Prima oara cand am vazut in Romania marca Château Vartely, m-am gandit ca e un vin unguresc. Vartely imi suna teribil de ungureste fara a stii exact ce inseamna. Mare mi-a fost uimirea ca atunci cand am pus mana pe sticla sa descopar ca e din Republica Moldova… Chiar si acolo sa fie unguri? Si am sapat un pic si am descoperit ca Vartely ar fi fost un nume medieval al Orheiului (insusi numele Orhei ar fi o romanizare a Vartely) si, intr-adevar, e de origine maghiara, insemnand “locul cetatii”. O teorie sustine ca domnii Moldovei ar fi avut mercenari secui si ca acestia ar fi avut garnizoana la Orhei pentru a interveni in cazul unei navaliri tatare. Numele de Vartely s-a pierdut peste secole, fiind recuperat de patronii de la Château Vartely care s-au gandit sa faca un vin cu numele de Château in traditie frantuzeasca… asa a aparut Château Vartely.
Cand am intrat pe usa podgoriei, prima oara am crezut ca am ajuns intr-un soi de lodge de vacanta. Receptie, restaurant, vile de inchiriat, un spatiu verde linistit si o mini-podgorie chiar de la intrare… Undeva in spatele restaurantului am descoperit si fabrica unde se produce Château Vartely… si produce vinuri bune.
Desi era cam la amurg (nu prea poti sa gonesti pe drumurile din Moldova), am preluat camerele destul de rapid si ne-am pus pe vizitat fabrica de vin. Este o fabrica ultramoderna, cea mai moderna din ce am vazut pana acum, se vede ca s-au bagat bani nu numai in complexul turistic de langa. Totul e automatizat, totul straluceste de curatenie, iar conceptul de château este intarit de faptul ca toate butoaiele de stejar sunt de provenienta franceza – asa-numitele butoaie Limousine…
Si pentru ca ceasurile erau cam inaintate, am trecut rapid la degustare… Din nou, noblesse oblige, asa ca ne-am trezit intr-o sala ca o biblioteca plina cu carti rare, dar, de fapt, “volumele” de pe rafturi nu erau de literatura, ci sticle de vin… ma rog, vinul e o arta, se potriveste si cu literatura. Dupa o zi grea, in care degustasem deja peste 30 de soiuri de vin, degustarea de la Château Vartely a picat tocmai bine – doar patru soiuri, alese cu grija… poate cel mai bun a fost un cupaj de cabernet sauvignon si shiraz numit “Taraboste” (un nume nimerit, cu cat, printre noi, Alex Gurdila purta cu mandrie o caciula de tip-taraboste, in ciuda faptului ca a fost o zi neasteptat de calda, dar te pui cu hipsterii?), dar am fost lovit din nou de un Ice Wine, asa ca nu m-am putut abtine sa-l aleg ca fiind “numarul 1” de la Château Vartely. Ma rog, numarul 1 din ce am gustat… Si cam asa se termina prima zi, o zi grea – 4 vinarii, peste 30 de soiuri de vin, unu de coniac, ceva sampanie si, nu in ultimul rand, un rachiu de vin facut tot de cei de la Vartely – ii zice “Rachia di Moscato” – un nume italienesc printre produse inspirate „de la France” :).
Dimineata a inceput sadic de devreme, dar organizatorul-sef, patriarhul Lucian, a pus biciul pe noi pentru ca aveam multi kilometri de facut. Am savurat insa un rasarit de soare superb peste proprietatea Vartely, dar si peste orasul Orhei care se itea dincolo de gard, si nici nu venisera bine muncitorii la munca ca eram toti in vino-mobil, microbuzul care ne-a plimbat prin Moldova. Urmatorul stop urma sa fie la sud de Chisinau (am trecut din nou prin capitala moldava), mai precis in satul Puhoi, raionul Ialoveni. Aici urma sa vizitam podgoriile Asconi… daca dimineata ma trezisem intr-un château frantuzit, acum urma sa intram in Mica Italie din Basarabia? Nu chiar… aveam sa aflu ca numele nu vine de la vreun investitor italian, ci de la numele proprietarilor :).
Aici am avut un nou tur profesionist facut de oenologul local, Arcadie Popusoi. Si p-aci, o fabrica de vin moderna… Daca nu faci turul podgoriilor, ai impresia ca prin Moldova totul este idilic si rural, dar cel putin industria de vin are utilaje chiar ultramoderne. De fapt, cel mai cool a fost un aparat de testare a proprietatilor vinului Foss (cica ar fi suedez) … aparatul a supt cateva guri de vin si apoi a varsat pe ecran caracteristicile acestuia… nicio surpriza, toate erau la locul lor.
Cei de la Asconi nu vand in Moldova (piata moldoveneasca este mica, iar de la o vreme consumatorii s-au orientat mai mult spre bere – principalul producator sunt turcii de la Efes Pilsner care au cam 80% cota de piata si votca – venita in general din Ucraina vecina), ci te miri pe unde. Baga si in America, dar si in locuri exotice cum ar fi Kenya :). Mai baga si prin Cehia, aparent o piata-cheie pentru Asconi, pe la englezi si prin noul Eldorado al industriei globale a vinului, in mareata China. Tipul foarte profi, fabrica foarte profi, degustarea de asemenea a fost extrem de profi… si pentru prima oara intr-un decor traditional… o schimbare bine-venita dupa luxul si fastul din ziua precedenta!
Apoi, din nou, la drum, si din nou prin Chisinau. In fuga rutierei, am putut sesiza insa ca aproape toate magazinele, panourile, insemnele de orice fel din Chisinau sunt acum in limba romana. In urma cu 10 ani, cand fusesem ultima oara, peste tot vazusem scris in rusa, acum rusa a cam disparut… nu total, dar limba romana parea sa fie victorioasa in Chisinau… si cata pofta mi-a facut sa ma plimb prin oras, dar programul era dens si trebuia sa zburdam din vinarie in vinarie… lasa, duminica am mai bine de jumatate de zi sa “simt” putin Chisinaul!
Ultima oprire a celei mai relaxate zile (de ce ne-o fi sculat Eugen la ora aia inumana?) a fost la Scoala de vinificatie din Nisporeni. Dupa cateva podgorii, unele de-a dreptul imperiale, altele regale si unele in care m-am simtit ca in familie, am descoperit un proiect sustinut de un om pasionat de vin, Ion Luca, patronul magazinului de vin Carpe Diem din Chisinau, unde, de fapt, incepuse proiectul “Redescopera Moldova – Drumul Vinului” cu o lectie de degustare cu doua zile inainte de a debarca la Chisinau. Ei bine, dl Luca s-a implicat nu numai in dezvoltarea unei culturi a vinului de calitate in Basarabia, ci si in formarea de cadre pentru a duce mai departe industria vinului in Moldova. A facut ce a facut si a obtinut niste fonduri din partea Austriei si le-a folosit in a construi doua mini-fabrici de vin atasate scolilor profesionale din Leova si Nisporeni, unde sa se poata forma viitorii viticultori ai Basarabiei.. si nu doar prin lectii teoretice, ci practice.
Asa ca banii austrieci si contactele cu scoli similare din Austria au adus la Nisporeni (dar si la Leova) echipamente, butoaie de inox sau stejar, un mini-echipament de imbuteliat… asa ca liceul din Nisporeni are o mini-vinarie echipata. Nu toti liceenii din Nisporeni se califica ca viticultori, sunt doar 75 de locuri pe an si vin elevi cam din toata Moldova. Sincer, mi s-a parut un proiect atat de dragut si de folositor… Totul a fost gandit pana in cele mai mici amanunte de Ion Luca – inclusiv a creat un brand (Crescendo de la “crestere”) cu o eticheta foarte faina si care se vinde in Moldova. De altfel, finantarea proiectului urmeaza sa inceteze in cateva saptamani si scoala-vinarie de la Nisporeni trebuie sa se autofinanteze. Si cum Ministerul Invatamantului de la Chisinau e departe de a fi “in bani”, se spera ca scoala si vinaria sa continue sa traiasca prin vanzarea de Crescendo! Din pacate, nu se vinde in Romania, ca as cumpara in mod cert Crescendo, sper ca se va vinde insa bine in Republica Moldova. Capacitatea de imbuteliere nu este decat de 79.000 de sticle.
Nu puteam sa ratam o degustare si la liceul-vinarie… asa ca am inceput cu vinul cel mai tanar din 2013, un tulburel tras direct de la sursa din cazanele de inox. Apoi am trecut sa degustam direct din butoaiele de stejar niste vin produs in anii anteriori (cele mai vechi vinuri sunt maturate din anul 2011)… un vin chiar foarte bun, tinand cont ca a fost produs de liceeni… dar sub un ochi atent si bine format. Ce mi-a placut insa e ca se produc multe soiuri locale din gama Feteasca neagra… trebuie sa ne promovam si noi soiurile noastre, nu numai Sauvignon-uri si Merlot-uri!
Seara, ne-am intors la Chisinau. Dupa programul initial, ar fi trebuit sa dormim la Calarasi, dar cum ceva a intervenit, am revenit in Capitala si evident ca am dormit la Grigore, unul dintre bloggerii moldoveni participanti la Drumul Vinului… Ocazie sa ma joc cu pisica lor alba si mult prea jucausa, in varsta de cateva saptamani.
A doua zi dimineata urma sa ne vedem din nou in fata garii si s-o pornim la drum spre Nistru, in sud-estul Basarabiei.
Si pentru ca e frumos sa le multumesc celor care au facut posibil acest drum al vinului, trebuie sa-l mentionez pe Eugen, unul dintre cei mai influenti bloggeri de peste Prut (daca nu cel mai, nu stiu ), compania petroliera Bemol, Banca Unibank, USAID Moldova, Moldova Wine Day, si producatorii de vin Chateau Vartely si Purcari.
Imagini Chateau Vartely – Asconi – Nisporeni
Bine ati venit la Chateau Vartely !
Impozantul restaurant al lui Chateau Vartely
Fiecare vila este dedicata unei zone din Moldova – aceasta reprezinta Moldova de Sus
Eu am dormit in Moldova de centru 🙂
Intr-o camera haioasa
Am prins si un super apus peste Orhei 🙂
Dar hai sa trecem la fapte si sa vizitam fabrica – complet automatizata
Aici se pregateste rachia 😉
Iar maturarea vinului se face doar in butoaie de stejar frantuzesti
Sala de degustare – zici ca esti la biblioteca 🙂
Iar astea sunt volumele ce trebuie „citite”
Merge wifi-ul asta ?
Am primit si formularul de note pentru vinurile testate… foarte profi 🙂
Echipa de testat in ordinea numerelor de pe tricouri 🙂
Ice wine. Bun,. bun !
Cam tare, dar merge !
iar dupa degustare, friptura merge ca focu !
Angajatii Chateau Vartely – they love to entertain you 🙂
Din pacate, am plecat cam de dimineata sa savurez locul
Care merita cu prisosinta
Pe vale, se vad turlele unei biserici
Vinaria Asconi din Puhoi, r. Ialoveni
Si aici, o padure de tancuri de inox
Razboinica luminii 🙂
O serie din vinurile exportate pe cam toate continentele
Si aparatul minune de testat instant
Si cam asa arata pe dedesupt… Ce ti-e si cu stiinta asta. Si cica rusii zic ca vinurile moldovenesti nu sunt conform standardelor.
Mia in exercitiul functiunii
Crama de la Asconi… butoaie, sticle in biblioteca 🙂 Totul ca la carte
Si sala de degustare … ca la bunica 🙂
Frumoase sunt dealurile basarabene
La Nisporeni, Ion Luca, artizanul scolii de vinificatie ne povesteste despre proiectul…
finantat din bani austrieci
Liceu, liceu, dar are tancuri de inox
si butoaie de stejar 🙂
Un tulburel de cateva zile, direct de la tanc
Am baut de am inceput sa vad dublu 🙂
Vinul in continua transformare
Multumim, domnul Luca !
Brandul liceenilor din Nisporeni. Arata chiar bine, nu-i asa ?
iar fiecare cuvant emana pasiune si dragoste pentru producerea vinului
Pare bun, nu-i asa baieti ?
Iar Mia si Patriarhul iau notite…
Asta a fost poza mea artistica, o fraza vizuala 🙂
Dl. director al scolii – pe umerii lui pica soarta scolii de vinificatie
Inapoi la Chisinau, o mare bomba rosie 🙂
Revedere cu centrul Chisinaului… si catedrala din Piata Marii Adunari Nationale
Vartely nu are sens..probabil era „VARHELY” var-cetate si hely-loc asa are sens!Lost in translation!!
Din cate am inteles, este varianta medievala a maghiarei. In plus, se pare ca rezidentii erau secui, deci puteau fi diferente 🙂
Nu e cazul aici ..hely este hely si in secuime.Limba maghiara nu prea sa schimbat dea lungul secolelor daca citesti vechile cronici le poti intalege fara probleme.S I nu prea au adoptat neologisme ci mai degraba au ” creat” cuvinte,de exemplu cravata-nyakkendo(Esarfa de git::))sau calculator,computer-szamitogep)
De aceea e f greu de invatat l maghiara:).Aici in cazul Vartely au scris „dupa ureche” probabil ceea ce e ok!
ideea e sa faca din nume renume ,Oricum sint uimit de ce au facut acolo sper sa apuc anul viitor sa vad personal.
Crede-ma, o sa fi uimit ce s-a mai facut si prin alte locuri din Basarabia … in episoadele urmatoare 🙂