Cred ca a fost cea mai scurta noapte din „Drumul Vinului”. M-am trezit cam buimac atunci cand telefonul a inceput sa sune. Era ultima zi din “Drumul Vinului” si, cel putin pentru mine, o asteptam pentru aventura numarul 1 din acest drum al vinului basarabean – urma sa traversez liniile inamice dincolo de Nistru, la Tiraspol, in tara care nu exista. Dar dimineata o incepeam cu o tura la fabrica de bauturi spirtoase “Barza Alba” din Balti. Nu pot sa nu recunosc ca m-am intrebat ce naiba cautam la Balti cand Tiraspolul si Transnistria sunau mult mai aventuros pentru ca este taramul interzis. Si am simtit si in colegii mei basarabeni faptul ca trecerea dincolo de Nistru era o mare aventura. Desi Tiraspolul este la doar 75 km de Chisinau, o lume intreaga le desparte. Iar calatoriile in Transnistria sunt destul de rare.

Asa ca pe la 7 dimineata, ne strangeam in jurul microbuzului in punctul obisnuit de plecare din fata garii. Ne-am strans cam greu si am plecat cu intarziere. La 9 trebuia sa fim la Balti. Poate as fi adormit in masina daca nu ar fi rasarit soarele care a inveselit brusc peisajul basarabean – dealuri, lacuri, ape, un peisaj de film. Si, pentru mine, Basarabia va fi intotdeauna legata de filmele din ciclul “Fratii Jderi”, ecranizari dupa operele lui Sadoveanu din care am aflat pentru prima oara nume care sunau atat de romanesti, dar nu le descopeream pe harta Romaniei – apa Rautului sau Orhei. Nu sunt insa sigur daca in film apareau acele dealuri superbe ale Moldovei (evident, totul a fost filmat in Moldova romaneasca), dar cel putin asa imi apar in minte. Poate or fi conectate cu niste imagini inregistrate pe retina din 1997. In fine, nu stiu, ce sa mai filozofez… dealurile Basarabiei, culorile Basarabiei, apele si podgoriile sunt o incantare pentru vaz.

Am ajuns la Balti mult mai repede decat ma asteptam. E drept, soseaua a fost goala si cat de cat buna. Aici urma sa vizitam fabrica de divin “Barza Alba”, unul dintre brandurile celebre ale Republicii Moldova. Dar mai intai sa va zic ce e ala “DIVIN”, pentru ca e o poveste interesanta. Pe vremea Uniunii Sovietice, liderilor de partid si de stat de la Moscova li se rupea de notiunile extraterestre de “proprietate intelectuala” sau “denumire de origine”. Toate distilatele de vin se numeau “coniac”, fie ca veneau din Franta sau din republicile surori Armenia si Moldova, cele mai mari producatoare de coniac din fosta URSS. Intre timp insa, la nivel mondial s-a reglementat ca, pentru ca un distilat de vin sa se numeasca “coniac”, e musai sa fie produs in zona Cognac din Franta. Chiar daca e produs la Bordeaux, sa zicem, nu se poate numi “coniac”. Dupa prabusirea URSS, Moldova a trebuit sa renunte la denumirea de “coniac”, intrand in rand cu lumea. Rusilor insa nu prea le pasa de aceste fineturi occidentale, asa ca, la Moscova, distilatul de vin continua sa se numeasca coniac, indiferent daca e facut in Cognac, Moldova, Armenia sau Honolulu.

Dupa ce moldovenii nu si-au mai dat numele de coniac produselor lor, cineva, aparent un ministru sau ministru adjunct al agriculturii, s-a gandit ca produsele din distilat de vin moldovenesti sa aiba un nume propriu. Asa cum in Romania i se spune “vinars”. Scanteia creativa a fost “divin” – vine de la “din vin” sau “distilat de vin”… si are un gust divin :). Asa ca divin i-a ramas numele si toti producatorii moldoveni de coniac au preluat numele de divin.

Am oprit in fata unei cladiri tipice de uzina comunista – parca era cladirea de birouri de la cine stie ce fabrica de masini-unelte. Nimic din stilul unui loc unde se produce un lichid ce se doreste nobil si de varf. Fabrica de divin din Balti a fost inaugurata in 1944 (s-o fi intamplat dupa 26 august, cand sovieticii au ocupat Basarabia sau inainte) si a prosperat in perioada sovietica. Marca sa fundamentala se numeste “Barza Alba” – un nume ciudat pentru un coniac de soi, dar se pare ca a facut furori in epoca sovietica de la Konigsberg pana la Vladivostok. Ma rog, sub numele rusesc de “Belai Aist”. Aveam sa aflu ulterior ca e o problema cu marca “Barza Alba” – se pare ca este detinuta de statul moldovean si nu de producatorul de la Balti care, pana una, alta, continua sa fie o intreprindere de stat. Dar, in caz de privatizare, a cui va fi “Barza Alba”? Mai ales ca mai sunt si altii care produc mai mult sau mai putin legal “Barza Alba”, cum ar fi producatorii din Calarasi-Basarabia si chiar si KVINT-ul tiraspolean. Iar altii au preluat barza si o folosesc in nume gen “Barza de aur” :).

In fine, inca de la usile fabricii suntem intampinati de dl Sergiu Babii, unul dintre veteranii fabricii, actualmente vicepresedinte Tehnologie si Productie si unul dintre creatorii retetelor divinurilor din Balti. Pe drumul spre Balti, prin rutiera, asteptarile nu erau prea mari – mergeam spre un producator proprietate de stat si probabil vom da peste niste oameni plictisiti care ne vor arata niste butoaie. Ei bine, nimic din asta nu a fost adevarat. Am dat peste un om pasionat de ceea ce a facut toata viata, pasionat de vin si produse de vin si un foarte bun vorbitor… Cred ca poate vorbi zile in sir despre divinuri si despre industrie in special si i se citeste in ochi cat de mult iubeste aceasta industrie.

Intram in hala in care se tin baricurile… Arata impresionant cu bannere atarnand cu principalele branduri ale producatorului Barza Alba – Balti. O imagine foarte fotogenica de folosit in orice reclama de divin sau vin :). Remarc un telefon vechi antic si de demult (cica este special sa reziste la explozii – eu credeam ca sunt in fabrica de coniac, nu in vreo centrala nucleara :)) si apoi remarc unde e pastrat distilatul de vin de 50 de ani folosit pentru divinul Prezident. Asta chiar e impresionant!

Dupa tura de fabrica ce urmeaza? Evident, nelipsita degustare. Sunt invitati intr-o camera de degustare care ne asteapta de la intrare cu vitrina plina de trofee, medalii si statui. “In perioada comunista, bulgarii faceau concursuri si ne dadeau noua medalii, iar noi faceam concursuri si le dadeam bulgarilor medalii. Ca toata lumea sa fie fericita in lagarul socialist.” Nu m-am uitat cu atente daca exista medalii si de dupa 1989, dar banuiesc ca da – pentru ca ce se face la Balti se face de calitate.

Apoi, intram in “tezaur”, bine zavorat cu o poarta ca de cetate. Aici, se pastreaza produsele de colectie – sunt randuri intregi de “coniac Codru” scris cu litere chirilice in fosta limba moldoveneasca, dar si coniac armenesc. La loc de cinste, si actualele “best of” – Sofia si Prezident. Asa ca nu putem rata cateva poze!

Degustarea incepe, putin surprinzator pentru un producator de divin, cu un rachiu de… mere! Au doua optiuni – distilat cu o vechime de 3 si cu una de 7. Bun, dar sa trecem la degustari de divin… O vom face incet-incet, in ordinea vechimii. Dupa ce incepem cu un divin mai tanar, trecem la “Belai Aist”, coniacul care a facut Baltiul faimos in toata Uniunea Sovietica. E un divin de 5 ani si care, probabil, este unul dintre cel mai bine vandute divine din portofoliu. Urmeaza Speranta, un divin de 9 ani pe care Sergiu Babai il reprezinta. “Nu sunt de acord cu expresia – Speranta moare ultima. Speranta nu moare, speranta nu moare niciodata, este imposibil”… cel putin la Balti, speranta nu moare. Poate are dreptate.

Dar sa continuam dara… Urmatorul divin este unul comunist. Se numeste Prazdnicinai si a fost lansat in 1967, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la puciul comunist de la Petrograd, cunoscut in mod pompos drept “Marea Revolutie Socialista din Octombrie”. Si cum sa celebrezi o astfel de sarbatoare decat printr-un coniac!

E drept, Moldova nu a prea fost implicata in Marea Revolutie Socialista decat prin faptul ca a dezertat rapid din Imperiul rus taristo-comunist si s-a unit cu Patria-Mama, dar poate putini stiu ca, la doar 6 ani de la Unirea Basarabiei cu Romania, undeva dincolo de Nistru s-a infiintat asa-numita Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca. Aceasta a fost creata de bolsevici la initativa lui Kotovski (unul dintre revolutionarii de profesie din timpul Revolutiei bolsevice care au incercat sa bolsevizeze Romania si a fost considerat mare erou al comunismului basarabean) in 1924, pentru ca URSS sa-si proclame drepturile asupra Basarabiei. Din aceasta RASSM au facut parte actualele raioane de peste Nistru ale Republicii Moldova si alte cateva orasele si raioane care imediat dupa 1940 au fost date Ucrainei si nu Moldovei, demonstrand inca o data caracterul pur propagandistic al RASSM. Capitala RASSM a fost initial la Balta (acum, in Ucraina) si ulterior la Tiraspol… La nivelul URSS, propaganda oficiala lua anul 1924 in consideratie ca fiind anul crearii Moldovei Sovietice si nu 1940 cand Basarabia a fost ocupata de rusi, iar asa-zisa Republica Transnistreana continua sa sustina aceasta teorie bolsevica, proclamandu-se continuatoarea RASSM. De altfel, conform recensamantului sovietic, 55% din populatia RASSM erau rusi si ucraineni si doar 31% romani.

Dar sa lasam istoria si sa trecem la armele grele ale Berzei Albe – coniacul Codru care s-a maturat in butoaie de stejar nu mai putin de 20 de ani. A fost coniacul cel mai fin din fosta URSS, iar sticlele de acum cateva decenii stau in tezaurul fabricii. Urmeaza produsele create dupa independenta – Sofia, un divin cu o vechime de 33 de ani. Nasul Sofiei a fost presedintele moldovean Lucinschi, dar nimeni nu stie ce o fi avut in cap si de ce i-a dat acest nume. O fi fost vreo amanta sau o fi fost un iubitor al Bulgariei… In fine. Oficial, este un simbol al intelepciunii :).

Cele mai tari sunt insa “Dragos Voievod” si “Prezident”. Primul este distilat de vin invechit de 40 de ani si a fost lansat in 1998 (nas a fost tot Lucinschi) si, in fine, Prezident este varful varfurilor – a fost invechit timp de 50 de ani, folosindu-se distilat de vin tinut in fabrica din 1959! Si cum am vazut prin magazie ca ar mai fi distilat de atunci, probabil vor mai aparea branduri noi – de 55 sau 60 de ani J…

Oricum, odata ce am degustat Prezidentul, pot spune ca am atins pragul cel mai de sus in ceea ce priveste vechimea unui produs degustat in Basarabia. Dupa Trandafirul de la Milestii Mici din 1986, Negru de Purcari din 1984, vinul de la Tiganca din 1972, recordul final este cel de la Balti – divinul Prezident din 1959!

Am plecat cam pe fuga din Balti. Urma sa trecem in taramul interzis, in Transnistria, pentru a vizita celalalt mare producator de coniac din zona – Kvint Tiraspol. Dar nu atat producatorul ma atragea asa de tare, cat aventura trecerii intr-un taram interzis. Intotdeauna mi-a placut sa ajung in astfel de locuri. Asa am ajuns in Coreea de Nord, in Bosnia ravasita de razboi, in Etiopia de Sud si mi-as fi dorit sa ajung si in Somaliland, iar Turkmenistanul se afla dintotdeauna in fruntea prioritatilor. Sper ca intr-o zi, pentru ca, nu-i asa, daca e sa-l cred pe Sergiu Babii, speranta nu poate sa moara.

Imagini Barza Alba – Balti

Dis-de-dimineata la gara din Chisinau

Statia de autobuz de vis-a-vis de fabrica Barza Alba

Dl. Sergiu Babii ne intampina inca de la portile fabricii

Cum puteam rata o poza de grup ?

Iar bloggeritele, cuminti, iau notite 🙂

Impresionant 🙂

Un telefon din alta epoca 🙂 Dar cica rezista la explozii

Wow… aici e tezaurul Berzei Albe 🙂

Distilat de vin de 50 de ani !

Peste tot, numai baricuri pline 🙂

Medalii si premii 🙂

Dar acesta este tezaurul fabricii – coniacul Codru vechi de ani de zile

In tezaurul din Balti

Dar sa incepem degustarea !

Niste rachiu de mere, asa, de incalzire 🙂

Si armele grele – de la 15 ani in sus 🙂

Frumos curge divinul in pahare 🙂

Dragos Voievod are 40 ani si Prezident are 50 !

Asa ca trebuie degustat profesionist 🙂

Cea mai veche licoare care am baut-o: Divinul Prezident in varsta de 50 de ani !

Am plecat cu un pachet de mostre 🙂