Daca as avea de ales unde sa ma duc in Peninsula Arabica, as alege fara nicio ezitare doua tari – Omanul si Yemenul. Cum in aceasta perioada nu este o idee prea buna sa vizitezi Yemenul (mai apare cate o rapire de turisti occidentali pe ici, pe colo), Omanul este solid pe lista mea A. Am calcat, de fapt, in Oman, am vizitat acum cativa ani orasul Buraimi care imparte aceeasi oaza cu orasul Al Ain din Emirate, dar dupa Buraimi se afla una dintre cele mai fascinante tari din Peninsula Arabica, o tara care si-a pastrat sufletul, traditiile si istoria. Ei bine, cum nu aveam decat 5 zile in Dubai si viza cu o singura intrare, nu m-am dus in Oman (trebuie sa ajung candva si pe acolo), asa ca mi-am dorit foarte mult sa ajung la Hatta, undeva in muntii dintre Emirate si Oman!

Am descoperit Hatta cand am ajuns prima oara in Emirate in 2007. Mi-a picat in mana o brosura cu destinatii de day-trip din Dubai si am descoperit ca Emiratele nu inseamna doar turnuri si “cele mai mari, mai inalte, mai lungi”, ci si un pic de natura pitoreasca la granita cu Omanul. In 2007, am ajuns in Oman, la Buraimi, iar anul trecut nu am avut timp sa dau o fuga prin munti, asa ca anul asta am zis ca nu pot sa ratez asa ceva. Am vrut sa inchiriez o masina, dar nu aveam carte de credit, asa ca pana la urma am luat un tur de jumatate de zi, pentru care am platit 200 de dirhami (190 de lei). Exista si optiunea unui tur de o zi, dar trebuia sa ma intorc sa ma vad cu Tudorica, un vechi amic care lucreaza si el prin aceste Emirate.

La ora 8 dimineata ne-am prezentat la hotelul Novotel (il dadusem ca punct de intalnire, un bloc de vreo 30 de etaje, proaspat inaugurat, era mai evident decat necunoscutul Akas Inn) si a aparut un sofer pakistanez originar din Islamabad care urma sa ne poarte spre Hatta. L-am intrebat si pe el si mi-a confirmat ca, desi vom trece in Oman, nu vom primi stampila de iesire din Emirate si ne putem intoarce fara probleme.

Am parasit Dubaiul pe soseaua de centura care evita principalul bulevard Sheikh Zayed si aproape imediat am ajuns intr-o zona de desert. Am trecut si pe langa dunele unde se face desert safari si apoi ne-am apropiat vertiginos de punctul trecere a frontierei. Hatta se afla intr-un soi de enclava si drumul drept traverseaza prin Oman, altfel, ar trebui sa ocolesti destul de mult. In plus, cu cat ne apropiam mai mult de Oman, perfectiunea si cladirile cu nu stiu cate etaje lasau locul unor magazine de tip Orientul Mijlociu si unor case mai umile. Mai umile, nu neaparat sarace.

Nici n-am intrat bine in Oman ca brusc s-a schimbat peisajul, au aparut deodata acei remarcabili munti plesuvi, fara vegetatie, fascinanti pentru noi, cei obisnuiti cu munti plini de paduri sau, in cel mai rau caz, de iarba (in caz ca Verestoy Attila sau unul ca el nu a taiat toata padurea de pe versanti). Traversarea Omanului nu a durat mai mult de 15 minute ca am reintrat in Emirate, iar tipul de la granita dadea dovada de un plictis enorm… soseaua trece prin Oman, dar, de fapt, nu am vazut niciun drum care sa o ia la dreapta sau stanga. Oricum, nu a mai durat mult si am si ajuns in Hatta, soferul depunandu-ne la intrarea in “heritage village”.

Hatta este un loc preferat de weekend pentru locuitorii din Dubai. Aflat la o inaltime de vreo 400 de metri, dar cu un microclimat aparte datorita muntilor din zona, aici este mult mai racoare decat pe malul Golfului Persic. Si cum am iesit din masina, am simtit pe loc un alt aer.

Am intrat in heritage village (intrarea este gratis), unde am descoperit un sat traditional arab, dominat de un soi de cetate a guvernatorului de Hatta (la un moment dat in istorie, aici a trait si un trib independent) unde am gasit un mic muzeu care recrea Majlis-ul, sfatul batranilor, un soi de mini-parlament local, dar si arme traditionale ale beduinilor. Apoi, pe ulitele satului, intrand prin fiecare curte, unde am descoperit ba o taverna (din pacate inchisa), ba o casa a poetilor (poezia a fost intotdeauna la loc de cinste in tarile musulmane). Sus, dominand satul, un turn ca de cetate, ramasita probabil a sistemului de aparare rural, dar care acum ofera o panorama excelenta atat asupra “heritage village”, cat si a satului modern adiacent.

Sincer, totul pare ca un sat autentic, evident, refacut si reamenajat. Marea mi-a fost uimirea sa aflu de la sofer ca, de fapt, totul a fost construit de nou, nu e vorba de niciun sat traditional transformat in atractie turistica, ca si in cazul Bastakiei, autoritatile turistice ale Dubaiului au construit un sat “traditional” dupa modelul satelor de munte din zona. Oricum, fals sau nu, e un loc unde iti poti da seama destul de bine cum se traia in Peninsula inainte de petrol.

Dupa inca vreo 10 km pe o sosea care urca in munti, am descoperit un baraj si un peisaj deosebit – un lac de acumulare plin cu o apa verde (nu foarte imbietoare de scalda), dar peisajul e superb. Pakistanezul ne spune din nou adevarul crud – nu este un baraj cu vreun scop hidroenergetic sau de captare a apei potabile, a fost construit doar pentru turisti. Dar apa asta inconjurata de munti desertici arata super-tare. Stau totusi sa ma gandesc ca veniturile turistice ale Hattei vin indirect de la hotelieri… restaurante cine stie ce n-am vazut, iar accesul in heritage village sau la baraj este gratuit.

Urmatorul stop a fost in afara Emiratelor, direct in Oman. Am trecut printr-un punct de frontiera emiratez cu soldati dormind la umbra, dar am descoperit un mare gard construit peste munte delimitand Omanul de Emirate. Un gard care se potrivea mai degraba la granita dintre Europa de Est si cea de Vest pana in 1989 sau intre cele doua Cipruri sau Corei in zilele noastre. Tot pakistanezul meu (pe care il cheama Noman, un nume foarte apropiat de… Oman!) ne lamureste. Numerosi indieni, pakistanezi sau locuitori din Bangladesh sunt adusi pe vase in mod ilegal pe coasta Omanului (se pare ca emiratezii au sisteme mult mai performante de descoperire a ambarcatiunilor suspecte), iar de aici, calauze ii transporta pe acesti refugiati economici in Dubai, unde obtin un pic mai mult decat in tara de origine, dar in conditii de munca si viata subumane. Asa ca emiratezii au construit un mare zid à la Zidul Berlinului ca sa se “apere”. Tinand cont ca granicerii dormeau in pace, nu stiu cat de eficient e acest zid, dar in fine.

La vreo 10 km de granita, dupa ce am parasit impecabila sosea, Land Cruiserul ne lasa langa un rau limpede, limpede care strabate un teritoriu arid. Daca vreti sa va dati seama cat de importanta este apa pentru viata, duceti-va in desert – veti descoperi palcuri de vegetatie luxurianta strict langa vreun ochi de apa, un verde tipator de-a dreptul intr-un peisaj selenar. Ne dam jos si imi bag degetul cel mare in apa. Este calda! Inutil sa spun ca in 5 minute eram in apa calda, dar nu lesinatoare, in mijlocul desertului… O senzatie unica pe care am experimentat-o zeci de minute in sir.

Orice are insa un final si, pana la urma, ne decidem sa ne strangem din apa, sa ne stergem si sa ne intoarcem in Emirate. Este momentul unei opriri intr-un loc cu “cafea autentica”. Eu nu beau cafea, in schimb colegii mei de calatorie sunt cafegii, asa ca ne-am oprit intr-o cafenea la margine de drum care facea nu numai café traditionala, ci si niste sucuri de fructe excelente… Asa ca m-am dedat la sucuri de lamaie, portocale si un pahar plin de rodii!

Daca am fi luat tur de o zi, ne-am mai fi dus sa admiram panorama si poate aveam parte si de o tura cu jeepul pe dune. Dar, in a doua jumatate a zilei, urma sa mergem sa vedem Madinat Jumeirah, poate cel mai frumos mall din Dubai (dar si cel mai scump), imitand un bazar traditional oriental pe malul unei ape care se transforma intr-un soi de Venetie a Dubaiului – te poti plimba cu abra de-a lungul celor doua hoteluri de megalux care flancheaza mallul. Aici, m-am plimbat, am pozat (genial constrastul dintre corpul modern al Burj-al-Arabului si cel traditional din Madinat) si m-am intalnit cu amicul Tudor care venise sa ma vada din RAK, cel mai nordic emirat din EAU, unde lucreaza la un hotel cu multe, multe stele. E Tudor, cel care a contribuit cu un serial foarte fain, povestind tura lui cu trenul din Romania pana in Vietnam via Transsiberian. Articolul e publicat mai demult, daca nu l-ati citit, merita s-o faceti. Ma rog, ii adusesem ceva de acasa de la nevasta, asa ca, dupa ce ne-am mai invartit prin Madinat, am fugit la hotel sa-i dau cadourile de la nevasta… Si, pentru ca stiam ca-i place zacusca, chiar i-am adus zacusca… nici nu va dati seama ce fata a facut… vorba reclamei la Mastercard – „Priceless”!

Ultima tura, de seara, m-am dus pana in Mall of the Emirates unde aveam inca o alta intalnire… cum va ziceam, imi place din ce in ce mai mult la Dubai pentru ca ma intalnesc cu o liota de prieteni si cunostinte. De data asta erau niste romani veniti din tara, Mirabela de la ZF si Teo Stefan de la Aeronews veniti special pentru AirShow, probabil cea mai mare expozitie aeronautica din lume (ma rog, s-au semnat contracte de vreo 200 de miliarde de dolari, un fleac). Nu am ajuns la aeroportul Al-Maktoum unde a avut loc minunea (aeroportul pe care aterizeaza Wizz-ul), asa ca puteti arunca un ochi pe ce a povestit Teo de pe acolo sau Mirabela. Cu Mirabela urma sa ma vad si a doua zi (ultima mea zi de Dubai) pentru a ne catara pe Burj Khalifa, cea mai inalta cladire din lume, si pentru o tura cu barca de-a lungul tarmurilor Dubaiului… As mai fi stat eu cateva zile… dar asta e, data viitoare.

Si nu am putut incheia ziua fara o panorama superba de noapte din balconul Alinei… La ce naiba sa mai dau atatia bani pe Burj Khalifa cand ai o astfel de panorama dintr-un apartament… Vedeti ultima poza din seria de mai jos si o sa-mi dati dreptate!

Imagini Hatta si Dubai

Plecam din Dubai

P-stop

Pe aici, se face desert safari

Patrioti, dom’le, si-au pictat steagul pe dealuri

Heritage Village – vila guvernatorului

Prin muzeu

Majlis, parlamentul satului

Cine vrea un ceai ?

Cea mai buna panorama de la turnul de paza

Cam asa arata heritage village de la Hatta

Adevaratul sat Hatta

Cred ca asta e mall-ul din Hatta 🙂

In schimb, lacul din spatele barajului arata spectaculos

Gata, s-o taiem spre Oman

unde chiar se lucreaza la sosele

E timpul pentru o baie buna

si o cafea traditionala

sau un ceai

Rodii… parca cele caucaziene sunt mai dulci

Cam asa arata niste munti desertici

Back to Dubai

Burj-al-Ara

Welcome to Madinat Jumeirah, cel mai fain mall din Dubai !

Ce vreti sa cumparati ?

Interesant … traditional vs. modern

Madinat Jumeirah, o Venetie a Dubaiului

O gondola sau o abra ?

Cele doua zane, eu si Tudor 🙂

Bon, se lasa seara, hai acasa !

eu, Teo, Mira si Roxana la o masa in Mall of the Emirates

V-ar place sa aveti privelistea aceasta din balcon ?

 sau asta ?

[mwi-product sku=”WIZZ-Navy-Blue,WIZZ-Air-Black-Grey,TA006″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]