Fiind baiet, prin Neamt cutreieram (ep. 2). Luaram judetul Neamt la batut – o zi intreaga, experiente diverse

Intrare Cetatea Neamtului

Prima noapte in Piatra-Neamt a fost departe de a fi odihnitoare. Colegul meu de camera a cam sforait si a doua zi dimineata aproape ca nu m-am ridicat din pat. Pana la urma, cu chiu, cu vai si cu un pic de ajutor din partea soarelui (soarele este foarte motivant cand sunt undeva intr-o calatorie), am coborat la micul dejun, dar am declarat forfait la condusul masinii. Asa ca Bogdan a sarit in ajutor si in scaunul pilotului… Si pornit-am opt masini de la Auto Boca in coloana, cuminti (fara antemergator cu girofar) sa cucerim Neamtul.

Cand am primit programul, m-am bucurat ca primul obiectiv care urma sa fie vizitat era Cetatea Neamtului. Anul trecut, am ratat-o, ajungand prea tarziu, si se inchisese. Acum, fiind prima in program, urma sa o vedem musai. Mai ales ca eu nu o vazusem dupa restaurare.

Surpriza insa, pe drumul spre Tg. Neamt, tocmai intrand in Baltatesti, masina antemergatoare o coteste la dreapta intr-o curte ampla, langa o casa care pare in constructie. Oricat de ampla ar fi curtea, mintenas a fost umpluta cu masini de bloggeri, parcate una mai haotic decat alta, dar in fine. Aici, urma sa vizitam un mester popular, mai precis o mestera populara. Familia Mihalachi lucreaza tesaturi traditionale de cativa ani si se bucura de succes. Nu s-au limitat sa produca (doamna Maria este cea care creeaza mai mult), ci fac si un marketing bun… au fost prezenti la expozitii prin toata Europa (si parca si in SUA, daca am inteles eu bine) si le merge struna. Intr-o camera, sunt expuse niste tesaturi, iar in alta se afla razboiul de tesut. La un moment dat, apare si Maria Mihalachi si incepe sa ne arate cum functioneaza razboiul. L-au construit acum cativa ani, dar este traditional. Cineva face o gluma “razboiul de independenta”. Asa e, gazda noastra prinde din zbor ideea – “Da, este razboiul de independenta al familiei noastre!”… de-ar avea mai multi din Romania un astfel de “razboi de independenta”… Nu stii de unde sare iepurele…

In fine, intram in coloana in Tg. Neamt (n-a vazut urbea moldava o astfel de adunare de forte de la atacul lui Ian Sobieski) si oprim la cetate. O luam la picior pe aleile destul de abrupte, trecem si pe langa niste padurari care taie pomi intr-o veselie (din doi in doi pasi, sunt pancarte care vorbesc despre ecologie si Parcul National Neamt!). Intrebati intr-o doara daca au autorizatie, le sare tandara imediat… Cica pomii sunt bolnavi sau uscati. Sper ca zona va fi impadurita pentru ca Cetatea Neamtului fara padure la picioare ar fi cam vaduva… si degeaba s-au bagat 3 milioane de euro in reconstructie.

La intrare suntem intampinati de un ghid cu vorba soptita si cu numeroase legende. Ma rog, legenda numarul 1 este ca cetatea nu a fost niciodata cucerita. Dar, in timpul expunerii, cred ca a povestit de cel putin trei predari – in fata lui Soliman Magnificul in 1538, in fata lui Ian Sobieski in 1686 (e drept, e totusi vorba de un episod eroic in care 19 plaiesi romani rezista asaltului intregii armate poloneze timp de cinci zile. Noua romani mor, mult mai multi polonezi, dar pana la urma cei 10 ramasi se predau si pleaca in onorurile regelui Sobieski si ale armatei poloneze), dar si in alte cateva cazuri.

Dar sa nu dramatizam, cetatea Neamtului a rezistat la numeroase atacuri, crucial fiind cel din 1476, cand, dupa batalia pierduta de Stefan cel Mare la Razboieni, cetatea a rezistat (alaturi de Suceava si Hotin) atacului celui care cucerise Constantinopolul cu 23 de ani inainte!

Intram in cetate pe puntea in curba construita in asa fel pentru ca atacatorii sa trebuiasca sa-si schimbe scutul si spada dintr-o mana intr-alta (moment in care deveneau vulnerabili atacului arcasilor moldoveni), pentru ca fix la intrarea in cetate sa exista si o “cursa de soareci” care se pare ca a functionat perfect in 1476. Aruncam o privire spre fereastra de unde muma lui Stefan l-ar fi indemnat sa continue rezistenta dupa Razboieni si am intrat in cetate pe sub bourul Moldovei incastrat in piatra. Da, este adevarat, e o diferenta masiva intre Cetatea Neamtului pe care am vazut-o acum 10-12 ani si cea de acum. Si nu ma refer la statui, ci la ziduri, acum arata ca o cetate. Din pacate, nu exista un plan original al cetatii (ghidul opineaza ca o fi prin ceva arhive otomane la Istanbul), asa ca cetatea nu a fost reconstruita complet… dar si asa arata super bine… Poti, linistit, sa-ti imaginezi perioada marelui Stefan (steagul rosu cu cap de bour flutura pe cetate alaturi de steagul Romaniei si cel al… UE), poti descoperi sala tronului, salile secrete, capela unde marele voievod s-o fi rugat de atatea ori, pana si inchisoarea… Chiar fain. De asemenea, superba panorama a vaii Ozana, cea frumos curgatoare si limpede ca clestarul, e tot acolo, dar, din pacate, am prins o zi cu prea multa ceata…

Si pentru ca l-am tot citat pe marele povestitor nemtean, nu se putea sa nu ne oprim si la casa memoriala a lui Ion Creanga din Humulesti, la doi pasi de Tg. Neamt. Exact langa casa a fost construit un parc tematic Ion Creanga, in care poti regasi principalele lui povesti care ne-au inveselit copilaria tuturor – de la capra cu trei iezi, la fata mosului si a babei, de la ursul pacalit de vulpe la pupaza din tei. Poate unii ar spune ca arata kitsch (am citit cate ceva pe net), dar ce conteaza… cineva a investit intr-o idee faina care recreeaza lumea lui Creanga si poate fi foarte fain pentru copii. Chiar si pentru adulti a fost super haios, multi dintre noi pozandu-ne cu diversele personaje de poveste, inclusiv mandrele de la Auto Boca ce se dezbracau (nu de tot!) in ie pentru a poza ici si colo J Si era un frig… Evident ca universul lui Creanga ar putea fi in spatele unui parc de genul Disneyland, dar pana acolo mai e mult… si parcul de langa casa natala merita vizitat.

Am intrat si in casa, evident, unde am descoperit micuta camera in care liota din clanul Creanga si-a trait copilaria fericita fara tablete si telefoane mobile, lasand in urma niste opere literare nemuritoare, si nu postari pe Facebook.

Si pentru ca vorbeam de copilarie, am ajuns si la Muzeul Nicolae Popa din Tarpesti. Recunosc cu umilinta ca, inainte de a ajunge aici, nu auzisem de Nicolae Popa, dar am descoperit unul dintre acele personaje care intra in istorie… din pacate doar in istoria Neamtului, dar nu e timpul pierdut. Nicolae Popa a fost un mester popular, un arheolog (a participat la descoperirea culturii Cucuteni), un poet, un colectionar, o personalitate extrem de complexa. Din pacate, a murit acum trei ani, in 2010, la varsta de 91 de ani. Ne-a intampinat fiica lui, care ne-a aratat minunile create sau colectionate de Nicolae Popa, un adevarat muzeu al satului care merita sa fie mult mai vizitat si mai cunoscut – mai ales ca este un muzeu privat, creat si construit de Nicolae Popa in curtea casei sale.

Dupa ce a iesit din inchisoarea comunista (a stat 5 ani prin puscarii in anii ’50 din cauza apartenentei la PNT si a faptului ca luptat in Cruciada antibolsevica 1941-1944), acesta a inceput sa lucreze pe santierele arheologice si a inceput si el sa sculpteze statui de daci, intr-un stil care cel putin mie mi-a sugerat arta din… Insula Pastelui!). Se pare ca Popa, glumet din fire, isi strecura operele prin santiere J.  Din anii ’70 incepe sa fie vizitat de turisti straini (datorita unor documentare TV difuzate in Europa Occidentala), iar in 1976 inaugureaza muzeul privat (da, pe vremea lui Ceausescu!), plin cu opere proprii – statui, masti, dar si colectii de monede, obiecte de uz casnic (n-am vazut nici in Altex atatea fiare de calcat unul langa altul – e drept, au peste sute de ani) si port popular… este cu adevarat un muzeu al “vietii de zi cu zi” a romanului din ultimul secol… sincer, este fascinant, desi pare putin cam derizoriu sa colectionezi radiouri cum am avut si eu cand eram mic (d-ala cat televizorul), dar pe care l-am aruncat… plimbandu-ne prin camera, mi-am adus aminte de imagini din copilarie si in mod sigur, daca ar fi fost vizitat de parintii mei, si-ar fi adus aminte de mai mult… dar este fascinant si pentru tanara generatie sa vada ce era cool pe vremea bunicii!

Si daca tot am povestit de copilarie, gazda noastra ne-a facut o mare surpriza. Intr-o alta cladire, cativa copii s-au imbracat in costume populare si ne-au colindat… capra, ursul si celelalte personaje ale folclorului de colinde ne-au fost prezentate de niste copii care radeau cu gura pana la urechi, imbujorati si care traiesc o copilarie probabil nu foarte diferita de cea a lui Creanga… S-au harjonit, au alergat, au cantat, au batut din tobe, evident, s-au pozat si, mai ales, au ras tot timpul. Dupa show, ne-au parasit si ne-am incrucisat din nou pe drum, imbracati, fiecare, cum au apucat, dar fericiti… Nu am mai simtit o atmosfera din aceasta de cand eram copil si bateam mingea pe Maracana, maidanul din fata blocului unde acum sunt magazine… Poate, uneori, e bine sa te mai duci la tara.

Fiind decembrie, ziua a fost scurta, asa ca pe la 3 deja se intuneca, iar multora li s-a facut foame, asa ca am poposit la Hanu Ancutei, un loc de legenda, dar si de mancare tare, tare buna. E inutil sa spun ca mancarea era buna (mancarea proasta nu se gaseste in AND-ul moldovenilor), dar vreau sa remarc atmosfera – ospatarii chiar pareau ca sunt bucurosi de oaspeti, radeau, se distrau (e drept, atmosfera a fost ajutata si de taraf!), dar chiar simteam ca oamenii erau incantati. Pe langa masa, am vizitat si mica crama a restaurantului, dar si hotelul care arata chiar tare… camerele (si, in special, dulapurile) iti dau senzatia de “la tara”… Prea bun, prea de la tara.

Am ajuns in jur de ora 6 in Piatra-Neamt. Marea majoritate a ramas in hotel sa se odihneasca, eu n-am putut, asa ca am plecat in oras sa vad cum arata Piatra noaptea, inainte de Craciun. Si pot spune ca arata chiar bine… santierul din centru s-a incheiat, toate cladirile sunt luminate ca in Occident, principalele bulevarde, pline de lumini de Craciun, era chiar si o mini-piata de Craciun cu vin si tuica fiarta. Frumos asa. Auzisem anul trecut ca se doreste transformarea zonei intr-o zona de restaurante si cafenele ca in orasul vechi bucurestean, dar nu am vazut nici urma de asa ceva… poate ideea este pentru vara, dar nu am prea vazut unde sa construiesti asa ceva, centrul e plin de cladiri istorice, culturale si administrative – turnul lui Stefan, biserica marelui voievod, doua muzee, primaria. Ma rog, asta conteaza mai putin, ce conteaza este ca locul arata excelent!

Si nu puteam sa am un weekend in Piatra-Neamt fara sa merg la meci. Si cum Steaua mea favorita juca, am zis ca or fi zero grade, dar la meci tot ma duc. Pana la urma, am fost vreo 15 bloggeri, dar doar 4 au rezistat dupa pauza, ceilalti fugind la bowling. Meciul a fost OK, Steaua a batut mai lejer decat o arata scorul (2-0), dar m-am intalnit cu prietenul Edi din Piatra-Neamt (si el microbist) si l-am admirat pe Dragos Asaftei facand fotografii de meci :). Cred ca as fi inghetat cu aparatul foto in mana!

M-am retras dupa meci la hotel, am hotarat sa fac o baie fierbinte dupa meci si sa dorm zdravan pentru ca a doua zi aveam de condus pana la Bucuresti. Si cel mai mult m-a ajutat Ioana de la Hotel Central Plaza, care mi-a dat o camera singur :). Ioana, sarut mana, ca mare pomana ti-ai facut! Si, mai ales, am primit o camera la un etaj superior, de unde se vedea nocturna stadionului Ceahlaul!

Am plecat spre Neamt cu ocazia celei de-a doua ediții #priNeamt – un eveniment organizat de Eventur, în parteneriat cu Primaria Piatra NeamtConsiliul Judetean NeamtCosmotePetromAutoBoca | Rent-a-carRexonaCentral Plaza HotelPerla Invest și cu sprijinul Hanul AncuteiTequila Bowling ClubXdatasoft și Maia Outdoor.

Imagini Neamt

Masina Auto Boca

Coloana Auto Boca gata de plecare !

Artizan Neamt

Domnul Mihalachi ne prezinta creatile

Razboi de tesut

Si Maria Mihalachi lucrand la razboiul de independenta

Taieri de copaci Neamt

Ecologisti in actiune ?

Mandrele de la Auto Boca

Iar pentru mandrele de la Auto Boca, frigul era un amanunt nesemnificativ cand trebuiau sa pozeze

Cetatea Neamtului

Celebra punte in semicerc a Cetatii Neamtului

Podul de acces in Cetatea Neamtului

La atac, vitejilor !

Cetatea Neamtului

Interiorul cetatii

Sala tronului

Aici, avea loc sfatul domnesc. Boierii de azi care incotro

Steagul Moldovei lui Stefan

Steagul lui Stefan

. Altar Cetatea Neamtului

Capela cetatii

. Inchisoare Cetatea Neamtului

si evident, si puscaria (personajele insa nu mi s-au parut prea …)

Panorama Cetatea Neamtului

Valea Ozanei cea plina de ceata

 Intrare Cetatea Neamtului

Boul Moldovei intre steagurile Romaniei si UE !

Apa sau tuica

Palinca Borsec 🙂

Parc tematic Ion Creanga

Muzeul tematic Ion Creanga de la Humulesti

Capra cu trei azi

Ia sa va vad, recunoasteti basmul ?

Parc tematic Ion Creanga

Portul popular nemtean

 Parc tematic Ion Creanga Humulesti

Casa memoriala Ion Creanga

Si casa memoriala Ion Creanga

Ceaslov de invatatura

O tableta din 1817

 Muzeul Popa

Muzeul Nicolae Popa

Ghidul de la muzeul Popa Tarpesti

Si gazda noastra, fiica lui Nicolae Popa

Expozitie masti Tarpesti

Din mastile maestrului

. Costume nationale

Costume populare

 Expozitie fiare de calcat

Nici Altex nu are atatea !

 Copii din Tarpesti

Copiii Tarpestiului cu gura pana la urechi

Capra la Neamt

Dansand capra

 Copii si bloggeri la Tarpesti Neamt.

Si poza de final – copii si bloggeri

Hanu Ancutei Neamt

E timpul mesei la Hanu Ancutei

Sarmale moldovenesti

Ce sa mananci inainte de Craciun ?

Cazare Hanu Ancutei

Cam asa arata camerele de la han

cu mandrele de la Autoboca

cu mandrele de la Auto Boca si o mandra locala 🙂

Centru Piatra Neamt noaptea

Noaptea prin Piatra Neamt – turnul lui Stefan

Primaria Piatra Neamt

Primaria lui Pinalti

Piata de Craciun Piatra Neamt

Si vinul nemtenilor

 Iluminatie Craciun Piatra Neamt

Nu arata rau, dimpotriva !

Piatra Neamt de Craciun

Ceahlau - Steaua

In tribunele de la Ceahlaul

 Latovlevici

la meciul Ceahlaul – Steaua 0 – 2

Stadionul Ceahlaul in nocturna

Si ultima imagine inainte de a ma culca… stadionul Ceahlaul inca inundat de lumina nocturnei

Categorii:
Romania

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest