Cuzco a fost capitala, centrul politic, religios si cultural al incasilor, dar, evident, nu a fost unica metropola incasa. Pe o vale, la vreo 30 km de Cuzco, se afla ceea ce acum se numeste “Valea Sacra a Incasilor”. Nu stiu cat de sacra a fost valea, dar, in mod cert, a fost locuita, cultivata si mai multe centre urbane de prim ordin s-au dezvoltat in umbra marelui Cuzco. Daca ajungi la Cuzco, ar fi pacat sa nu vezi aceasta vale acolo unde incasii inca mai traiesc, iar cei din sate urmeaza aceleasi cutume si traditii precum cele ale stramosilor.

Am plecat cu autobuzul intr-un tur de o zi a Vaii Sacre. Langa mine, in autobuz, o fetita europeana, mult prea frageda. O intreb de unde e si cati ani are. Are 17 ani si e din Israel. 17 ani? Wow? Si calatoresti singura in America de Sud? Da, e in vacanta de vara si a plecat prin America de Sud. Anul urmator, dupa ce termina liceul, trebuie sa plece in armata si acolo o sa piarda 2 ani din viata, asa ca vrea sa vada lumea intre timp. Stiu ca exista o traditie adanc inradacinata in Israel ca dupa serviciul militar (2 ani la fete, 3 ani la baieti) sa pleci teleleu in lume (uneori si inainte de armata, dar atunci vacanta este mult mai scurta), dar chiar la 17 ani pe un continent nu tocmai sigur, unde jafurile, rapirile si violurile sunt destul de frecvente. Aflu ca are si radacini romanesti, ca bunica-sa e din Brasov (ar trebui sa fiu surprins? Nu cred) si ca stie doar cateva cuvinte in romaneste, dar crede ca n-ar fi rau sa stie mai multe.

Prima oprire la Pisac, unde inca de pe vremea marilor imparati incasi se tinea cel mai important targ de pe vale. Odata ce cobor din autocar, am un sentiment de bine. Pentru prima oara de o saptamana incoace, ma aflu la o altitudine de sub 3.000 de metri si asta se simte. Bateriile par incarcate la maximum, este cald (in fine, pot sa umblu in tricou), este bineeee. Pisac este la 2.700 de metri, deci e foarte jos. Minunat.

Asa ca iau la picior piata, plin de inflacarare. Evident, caciulile, puloverele, cergile de alpaca sunt la loc de cinste, ceva produse de olarit, evident si kitsch-uri made in China, cartofi, porumb, d-ale gurii. Dar atmosfera e faina si oamenii par mai zambareti decat cei de sus din zona Cuzco – Puno, insa Pisac are mult mai mult de oferit decat piata de suvenire. Daca iti ridici putin nasul dintre caciuli si pulover, vei descoperi o citadela construita Pachamama stie cum catarata pe o culme muntoasa. Pisac a fost una dintre cele mai puternice citadele ale Imperiului Incas. Nu stiu cat de repede s-a predat conchistadorilor spanioli, dar astazi se preda destul de repede conchistadorilor din toata lumea… desi sunt 4 km de urcat, faptul ca suntem deja la o altitudine mai mica ajuta moralul si motoarele fiecaruia, asa ca incepem sa ne cataram.

Prima oprire in cartierul nobiliar. Case maiestuoase din aceleasi pietre masive atent slefuite. “Este un mic Machu-Picchu”, ne spune ghidul si ne face mai grea asteptarea pentru enigmatica citadela incasa pe care am lasat-o pentru sfarsitul turului. Ne plimbam printre vile si temple si apoi ne urcam mai sus, in zona pentru tarani. Privelistea vaii Urubamba, asa-zisa vale sacra iti ia ochii… simti cumva ca zbori ca un condor…

Odata ajuns sus, e timpul pentru tras sufletul si savurat. Stau sa imi imaginez ce o fi fost in mintea incasilor cand au vazut caravana cu trupe spaniole in drum spre Cuzco, orasul sfant si capitala a Imperiului. Si cum o fi fost cucerit un astfel de stat de o mana de oameni. Da, sigur, cu o tehnologie militara superioara, insa doar o mana de oameni… doar prin siretlic si inselaciune.

As fi stat mai mult, dar mai avem de vizitat. Ne oprim la un restaurant din satul Urubamba si descopar ca in imprejurimi mai sunt inca doua locuri care merita vizitate – Salinas, niste bazine unde se decanteaza apa sarata a unui parau din zona, unde, de secole, incasii “recolteaza” sarea (e un loc incredibil, foarte similar cu Pamukkale), si Moray, un amfiteatru unde terasele circulare iti dau senzatia ca este un loc de aterizare a navelor cosmice extraterestre, dar care in realitate a fost un institut de cercetari agricole a Imperiului Incas… aici, agricultorii incasi testau diverse culturi agricole pentru a hrani o populatie in crestere, in conditii de pamant infertil.

Daca Pisac a fost fascinant, atunci Ollantaytambo este incredibil. Orasul incas a fost locuit in ultimii 700 de ani si daca te plimbi pe ulitele lui iti dai seama ca nu multe s-au schimbat din punct de vedere architectural de pe vremea lui Pachacutec. Nu am ajuns in varf de munte, soarele apune repede in Altiplano, dar plimbarea pe ulitele vechiului oras este cu adevarat o calatorie in timp. Si cum la Pisac m-am intrebat cum a putut fi acea citadela cucerita, ei bine, aici, la Ollantaytambo, a avut loc una dintre cele mai rasunatoare infrangeri ale conchistadorilor, unde Manco Inca a inundat valea pentru a-i ineca pe spanioli. Pe unii a reusit, pe altii, nu.

Peste tot, pe teritoriul Imperiului Incas poti vedea ca scopul spaniolilor a fost sa oblitereze cultura locala. Imperiul Incas a fost un stat foarte bine organizat, iar inginerii lor, adevarate genii… din pacate pentru ei, militarii lor nu au fost la fel de inovatori, asa ca tehnologia superioara a spaniolilor i-a invins. Ca si in cazul zonelor maya si aztece, primul lucru pe care l-au facut spaniolii a fost sa ucida intelighentia pentru a rade cultura – daca taranii si artizanii au fost crutati deoarece aveau nevoie de forta lor de munca, liderii, preotii si inginerii au fost vanati si ucisi. Convertirea la catolicism s-a facut cu sabia la gat, iar marile temple si palate au fost rase si ele de pe fata pamantului. Orice altar incas avea o Intihuatana, un instrument astronomic sculptat din piatra, cu ajutorul caruia sacerdotii masurau trecerea anotimpurilor… Cum Inti, soarele, era una dintre principalele zeitati din panteonul incas, iar solstitiul de vara, Inti Raymi, este principala sarbatoare incasa, instrumentul astronomic care folosea de asemenea soarele era un obiect sacru si marea majoritate au fost distruse de spanioli care voiau sa distruga credintele autohtone si sa le inlocuiasca cu colonistii virtuali Isus, Maria, Petru, Pavel & co. N-au prea reusit pentru ca, in ziua de azi, Pachamama continua sa fie adorata si Inti Raymi este sarbatorit cu fast… Ceea ce este de subliniat inca o data este ca in contextul in care spaniolii au dorit sa distruga o cultura si o arhitectura, cu atat mai importanta mi se pare descoperirea lui Bingham de la Machu-Picchu unde a supravietuit un oras intact incas, neatins de mana distructiva a spaniolilor.

Desi noaptea cazuse, mai aveam de atins un punct. Era piata de la Chinchero, o alta piata traditionala incasa care se desfasoara si noaptea. Am ajuns pe un mic camp plin de standuri cu aceleasi suvenire ca peste tot, dar parca totul era mai relaxat si chill decat la Pisac. E drept, nici atatia turisti nu erau, asa ca m-am putut plimba in liniste printre vanzatori… Si, intr-adevar, mi-am cumparat doua pulovere cu cativa dolari… atat de bune incat la folosesc chiar si astazi, la 13 ani de cand am fost in Peru!

Ne-am intors in Cuzco, unde ne astepta frenezia gringa din jurul Plaza de Armas, dar si frigul de noapte de la 3.300 de metri. Nu mai eram afectat de altitudine, eram deja aclimatizat, dar cu frigul mai greu… si asa, insa imbracat in lana de alpaca, m-am simtit dintr-odata mai bine…

Ca sa ajungi in Valea Sacra a Incasilor, poti sa mergi cu autobuzul din Cuzco, dar cursele nu sunt prea dese. Cei mai multi iau tururi de o zi cu ghid care te duce in aceste locuri, fix un tur din acesta am luat si noi, cei noua care veniseram sa “cucerim” Peru. Daca insa sunteti veniti in Peru cu un tur organizat de acasa, uitati-va sa contina si o excursie de o zi in Valea Sacra. Iti va da o idee despre dimensiunea Imperiului Incas, care nu s-a limitat la capitala Cuzco si la orasul-secret Machu-Picchu… vei simti ca, intr-adevar, Inca a fost unul din marile imperii ale lumii si inca o data iti vei da seama cat a pierdut cultura umanitatii in urma distrugerii acestuia. Va povesteam in episoadele trecute despre tururile Paralelei 45 in Peru. Se vede ca cei de la Paralela au fost pe aici pentru ca programul lor contine si o tura de o zi prin Valea Sacra, care uneori este “uitata” pentru a ajunge cat mai repede la Machu-Picchu. Si cum ziceam, Pisac si Ollantaytambo te pregatesc pentru acel moment unic in care vei descoperi Machu- Picchu… si indiferent cum si la ce ora vei ajunge acolo, vei avea acelasi sentiment unic ca ai descoperit unul dintre marile monumente ale omenirii.

Imagini Valea Sacra a Incasilor