Peru, file de poveste (ep. 4) – Machu Picchu, cetatea magica

19. Imperator la Macchu Picchu.jpg

Exista cateva locuri in lume care m-au impresionat profund, locuri cu adevarat speciale care m-au facut sa ma simt cel mai bogat si mai fericit om din lume. Am vazut multe locuri care m-au incantat cu adevarat, peste tot gasesti colturi naturale minunate, cladiri frumoase, dar cateva sunt absolut magice – Angkor Wat, Taj Mahal, Petra, Jaisalmer, Kathmandu, iar pe lista asta se poate adauga, indiscutabil, si misterioasa citadela inca Machu Picchu.

De cand a fost descoperita, in 1911, de Hiram Bingham, au aparut zeci de teorii ale istoricilor sau doar ale pasionatilor – o fi fost doar un oras nobiliar, un oras sacru, locuitorii or fi murit toti in cateva zile. Ceea ce este cert e faptul ca Machu Picchu nu a fost niciodata gasit de spanioli, asa ca a ramas intact (ma rog, cat de intact poate ramane in conditiile climatice de jungla inalta), putand astfel sa ne imaginam cum arata Cuzco in perioada regilor inca. Evident, si Bingham a avut teoriile lui cum ca Machu Picchu (inseamna “varful batran” in limba quechua) ar fi fost legendarul Vilcabamba, ultima capitala a incasilor de unde ultimii lideri incasi au lansat ultimele atacuri esuate asupra ocupantilor spanioli. In 1572, la peste patru decenii de cand spaniolii au invadat Imperiul Soarelui, conchistadorii au ajuns totusi la Vilcabamba si au ars-o. In consecinta, Vilcabamba nu a fost Machu Picchu, ci Espíritu Pampa, o localitate la vreo 100–150 km de Machu Picchu, vizitata de asemenea de Bingham, dar caruia ruinele respective nu i s-au parut demne pentru ultima capitala a Imperiului Incas.

Este evident ca, pentru imensa majoritate a turistilor, Machu Picchu este magnetul nr. 1 cand decid sa viziteze Peru, si au mare dreptate. In excursia prin Peru, noi am decis ca Machu Picchu sa fie ultimul obiectiv pe care sa-l cucerim. Pe de o parte, voiam sa facem celebra Inca Trail, excursia de trei zile prin munti pe una dintre istoricile cai ale incasilor, urmand ca in ziua a patra sa prindem rasaritul de soare la Poarta Soarelui din Machu Picchu, si trebuia sa ne acomodam. Din pacate, din punct de vedere fizic, eu nu m-am acomodat – eram OK, dar bateriile nu erau complete, iar Inca Trail atinge si inaltimi de peste 4.000 de metri, asa ca am decis sa merg cu trenul, urmand sa ne intalnim, la ora 6 dimineata, cei care am ramas la baza si cei care au luat-o pe munte in Machu Picchu.

Ca sa ajungi la Machu Picchu nu poti sa mergi decat cu trenul sau pe jos pe Inca Trail. Nu exista sosea care sa lege oraselul Aguas Calientes (un orasel 100% turistic, aparut pentru ca vizitatorii citadelei incase sa poata dormi si manca undeva), ci doar o cale ferata care serpuieste printre munti. Uneori, in sezonul ploios, mai au loc alunecari de teren si accesul spre Machu Picchu este inchis, dar nu am auzit ca vreun sezon uscat, de varf, sa fie “ratat” pentru ca nu mergea trenul. Erau mai multe tipuri de trenuri la diverse ore, eu am ales un tren de dimineata, urmand sa revin a doua zi in Cuzco cu ultima cursa. Pe vremea cand am vizitat Peru, preturile erau rezonabile, evident mai mari decat pentru un tren obisnuit (acum, un bilet dus-intors la cel mai ieftin tren costa peste 100 de dolari), iar bilete se gaseau destul de usor.

Asa ca am urcat in tren impreuna cu inca un amic din grup si am calatorit timp de patru ore, pe drumul spre Aguas Calientes, de-a lungul unui rau care serpuieste prin munti. Evident, cea mai tare portiune este cea care incepe cu plecarea din Cuzco, moment in care trenul urca muntele in zigzag… urca un pic, apoi schimba locomotiva, luand-o in cealalta directie, din nou schimb de locomotiva pana ajunge pe un deal care domina Cuzco, dupa care am luat-o la drum.

Cum am ajuns in Aguas Calientes n-am stat decat fix 5 minute in camera unde ne-am aruncat bagajele si jumatate de ora sa mancam un lomito prin oras si am tulit-o la statia de autobuz spre Machu Picchu. Aguas Calientes este pe o vale, la picioarele marii citadele, dar pe care nu o vezi, doar o intuiesti. In ciuda faptului ca toate pozele arata o citadela in varf de munte si ai senzatia ca Machu Picchu este undeva sus de tot, ei bine, aici m-am simtit cel mai bine… era cea mai joasa altitudine de cand ajunsesem in Altiplano – citadela e la 2.400 de metri, iar Aguas Calientes inca si mai jos… deci era cald, era soare, era de-a dreptul minunat. Cred ca, pentru nobilii din Cuzco, Machu Picchu era un adevarat loc in care sa te destinzi.

Am luat un autobuz cam obosit, care gemea din toate suspensiile, si am urcat pe drumul plin de serpentine spre Machu Picchu. Exista planul construirii unei telecabine, dar firul ar fi fost vazut din orasul incas si se pierdea foarte mult din senzatia ca te afli intr-un oras de acum cateva secole. E drept, exista un hotel de mare lux exact la intrare, dar nu se vede din orasul propriu-zis. Pe vremuri, cei cu bani puteau inchiria un vechi elicopter sovietic sa zboare din Cuzco si sa coboare in marea piata din Machu Picchu, dar, la protestele istoricilor si arheologilor, aceasta cursa a fost interzisa. Am vazut insa elicopterul zburand spre Aguas Calientes, iar de acolo distinsii turisti cu multi bani sunt adusi la Machu Picchu pe acelasi drum plin de serpentine.

Nu exista cuvinte si nu te poti pregati pentru impactul pe care il are asupra ta vederea pentru prima oara a incredibilului oras-fortareata. Decisesem sa il vizitez ambele zile… sosisem la inceputul dupa-amiezii si am ajuns in Machu Picchu cat putusem de repede. Era un soare bland, o vreme calduroasa, disparusera si turistii care venisera dimineata si se grabeau sa prinda trenul spre Cuzco, celebrul oras era al meu! E drept, nu eram chiar singur, mai bantuiau cateva suflete, insa doar cateva. Am zburdat ca un ied printre cladiri, am urcat si am coborat, am admirat singura cladire rotunda din oras, dedicata lui Inti, Zeul-Soare, care era atat de generos de in acea dimineata. M-am lipit de stanca despre care se zice ca are proprietati energetice si chiar am simtit furnicaturi… Si in acel moment am iubit Machu Picchu.

Cu greu ne-au alungat gardienii la apus de soare pentru ca era ora inchiderii sitului. As fi stat mult si bine, mi-ar fi placut sa vad stelele intr-un Machu Picchu in bezna, dar am inteles ca doar cei care plateau multe sute de dolari pe noapte la hotelul de langa sit aveau acest privilegiu. Am coborat in Aguas Calientes, am mancat in viteza ceva si fuga la culcare. Nu e nimic de facut in Aguas, asa ca mai bine ma trezeam sa prind rasaritul de la 6 dimineata de la Machu Picchu.

M-am trezit pe la vreo 4 si jumatate si am descoperit ca afara… ploua! Ploua serios chiar L. In fine, asta e, oricum trebuia sa ne regrupam, sa ma intalnesc cu cei veniti de pe Inca Trail. Odata ajuns sus, am descoperit un Machu Picchu trist, in ploaie, o ploaie violenta tropicala. Cum spuneam, Machu Picchu se afla destul de jos, la doar 2.400 de metri si este inconjurat de ceea ce se numeste “jungla inalta”. Da, Machu Picchu e in jungla, sus, la Cuzco, este stepa. Ne intalnim cu grupul venit murat de pe Inca Trail. Au plecat la lumina lanternelor pe la 2 noaptea pentru a prinde rasaritul la Poarta Soarelui. Ce rasarit, ca ploua serios, iar cerul e negru. Intre timp, ploaia a inceput sa se mai potoleasca, trecand la stadiul de “ploaie de toamna”. Grupul venit de pe Inca Trail avea si ghid, asa ca ne-am alaturat si noi sa aflam ce se crede ca ar fi fost fiecare cladire in parte. Templul Soarelui, cartierele nobililor, Templul celor trei ferestre, un loc cu o rezonanta aparte, Intihuatana. Intre timp, a stat si ploaia. Inti, zeul-soare, era din nou milostiv.

Dupa ce am bantuit pe ici si pe colo, cei veniti de pe Inca Trail au plecat spre autobuz… aveau bilete la un tren mai devreme. Si atunci, s-a intamplat o noua minune… Soarele a iesit, iar norii care invaluiau practic Machu Picchu au inceput sa urce de pe vai. Si, in acel moment, Machu Picchu a devenit magic… Minute in sir am simtit ca plutesc, calare pe o stanca, deasupra lui Machu Picchu care se tranformase intr-o corabie venerata de acest dans pagan al norilor… Sincer, nu m-am putut misca pana cand norii au disparut si un soare superb s-a revarsat peste Machu Picchu.

Nu am mai avut nici eu prea mult timp. Asta e. M-am indreptat spre iesire, dar fericit. Vazusem un Machu Picchu mohorat si unul fericit, un Machu Picchu mistic si unul plutind, am avut noroc. Mare noroc! Pe drumul spre Aguas Calientes am asistat si la “show-ul coborarii” – un copil alergand pe scurtaturi si la fiecare serpentina salutandu-ne cu un mare „hola”. Iar la statia de autobuz sa primeasca cativa sole pentru performanta de a fi mult mai rapid decat autobuzul.

Am revenit in Cuzco pe timp de noapte. Orasul vazut de sus era feeric luminat, dar in fata ochilor mei norii inca dansau in jurul citadelei incase…

==================================================================================================

Cum spuneam, Peru se poate vizita si independent, dar in ultima perioada este destul de periculos. Ambasada SUA chiar a lansat un avertisment de rapiri in zona Cuzco. Nu stiu cat de justificat este avertismentul, dar, cum spuneam, nu este o tara in care sa te simti in perfecta siguranta. Evident, exista si versiunea circuitelor, dupa cum am precizat, Paralela 45 organizeaza in primavara aceasta un circuit in Peru si unul la toamna, dar acela acopera mai multe tari din America de Sud. Ce voiam sa va zic este ca am inceput sa colaborez cu cei de la Paralela 45 pentru planificarea circuitelor. In cele mai multe cazuri ei fac circuite in locuri prin care vreun angajat Paralela 45 a fost si a vazut ce si cum, nu bazat pe ofertele partenerilor locali. Eu voi colabora cu ei in a “critica” circuitele, in a sugera alte trasee sau chiar pentru a crea circuite pe diverse destinatii care nu au fost vizitate de nimeni de la Paralela 45.

Si primul exercitiu este sa vad ce s-ar putea imbunatati la circuitul din primavara aceasta.

Este un tur foarte OK cu ce se viziteaza, singura diferenta ar fi fost sa fi adaugat inca o zi pentru vizitarea Vaii Sacre intr-o zi intreaga (si as fi adaugat si Salinas), retur din nou la Cuzco si plecat de dimineata cu trenul spre Aguas Calientes pentru a avea, cum am avut eu, o dupa-amiaza in Machu Picchu si o zi aproape intreaga a doua zi. In acest fel, ai mai multe sanse sa vezi Machu Picchu pe soare si ai si timp sa urci pe varful Huayna Picchu (“Varful tanar”) care domina orasul din celalalt unghi.

Imagini Macchu Picchu

01. Trenul spre Macchu Picchu.jpg

Trenul spre Machu Picchu

Cu trenul spre Macchu Picchu

De-a lungul vaii

Gara spre Macchu Picchu

O gara de pe drum

04. Gara Aguas Calientes.jpg

In fine, am ajuns la Aguas Calientes. Dupa cum vedeti, nu merita sa pierzi prea mult timp aici… mai degraba o luam la fuga spre Machu Picchu

05. Macchu Picchu.jpg

Unde ne asteapta un oras unic

06. Locul de sacrificiu la Macchu Picchu.jpg

Intihuatana

07. Cartierele din Macchu Picchu.jpg

08. Macchu Picchu dupa amiaza.jpg

Terase, terase

09. Macchu Picchu.jpg

Soseaua Aguas Calientes - Macchu Picchu

La drum, spre oras

11 Ploaie la Macchu Picchu.jpg

A doua zi dimineata, dupa ce a stat ploaia

Ceata la Machu Picchu

Cu muntii din jur inveliti in ceata

cladiri inca la Macchu Pichu

Printre vechi cladiri incase

15. Dansul norilor.jpg

Si de aici, am admirat dansul norilor care urcau, urcau, urcau

16. Ruinele Macchu Picchu.jpg

In sfarsit, soare. Multumesc, Inti, zeu al Soarelui !

17. Orasul inca Macchu Picchu.jpg

19. Imperator la Macchu Picchu.jpg

20. Jungla inalta.jpg

Prin jungla de langa vechiul oras incas. Probabil, aceasta vegetatie luxurianta l-a camuflat in fata spaniolilor

Adios, Machu Picchu

La revedere, Machu Picchu ! Sper ca va fi o revedere !

Categorii:
Peru

Comentarii

  • Machu Picchu vazut de la Poarta Soarelui in a patra zi pe inca trail este cea mai frumoasa amintire de calatorie din viata mea. Ajungi la poarta soarelui inainte de rasarit si nu se vede nimic, apoi incet incet soarele se ridica din spatele tau si incepe sa ilumineze putin cate putin Machu Picchu. Vezi intai numai valea, apoi o bucatica de cetate ca pana la final sa ajungi sa il vezi in intregime. Este o perioada magica.
    Am mai vazut intre timp rasaritul de soare si peste Angkor, sau bagan sau Everest si totusi nimic nu a detronat rasaritul de la machu Picchu. Si asta e de fapt motivul principal pentru care as recomanda oricui sa faca Inca trail. Este singurul mod in care poti ajunge la Poarta soarelui inainte de rasarit.

    Adela 27 martie 2014 9:54 Răspunde
  • Sincer sa fiu, nu mi s-a parut nesigur Peru, si am fost in Lima, Arequipa, Puno si Cuzco, chiar m-am plimbat mult noaptea prin Cuzco, dar nu am simtit vreun pericol. Am vazut la un moment dat pe cineva in Cuzco care avea o figura mai dubioasa si intreba daca vrem „iarba”, dar daca nu-i bagi in seama, nu au nicio treaba cu tine.
    Cat despre circuitul celor de la Paralela 45, ce pot sa zic, 5310 eur pentru doua persoane, este enorm…

    Alex 27 martie 2014 10:06 Răspunde
    • Oi fi fost eu paranoic, dar este singura tara in care m-am dus cu spray-uri. Da, n-am avut nici o problema, dar in mod strict ieseam afara doar in grupuri de minim 4. Ziua in centrul Cuzco-ului, am fost insa mai relaxati.

      Imperator 27 martie 2014 12:35 Răspunde
  • Eu am fost o singura zi la Machu Picchu,in decembrie 2006,dar am am avut noroc de mult soare.A fost extraordinar!

    culic mugurel 27 martie 2014 12:20 Răspunde
  • Salutare Cezar,

    Urmaresc aventura ta din Peru..asa imi reamintesc si eu calatoria mea de anul trecut…si eu am planificat calatoria in asa fel incat sa ramana Machu Pichu tot la final..
    vroiam sa iti zic ca totusi este o cale rutiera din Cuzco spre Aguas Calientes, insa luuunga si cu 3 schimbari..vazusem ceva pe internet, dar in Cusco la hotel am aflat exact…buzul din Cusco pana in Santa Maria ( pe un drum care serpuieste prin munti, Tarnsfagarasunul e mic copil pe langa asta :), apoi buz pana in Santa Theresa . De aici iei un autoturism (care efectiv urca pe langa munte, in stanga la 2 metri fiind haul, chiar la curbe claxonau mereu soferii ca cei care vin din sens opus sa stie…) pana la statia de tren Hidroelectrica. De aici 2 variante..trenul vreo 15 mn, ori pe jos vreo 2 ore. Noi am luat-o pe jos, dupa ce ne-am semnat in registrul de la intrare..
    Am plecat cu pietenul meu, pe la 7 dimineata din Cuzco si pe la ora 8 – 9 seara eram in Aguas Calientes…drumul palpitant, dar fain, multi englezi il fac, probabil din spirit de aventura..oricum dai mult mai putini gologani decat la tren..cred ca vreo 20 usd era dus intors de caciula, daca imi aduc bine aminte..
    Am gasit o cazare ok si ieftina la fata locului.
    A doua zi dimineata ne-am luat la prima ora biletele de intrare in MP, si am luat-o…tot pe jos, sa fie tacamul complet… 🙂
    Am prins soare la Machu Pichu si la plecare venea ploaia – momentele sunt unice acolo ….la intoarcere pe drum pana la Hidroelectrica am mers tot drumul prin ploaie si cred ca am prins ultima cursa (nu spun ca daca ploua mai mult nu se stia daca mai circulau aia, ca tereneul era alunecos)..spre St Theresa ( aici este o bodega unde se mananca tare bine, o afacere de familie, au un pui excelent cu papas fritas si poti sa il uzi din belsug cu bere Cristal la litru de langa magazinul vecin..chiar era o pancarta la intrare „la noi mananci si te simti ca un rege” 🙂 ..pe la miezul noptii eram prin Cusco…

    ixl 28 martie 2014 10:22 Răspunde
    • Buna ,
      Am cautat si eu informatii despre acest drum si nu aveam curaj sa il fac pana ce am citit despre aventura ta…in septembrie merg si eu cu niste amici…ne gandeam sa luam autobuzul din Cusco pana in Ollantaytabo si de acolo trenul … dar ceea ce cautam e exact traseul pe care l-ati facut voi. i.gabidiaconu@gmail.com este email-ul meu, daca nu deranjez, poate imi trimiteti un reply la acest mail , as avea cateva intrebari legat de calatoria voastra in Peru. Multumesc.

      Gabriel 1 aprilie 2014 9:00 Răspunde
  • Foarte frumos descrisa experienta ta la Machu Picchu, felicitari!

    Marius W. 10 aprilie 2014 12:24 Răspunde
  • Foarte frumoasa relatare! Imi doresc sa vizitez Peru, iar acest articol ma apropie si mai mult de aceasta destinatie senzationala! Felicitari!

    Loredana 27 aprilie 2015 8:42 Răspunde
  • Va rugam foarte mult cateva precizari vitale referitoare la PERU, indiferent de agentia care organizeaza excursia:

    1. Am citit pe multe din site-urile de specialitate ca, un remediu recomndat pentru efectele altitudinii, este consumul de lichide cat mai multe. La consumul ridicat de lichide se adauga, inveitabil, presiunea exercitata ca efect al altitudinii.
    Consecinta: nevoia la toaleta mai des decat in mod obisnuit.

    Intrebare: drumurile in PERU si Bolivia, indeosebi cele prin teren muntos, ofera autocarelor posibilitatea unor opriri in parcari/popasuri/locuri cu toalete organizate cat de cat, sau in majoritatea drumurilor va trebui cel mai des sa se opreasca autocarul si sa se faca pipi in natura, dupa un fir de iarba, barbatii stanga autocarului iar femeile pe dreapta?
    Toate, dar absolut toate comentariile celor care au fost in excursie in PERU si Bolivia fac referire la aceste “neajunsuri” – in toata zona muntoasa, mai mult in natura…dupa un pom, un tufis… Chiar mai difícil in zona desertica spre Arica

    2. Cum sunt drumurile in Peru si Bolivia? Cat de difícile sunt pentru autocare? Poti lua in calcul o media orara de 50km/h de la Cusco la Arequipa, pentru a calcula estimativ programul? Dar del Arequipa spre Puno?
    3. Cum descrieti zona boliviana pana la LA PAZ? Dar drumul de la La Paz spre Arica?
    4. Ce ne puteti spune despre vama spre Bolivia?
    5. dar despre canionul Colca?

    IONEL 26 februarie 2017 14:26 Răspunde
    • 1. Nu prea exista toalete publice. Ma rog, mai gasesti din loc in loc, dar in general te poti baza pe mama natura. In Arica, nu o sa ai probleme, pentru ca fiind sub 100 metri altitudine, nu ai nevoie de pastile. Nu prea sunt pomi in altiplano, mai degraba tufisuri
      2. Sunt bune. Nu senzationale, dar bune. 50 km/ora mi se pare o medie rezonabila.
      3. Soseaua e foarte ok de la Desaguadero la La Paz. Nu am fost de la La Paz la Arica, am fost de la San Pedro de Atacama la Arica, apoi la Tacna si de la Tacna la Arequipa si soselele sunt super ok.
      5. Nu am fost, dar ma astept sa nu fie probleme cu soselele.

      Imperator 26 februarie 2017 17:22 Răspunde

Lasă un răspuns la culic mugurel Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii