Am fost de cateva ori la Golful Persic, dar de fiecare data in Emirate. Am tranzitat de cateva ori aeroportul Doha din Qatar si am putut vedea, cel putin de la geamul avionului, cum arata capitala qatariana. Acelasi model – blocuri de sticla inalte, sosele largi, dorinta de a epata. Vanitatea seicilor se revarsa insa in spume in Emirate, mai ales in Dubai. Acolo, totul trebuie sa fie cel mai inalt, cel mai mare, primul – cea mai inalta cladire din lume, cel mai mare aeroport, cel mai mare mall, cea mai mare companie aeriana. Se spune ca pana si cel mai inalt pitic din lume este in mod evident un rezident al Dubaiului. In copilarie, am citit povestile Seherezadei si cele O mie si una de nopti ale sale. Mi-am imaginat lumea Orientului prin prisma desenelor animate cu Sindbad. Desi, ici si colo, prin Emirate, mai vezi urme ale celor O mie si una de nopti ascunzandu-se cu rusine in spatele blocurilor de 50 de etaje, aceea nu e Arabia de basm, Arabia traditionala, Arabia autentica. Banuiesc ca nici in Bahrein sau Kuwait nu e. Despre Arabia Saudita, nici sa nu mentionez… Acolo, oricum, orasele au aparut din desert, iar Mecca si Medina se lauda si ele cu zgarie-nori. Ei bine, undeva in coltul sud-estic al ciubotei care este Peninsula Arabica se afla Sultanatul Oman. Ce am citit despre Oman este ca, acolo, sultanii au hotarat ca tara sa nu o ia pe urmele Dubaiului, desi ceva petrol ar avea si ei, ci mai degraba sa isi conserve traditiile, stilul de viata lejer, arhitectura, in conditiile unei normale modernizari. Si culmea, desi pana luna trecuta era statul din Golf unde romanii puteau calatori cel mai usor (viza se ia pe aeroport sau la granitele rutiere), foarte putini au auzit de Oman. Asa ca, atunci cand cei de la Qatar Airways mi-au spus ca vor sa faca un info trip cu bloggeri de travel din Romania, imediat am zis hai sa mergem in Oman. De ce? Simplu, e o tara superba, e o tara care merita descoperita si vizitata, pentru ca nu am fost decat in orasul de granita Buraimi si de asemenea pentru ca, daca vrei sa te duci in Oman, Qatar Airways are cele mai bune conexiuni. Asa ca Oman a ramas.

Am fost pana la urma patru oameni: Ligia de la Qatar, Adriana de la Viajoa, Roxana de la Lumea Mare si subsemnatul. Plecam dintr-un Bucuresti care parca isi reglase vremea sa nu avem un soc termic la Marea Arabiei – la ora cand ajungeam in aeroport, termometrul indica 20 de grade. Ma rog, Omanul anunta 30, 30 si ceva de grade, dar orisicat, nu veneam de la zero grade. Am avut placerea sa ma intalnesc cu niste cititori care plecau si ei spre taramuri asiatice via Doha, iar zborul a fost OK, am avut timp sa scriu cateva articole, sa mananc ceva bun si sa mai discutam oleaca. La Doha am fost asteptati cu un microbuz special la usa avionului si dusi la Premium Terminal, terminalul special pentru calatorii business. Am scris mai pe larg despre experienta 5 stele Qatar Airways, dar si asa nu pot sa nu-mi reamintesc limonada cu menta si sushi… Mmm.

Zborul Doha – Muscat a fost foarte scurt, practic am traversat Emiratele Arabe Unite si in circa o ora si jumatate am aterizat pe destul de linistitul aeroport din Muscat. Am intrat in terminal si am luat viza. Viza se ia foarte simplu – exista doua birouri care functioneaza si pe post de case de schimb valutar. Aici, schimbi bani si platesti viza – 5 riali (9,5 euro) pentru 10 zile sau 20 de riali (38 de euro) pentru 30 de zile. Atentie, daca ajungeti pe aeroportul Muscat, sa aveti cash la voi! Nu exista ATM-uri in zona de dinainte de control pasapoarte (in aeroport, veti gasi insa) si daca vreti sa platiti cu cardul, veti plati un comision nesimtit de 3 riali. Adica o viza de 10 zile, in loc sa coste 5 riali (9,5 euro), va fi 8 riali (15 euro).

Odata ajunsi in sala de sosiri a aeroportului (nu va asteptati la cine stie ce monstruozitate, aeroportul Otopeni e mult mai mare decat cel din Muscat), imediat la iesire am gasit ghiseul de unde puteam comanda taxi… Pretul variaza in functie de zona, asa ca pana la hotelul Hyatt, unde eram cazati, era un pret fix de 8 riali (15 euro). Masina mare, incapatoare, asa ca ne-au intrat toate bagajele si am tulit-o spre hotel.

Muscatul este capitala Omanului si are sub un milion de locuitori. Chiar si asa, orasul este foarte rasfirat pe aproape 80 de kilometri, asa ca in nici o secunda nu te vei simti inghesuit sau asaltat de stresul citadin. De altfel, Great Muscat cuprinde cateva comunitati, foste sate care acum au fost inglobate in capitala. Aceste cartiere sunt legate prin autostrazi si uneori ai senzatia ca ai iesit in zona rurala si totusi te afli in Muscat. Orasul se intinde de-a lungul coastei Marii Arabiei pe o lungime de circa 60–70 km, deci va dati seama cat de imprastiat este. Desi soferii omanezi se plang ca, in ultimii ani, traficul a devenit infernal, ora de varf arata ca o duminica de august in Bucuresti…

Dupa vreo 15–20 de minute, am ajuns la hotelul Hyatt, unul dintre cele mai vechi hoteluri de lux din Muscat… Se spune ca ar fi fost gandit de un print yemenit (hmmm, Yemenul este singura tara republicana din Peninsula Arabica si tocmai el sa aiba printi?), iar pe net am citit ca ar fi un kitsch “where Disney meets Sindbad”… Evident, lobby-ul hotelului era departe de mult laudatul minimalism european, dar nu mi s-a parut kitsch, dimpotriva, mi s-a parut ca am intrat intr-un palat de sultan din O mie si una de nopti. Din pacate, primirea nu a fost pentru un sultan. Desi promisesera “early check in”, evident ca nu erau camere disponibile, asa ca, pe la 5 dimineata, ne plimbam prin gradina hotelului. M-as fi culcat pe sezlongurile de langa piscine, dar erau ude rau… se pare ca tocmai plouase in Muscat, asa ca nu prea era loc de dormit… Si cum rasaritul de soare era aproape, am iesit pe malul Marii Arabiei pentru a admira cum soarele urca pe cer.

Dupa inca doua ture pe la receptie fara succes, am decis sa plecam in oras, in Muscat, pentru a vizita piata de peste. Tot nu aveam camera, asa ca mai bine vedeam ceva la prima ora a zilei… si, ca peste tot in lume, piata de peste este cea mai dinamica la prima ora a diminetii. Am sarit in taxi (pret fix la 6 riali, 11 euro pentru vreo 15 km de autostrada) si am ajuns in Mutrah, zona sa-i zicem veche a Muscatului. La piata de peste era ceva miscare, dar departe de efervescenta din alte piete. In schimb, desi, evident, mirosea peste tot a peste, era o curatenie de farmacie… totul impecabil, pestii aranjati frumos, iar cei care ii transportau acordau o atentie de ziceai ca transporta pesti de portelan. Facut poze, luat micul dejun la o carciuma de peste drum (patru oameni am dat vreo 5 riali / 9,50 euro) si am plecat la plimbare pe Corniche.

Corniche este faleza orasului, acolo unde pe vremuri se afla portul. Intre timp portul s-a mutat in alta parte, iar vechiul port al orasului joaca acum rolul unui port de ambarcatiuni turistice, in mijlocul carora troneaza ditamai vasul sultanului. Si ca veni vorba de sultan, hai sa va zic vreo doua lucruri despre sultanul Qaboos.

Putini lideri au schimbat fata si destinul tarii lor la nivelul sultanului Qaboos. Tatal acestuia, Said, a fost un conservator indaratnic. Desi se descoperise deja petrol in sultanat, acesta s-a impotrivit cu indarjire oricarei modernizari pentru a putea pastra traditiile de care omanezii erau atat de mandri. In 1970 cand a pierdut puterea, in intreaga tara nu era decat un dispensar, vreo doua scoli catolice prin Muscat si o sosea cat de cat asfaltata de vreo 10 km (de la Palatul Regal pana parca la Moschee). Analfabetismul era in floare, iar nivelul de viata era similar epocii medievale. Tanarul Qaboos (unicul fiu al sultanului care mai avea trei fete) insa a fost trimis la studii in Anglia unde a absolvit Academia Militara Sandhurst si chiar a si servit intr-un batalion britanic. Intors acasa, unde a avut primele conflicte cu taica-sau, cu ajutorul armatei, a dat o lovitura de stat, l-a arestat pe batran pe care l-a si expediat intr-un hotel de lux din Marea Britanie si unde acesta a murit doi ani mai tarziu.

Tanarul Qaboos, in varsta de 30 de ani, a mostenit o tara care traia pe undeva prin secolul al XV-lea, dar avea petrol. Asa ca a pornit un proces de-a dreptul titanic de modernizare a tarii, ceea ce omanezii numesc “Renastarea nationala”. Prima masura a fost sa introduca sistemul scolar pentru toata lumea – gratuit si obligatoriu. Cum evident nu existau cadre in masura sa predea, a importat din alte parti si a construit scoli peste tot. In cazul comunitatilor rurale izolate, copiii erau transportati la scoala cu elicopterul – ultimul heli-school care a mai operat si-a incetat operatiunile acum vreo 2–3 ani cand ultima localitate din Oman a fost legata de restul tarii printr-o sosea. Acum, transportul se face cu microbuzele. A construit o infrastructura de-a dreptul spectaculoasa intr-o tara cu un relief stancos si a pus la punct un sistem sanitar care, spun unii, ar fi mai bun decat cel din Dubai (ma rog, nivelul sistemului sanitar din Dubai este destul de prost).

In plus, i-a pus pe omanezi la munca. Spre deosebire de locuitorii din Emirate, pe care nu prea ii vezi sa faca cine stie ce joburi, omanezii trebuie sa munceasca. Pana de curand era interzis sa angajezi straini ca soferi si numerosi omanezi presteaza activitati pe care cei din Emirate le-ar face doar cu pistolul la tampla – de exemplu, sa lucreze in benzinarii sau ca soferi de taxi. De altfel, politica de “omanizare” continua si in ziua de astazi cand toate firmele trebuie sa angajeze obligatoriu un anumit numar de omanezi, inclusiv in pozitii de conducere. Am mai vorbit cu expati din Oman si toti s-au plans ca omanezii sunt foarte lenti, e o dolce vita farniente si ce vei face maine depinde de voia lui Allah (cuvantul cel mai des auzit in Oman este “inshallah” – sa dea Dumnezeu!). Ii inteleg pe cei care lucreaza acolo si vin dintr-un mediu dinamic cum ar fi Romania sau Dubai, dar fix aceleasi plangeri le auzi din partea nemtilor despre italieni – ca sunt lenti si o freaca. Omanezii sunt niste oameni foarte de treaba, dar nimeni si nimic nu ii va goni sa se miste repede… De ce ai face-o?

Si ca sa inchei povestea lui Qaboos, modernizatorul sultan nu a negat insa patrarea traditiei. In Oman nu o sa vezi zgarie-norii din Emirate sau din Qatar. Sultanul a decis sa nu existe cladire in Oman mai inalta de 8 etaje, iar si acestea sunt extrem de rare. In schimb, orice cladire, indiferent daca este mall, hotel, WC public sau stadion de fotbal, trebuie sa urmeze niste linii directoare de arhitectura traditional araba care sa pastreze un cadru arhitectonic unitar la nivelul intregii tari. Am mai vazut aceeasi filozofie intr-o alta tara de basm, in Bhutan si pot sa spun ca este unul dintre motivele pentru care imi place asa de mult Omanul – arhitectura de tip O mie si una de nopti este peste tot, mai sofisticata sau mai putin, dar unitara – alba, frumoasa, ingrijita, cu arabescuri mai mult sau mai putin sofisticate.

Cam asta am vazut si plimbandu-ma pe Corniche. Dupa ce am incheiat plimbarea pana la fortul Mitrah, cum fetelor le era ingrozitor de somn, am decis sa sarim in primul taxi si sa plecam la hotel, doar-doar or fi aparut niste camere libere. Da de unde, din patru doar una era gata, asa ca una din fete care de abia se tinea pe picioare s-a retras la culcare. Era aproape 9 dimineata! Asa ca am mai asteptat in piscina pana cand camera mea era gata. Am decis sa ne reunim cateva ore mai tarziu pentru a pleca in oras! Noapte buna! Adica somn usor, ca nu poti sa-i urezi cuiva noapte buna la 10 dimineata :).

Imagini din drumul spre Muscat, Oman

Plecat-am pe o vreme insorita si 20 de grade la Bucuresti. Taman buna sa intram in dispozitia de vara !

Am fost asteptati de transfer privat la scara avionului. 5 stele, ce sa mai 🙂

Nu, nu miroseau, doar o faceam eu pe taurasul Fernando 🙂

Nu m-am putut abtine la niste sushi in Doha Premium Terminal 🙂

Hmm… pe la 1 noaptea, in directia Muscat. Oricum, spre Muscat, Qatar are cele mai bune legaturi

Am aterizat la Muscat. Toti 4 in taxi si fuga la hotel !

Receptia – ca de palat din 1001 de nopti. Statuia din centru numita „Calaretul arab” se invarte un cerc complet odata pe ora

Na, poftim si palmieri ! Omanul insa nu este o tara bananiera !

Afara, inca noapte

Dar incet, incet, a inceput sa se lumineze

Si ce poate fi mai frumos decat o dimineata unde desertul intalneste marea !

Lumea la plimbare dis-de-dimineata pe plaja

Inapoi, in hotel. Tot nu avem camere 🙁

Si oricat de spectaculos este lobby-ul, mai bine sarim intr-un taxi si o taiem spre centru !

Mai precis la piata de peste care este activa mai ales dimineata

Dupa atata peste, nici nu stiti ce bine pica un mic dejun naucit de somn

Dar plimbarea pe malul marii chiar m-a trezit !

Good morning, Arabia, good morning, Oman !

Contrastul intre cladiri si stanca dezgolita

Asta e barcuta Sultanului Qaboos

Nou si vechi in golful Muttrah !

Ca peste tot in Oman, ziduri si turnuri de aparare

Turisti de prin Orient.

Si o moschee a carei faianta mi-a adus aminte de invecinatul Iran

Inapoi la hotel ca fetele cadeau de pe picioare ! Camera, ioc ! Asa ca ma mut la piscina

Ditamai piscina doar pentru mine !

Dar intr-un final, a venit Slava Domnului si stirea salvatoare !!! Am camera. Noapte buna… adica somn usor ca era demult dimineata 🙂

Am vizitat Omanul la invitatia celor de la Qatar Airways care au invitat trei bloggeri de travel din Romania pentru a descoperi aceasta destinatie. Se poate zbura la Muscat de 5 ori pe saptamana via Doha, iar conexiunea oferita de Qatar Airways este cea mai scurta dintre toate optiunile.