Oman, Arabia Traditionala (ep. 3) – Prin muntii Omanului – Nizwa, Bahla, Marele Canion

17. Un tun peste Nizwa.JPG

Telefonul suna brusc. Sunt un pic abulic, in fine, ridic receptorul. Ligia de la receptie imi spune ca sunt asteptat sa plecam in tur. Ma rog, mie nu mi-a sunat telefonul (din urmatoarea seara, mi-am pus si telefonul, am cerut si wake up call de la receptie), in plus a fost si o mica neintelegere, ma rog, in 15 minute eram imbracat, spalat, cu tot echipamentul din dotare si la receptie. Ajuta si armata asta la ceva uneori. Initial, planul zilei era sa vizitam Muscatul, dar a fost schimbat cu o zi inainte pentru ca, fiind vineri, zi libera, cam totul ar fi fost inchis la Muscat. Desi chiar imi doream sa vad faimoasele citadele omaneze din munti, se pare ca totusi una o voi vizita, fiind deschisa chiar si in sfanta zi de vineri – fortul de la Nizwa. Si ca veni vorba de weekend, in Oman weekendul este vineri–sambata. Pana cu putini ani in urma, weekendul era joi–vineri, dar s-au aliniat celorlalte tari din Golf unde, din motive de business, weekendul este vineri–sambata… astfel, doar o singura zi este in contratimp cu restul lumii.

Drumul spre Nizwa este minunat. Omanul are un relief stancos, cu stanci negre sau maroniu inchis aruncate aiurea de Allah prin campii albe de nisip sau piatra. Contrastul coloristic atrage orice fotograf. Dupa ce iesim din zona metropolitana Muscat, incepem sa urcam spre munte, iar culorile muntilor incep sa se schimbe… acum parca sunt mai deschisi la culoare, dar, din cand in cand, in functie de mineralele care ii compun, pot crea un adevarat spectacol coloristic.

De-a lungul secolelor, a existat o diferenta majora intre zonele litorale si cele montane din punct de vedere cultural, dar si din punctul de vedere al conducerii politice. Coasta a fost intotdeauna deschisa influentelor din afara… aflate pe una din marile rute maritime comerciale, Muscatul si zona de coasta au fost intotdeauna mai deschise si mai antreprenoriale. De altfel, sultanii Omanului au achizitionat cateva colonii in competitie cu marile puteri europene – actualele Emirate, coasta iraniana, Zanzibarul, Mombassa, dar si portul Gwadar din actualul Pakistan au fost detinute de  Muscat pentru o perioada mai lunga sau mai scurta (daca posesiunile africane au devenit un sultanat de sine statator, abolit in 1964 printr-o lovitura de stat comunista, portul Gwadar a fost vandut Pakistanului in 1958, in schimbul a 3 milioane de dolari). In schimb, zona de interior a fost dominata de triburi conservatoare care urmau un tip foarte auster de islamism – ibadismul. De-a lungul istoriei, puterea a fost impartita de Sultanul de Oman si Imamul de Oman. Imamul avea puterea religioasa, in timp ce Sultanul, pe cea temporala…. Evident, uneori, unul sau altul “trecea linia” si se vara in treburile celuilalt, dar limitele fiecaruia se reglau din mers… La un moment dat, la inceputul secolului al XX-lea s-a ajuns la un modus operandi teritorial – imamul avea capitala la Nizwa si controla interiorul, iar sultanul era seful suprem al coastei cu capitala in cosmopolitul si mai tolerantul Muscat.

In anii ’50 insa, s-a descoperit petrol in zona dominata de Imam si, evident, Sultanul si-a dorit aceste pamanturi. Diferendul a dus la razboi si, pana la urma, sultanul, sprijinit de trupe britanice (acesta concesionase terenurile petrolifere detinute de imam lui British Petroleum), l-a invins pe Imam si a cucerit capitala Nizwa. Ultimul imam, Ghalib bin Ali, s-a revoltat impotriva aranjamentelor petroliere stabilite de sultan cu British Petroleum, dar trupele britanice din actualele Emirate si Oman l-au invins si acesta a fugit in Arabia Saudita unde a trait pana in 2009. O perioada, a creat un guvern in exil la Damam, in Arabia Saudita, dar si-a pierdut sprijinul saudit in anii ’80, cand noul sultan Qaboos, un diplomat abil, a reusit sa refaca puntile rupte cu mai toti vecinii… de altfel, astazi Qaboos este poate unul dintre putinii lideri din lume care are relatii excelente atat cu sauditii sau americanii, cat si cu iranienii, de mult ori jucand rolul de interfata intre aceste puteri inamice.

Dupa un drum de vreo doua ore, am ajuns in Nizwa, vechea capitala a Imamatului. Am trecut si pe langa muntele Jebel Akhdar, acolo unde trupele imamului au rezistat pana la atacul aviatiei britanice si apoi a fost nevoit sa se retraga in Arabia Saudita. Dar acum, la aproape jumatate de secol de la lupte, nu prea mai sunt urmele razboiului civil omanez… Asa ca am “aterizat” intr-o imensa parcare unde camioane deschise se transformasera in mici staule… capre si vaci stateau smerite asteptand sa-si schimbe stapanii.

Se spune ca piata de animale din Nizwa este cea mai importanta din tot sultanatul, dar cum noi am venit mai spre spartul targului, nu prea erau multe animale de vandut. Ma asteptam sa fie si camile de vanzare, dar camilele par sa fie un animal special, nu se “incurca” cu caprele si vacile. Asa ca dupa ce am pozat ultimele animale de vanzare (inclusiv un nene care se lupta din greu cu un vitel mai naravas), am trecut mai departe, in celelalte souq-uri din Nizwa.

Ca si in piata de peste din Muscat, te loveste curatenia. Am vazut numeroase piete si bazaruri din lume, dar parca nicaieri nu am vazut piete atat de curate ca in Oman! Ati vazut piete de peste sa nu puta a peste? Nu zic ca nu mirosea (iar simtul mirosului la mine este destul de atrofiat), dar foarte putin…. Asa ca a fost o placere sa ma plimb prin piata de fructe si prin cea de peste… E drept, nu era nebunia de culori si de produse pe care le-am vazut din Mauritius pana in India si din Maroc pana in Indonezia, dar orisicat… era o combinatie interesanta de vanzatori si produse faine si frumos expuse.

Dupa ce am driblat cu stil piata de suvenire (e drept, m-am pozat cu niste arme foarte lustruite), am baut o limonada de menta si am ajuns la intrarea in magnificul fort Nizwa, fosta resedinta a imamilor de Oman. Cum scriam intr-un alt episod, Omanul este realmente plin de tot soiul de fortarete si turnuri de aparare. De-a lungul istoriei, triburi, familii si clanuri s-au batut intre ele, asa ca toata tara este plina de constructii defensive. Una dintre marile izbanzi ale actualului sultan, Qaboos, a fost ca a reusit sa impace toate triburile rivale si a creat pentru prima oara in istorie o natiune omaneza destul de unitara… E drept, multi se intreaba daca, dupa moartea Sultanului (toata natiunea insa se roaga la Allah ca acel moment sa fie cat mai indepartat), vechii demoni nu vor reaparea. Pana una, alta, pentru calatorul de rand pasionat de istorie si constructii istorice, Omanul este o incantare cu toate aceste cladiri perfect restaurate.

Am intrat in fortul Nizwa si imediat m-am catarat ca pisica sus pe cladire pentru a admira peisajul… Nu e o surpriza ca Nizwa este o imensa oaza, cu palmieri si apa, altfel nici n-ar fi existat. Iar contrastul dintre verdele exuberant al palmierilor si stanca goala, stearpa, este inca o oda adusa apei… doar in desert iti dai seama ca apa este un element esential vietii… pe malul oricarui firisor de apa este viata – palmieri sau apa, la nici 100 de metri mai incolo, nu e nimic…

Fortul Nizwa este fascinant nu numai pentru panorama sa, ci si pentru constructie. Cum spuneam, toate forturile aveau rol defensiv, iar Nizwa nu face exceptie. Designul lui este insa exceptional… exceptional de sadic ar putea spune unii – peste tot sunt creneluri in spatele carora se pot ascunde puscasi sau arcasi (depinde de epoca istorica), peste tot sunt usi false care duc nicaieri, fantani inselatoare si cele mai perverse forme de aparare in turnul central sunt trapele in care cadeau armatele atacatoare, dar si scurgerile pe care putea sa curga apa clotita sau sirop clocotit de curmale! De altfel, aceste scurgeri secrete, ca si trapele (acum se lumineaza brusc cand calci pe ele) fac deliciul oricarui vizitator!

Nu am ratat nici micul muzeu al traditiilor, un muzeu multimedia, cu exponate, dar si filme, pentru ca in cele din urma sa fim alungati de paznici. Vinerea, fortul este deschis doar pana la ora 11:00 si noi inca eram in interior pe la ora pranzului.

Nu am putut rata nici canalele traditionale de irigatii – aflaj, o retea de zeci si sute de kilometri care aducea pretiosul lichid din creierii muntilor pana la Nizwa. Plimbandu-ne pe malul ei, nu am putut sa nu imi aduc aminte de levadas, un sistem de irigatii similar care aduce apa, deci viata recoltelor din Madeira! Daca, in Madeira, lumea se plimba pe langa levadas, in Oman, aflaj-urile sunt folosite de localnici si pentru o baie binemeritata! Ma gandesc ca vara, la 50 de grade, acestea sunt mai fierbinti ca supa!

Urmatorul punct pe lista, Marele Canion Omanez sau Wadi Nakhur… Ca sa ajungem pe aici, am trecut prin sate mai mari sau mai mici (indiferent daca satul mai are un locuitor sau 1.000, guvernul este obligat sa-i asigure transport in comun, apa curenta, telefonie mobila, canalizare, toate conditiile, indiferent de cost, si exista probabil sute de astfel de comunitati in varf de munte cu cativa locuitori!), s-a terminat pana si asfaltul (ma rog, a revenit la un moment dat), pentru ca la un moment dat sa ajung pe buza unei prapastii cu adevarat impresionante. Nu am fost niciodata la Marele Canion din SUA, am mai vazut cateva canioane, dar Wadi Nakhur mi s-a parut cu adevarat impresionant. Vis-à-vis de aceasta imensa fractura geologica se afla Jabal Shams (Muntele Soarelui), cel mai inalt varf din Oman  (are circa 3.000 de metri inaltime) in varful caruia aflandu-se o instalatie de radar a Fortelor Aeriene Omaneze, dar aici, vis-à-vis de impresionantul munte, este un view point cu totul si cu totul impresionant… un loc care merita savurat si, evident, fotografiat (dar cred ca sunt putini fotografi care pot sa surprinda cu adevarat maretia muntelui si a canionului… Sa te tot asezi pe marginea muntelui, cu picioarele balanganindu-se deasupra haului si sa admiri spectacolul naturii – evident, nu trebuie sa ai rau de inaltime!

Am pornit apoi la vale si intr-un sat dominat de o stanca de forma unui om culcat am oprit la un restaurant tipic omanez. Al doilea, dupa cel de-aseara din Muscat. De data asta, nu am mai fost luat prin surprindere! Mancarea omaneza are atat de mult din mancarea indiana – de la feluri de mancare, la mirodenii si de la obiceiul mancatului cu mana, la mancatul pe jos!

Nu inainte de a ne intoarce la Muscat, am mai dat o tura si in localitatea Bahla unde se afla cel mai mare fort din Oman. Din pacate, era inchis, nu l-am putut vizita, fiind vineri, dar inteleg ca si in zilele de lucru doar o mica parte este deschisa publicului. Fortul Bahla sufera un proces de reconstructie migaloasa, dar lenta… refacerea dureaza de mai bine de un deceniu, insa recent a fost redeschis publicului – cel putin partial… dar ce pot spune, din afara arata mai mult decat impresionant. In plus, ghidul si soferul nostru Ahmed ne-a si cocotat cu masina pe un deal, de unde am admirat un peisaj extraordinar – cu toata valea si mai ales fiorosul fort (oare l-o fi cucerit cineva? Am mari dubii).

Am pornit apoi pe autostrada spre Muscat. Pe drum, Ahmed, soferul-ghid, dadea semne clare de nervozitate… chiar si in timpul zilei, tot intorcea capul spre moschei inconjurate de masini. Astazi a fost vineri, ziua sfanta, dar ce sa faci cand esti freelancer… lucrezi cand vin clientii, nu cand vrei tu! Vinerea nu mai e vinerea, asta e. Imi zice ca vrea sa se roage. Ii spun ca poate opri masina, sper ca are un covor cu el, ca musulman te poti ruga oriunde, trebuie doar sa ghicesti directia Meccai. Imi spune ca nu e asa, ca e musai sa se spele si sa intre intr-o moschee. Ma rog, nu il contrazic, cum am spus, omanezii sunt ibaditi, nici sunniti, nici siiti, probabil sunt alte reguli. Dar asa cum m-a impresionat infrastructura rutiera, in Oman, este impresionanta si infrastructura religioasa – aproape la fiecare benzinarie, pe langa magazine si cafenea, se afla si o moschee. Asa ca Ahmed al nostru a oprit la prima benzinarie cu moschee si, in timp ce noi am degustat o bere islamica (fara alcool cu arome de fructe), Ahmed s-a rugat… Toate partile au fost satisfacute… si, sincer, l-am simtit pe Ahmed mult mai linistit si multumit ca reusise sa calce intr-o moschee pana la apusul soarelui in Sfanta Zi de Vineri. Sper ca si profetul sa ne aiba in paza in zilele urmatoare, nu de alta, dar urma o nebunie pe mare, prin desert si prin munti :).

Seara am petrecut-o in mica zona de baruri si restaurante din Muscat de langa hotelul Intercontinental. O seara foarte foarte placuta la invitatia unui cuplu romano-libanez, caruia ii multumesc ca mi-a deconspirat si replica muscateza a centrului vechi bucurestean :).

Imagini Nizwa, Marele Canion si Bahla

01. Soseaua Muscat - Nizwa.JPG

Spre munte !

02. Targul de animale Nizwa.JPG

In parcare… se pare ca vacile si caprele si-au schimbat deja stapanii

03. Targul de capre.JPG

Hello, Kitty ! Pardon, adica Goaty !

04. O juninca naravasa.JPG

Unele exponate sunt indaratnice rau

05. Parcarea Niqwz.JPG

Piata de animale inainte de inchidere

06. Piata de peste Nizwa.JPG

Si in Nizwa, exista piata de peste !

07. Vanzatorul de banane.JPG

Vanzatorul de banane din Nizwa

Piata din Nizwa: Banane de gatit

Vreti sa gatiti niste banane ?

09. Suveniruri Oman.JPG

Si in fine, suveniruri de Oman 🙂

10. Suveniruri Nizwa.JPG

Oale de toate felurile si chipurile

11. Khanjar, hangerul traditional din Oman.JPG

Dar ce poate fi mai traditional decat un khanjar, pumnalul traditional omanez ?

12. Mirodenii din Oman.JPG

Alune de toate felurile

13. Pusca istorica.JPG

Si in final… daca am chef, pot sa-mi cumpar si o pusca !

14. Nizwa fort.JPG

Intrarea in fortul Nizwa

15. Moschee la Nizwa.JPG

Ca in 1001 de nopti… asa mi-am inchipuit intotdeauna Arabia traditionala

16. Camera de sfat in Nizwa fort.JPG

Aici aveau loc sfaturile inteleptilor

17. Un tun peste Nizwa.JPG

Cam amenintator…

18. Oaza Nizwa.JPG

Oaza Nizwa. Doar in desert, iti dai seama cat de vitala este apa !

19. Irigatii Aflaj.JPG

Aflaj, sistemul de irigiatii omanez

20. Poarta din Nizwa.JPG

Lipseste albastrul… Ba nu !!! Albastru e cerul 🙂 Deci, iata Romania la Nizwa !

21. Tanuf - sat de chirpici distrus.JPG

Un sat distrus in timpul razboiului civil din anii 60

22. Sat distrus.JPG

23. SUV in apa.JPG

Un pic de off-road si on-water

24. Vale langa Nizwa.JPG

Desert, desert, dar mai exista apa… si unde e apa, hop si niste pomi ca un chenar verde, de viata !

25. Marele Canion din Oman.JPG

La Marele Canion Omanez

26. Jabal Shams.JPG

Marele Canion omanez

In spatele meu este Jabal Shams, cel mai inalt varf din Oman !

28. Marele canion Jabal Shams.JPG

Marele Canion omanez: Pe marginea canionului

Pamantul e la 1000 metri sub picioarele mele 🙂

30. Drum de tara.JPG

Inapoi, spre oras

31. Oaza in Oman.JPG

Ne oprim langa o alta oaza… Ce inseamna apa in desert !

32. Ligia Radu.JPG

O pasionata de camioane 🙂

33. Sat cu un om dormind.JPG

Stanca care arata ca un om dormind

34. Reem al Yaman Restaurant.JPG

E timpul sa luam pranzul. Evident, tot la un restaurant traditional omanez

35. Restaurant omanez.JPG

Asa ca e timpul sa mancam cu mana !

36. Cetatea Bahla.JPG

Fortul Bahla, cel mai mare din Oman !

37. Marele fort Bahla - Oman.JPG

Impresionant, nu-i asa ?

38. Oaza Bahla.JPG

Oaza Bahla

38. Stop la moschee pe autostrada.JPG

Pe langa benzinariile mai mari, exista si cate o moschee. Pentru o ruga in viteza.

39. Bere islamica.JPG

In timp ce Ahmed se roaga, noi ciocnim o sticla de bere. Islamica, evident !

40. Roxana Farca si Adriana Cocic.JPG

Iar dupa bere, fetele noastre capoteaza !

41. Hotel Hyatt Muscat - noaptea.JPG

Evident, ne vom trezi brusc la marginea piscinei 🙂

42. Zona de baruri din Muscat.JPG

Dar nu e prea mult timp de imbaiat pentru ca e timpul sa descopar si zona de baruri si restaurante din Muscat !

Am vizitat Omanul la invitatia celor de la Qatar Airways care au invitat trei bloggeri de travel din Romania pentru a descoperi aceasta destinatie. Se poate zbura la Muscat de 5 ori pe saptamana via Doha, iar conexiunea oferita de Qatar Airways este cea mai scurta dintre toate optiunile.

Comentarii

Lasă un răspuns la Marius W. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii