In Lonely Planet scrie ca “daca te-ai gandit ca nicaieri nu le poti avea pe toate, atunci inseamna ca nu ai fost in Maui !”. Si chiar asa este. Maui a fost de departe locul nostru preferat din aceasta vacanta: o insula mica dar cu o gramada de atractii !

Sa incepem cu plaja absolut fantastica din Ka’anapali, cu nisip ultra fin, palmieri exotici și o mulțime de hoteluri de lux precum Hyatt, Marriott, Westin, Sheraton unde o camera costă binisor peste 500 $ pe noapte aliniate pe faleză. Noi am stat la Ka’anapali Beach Hotel (3* – cca. 175$/noapte) care se lauda a fi “the most Hawaiian experience in Maui” si care surprinzator, beneficiază de cea mai mare și cea mai frumoasă bucată de plajă din zonă, mult superioară hotelurilor de 5*. Hotelul e un pic mai vechiuț dar camerele sunt mari și confortabile, iar locația este absolut fantastică !

La 5 minute de mers spre nord ajungeți la Black Rock (evident o stâncă neagră) din vârful căreia se spune că sărea în apă o mare căpetenie locală, care astfel își impresiona supușii cu curajul său nemaipomenit. Ziua, amatorii de snorkeling pot vedea o mulțime de pești multicolori în aproprierea acestui loc și chiar broaște țestoase. La apus are loc o ceremonie de aprindere a torțelor în vârful stâncii.

Interesant este că aici nu am mai văzut deloc japonezi, de fapt nici nu e de mirare pentru că plaja nu este o atracție pentru ei. Am înțeles că la asiatici este exact invers decât la noi: un om fin și elegant trebuie să aibă pielea albă, imaculată iar cei bronzați sunt de regulă țăranii care muncesc pământul. Așa că toate japonezele se feresc de soare ca de naiba – în rarele ocazii când le vezi pe plajă se dau cu cremă FP50 din belșug, au niște costume de baie cu pantaloni și mâneci lungi, pălării cu boruri largi combinate cu ochelari de soare care acoperă toată fața și stau obligatoriu și sub umbrelă, ce să zic am râs zdravăn de ele.

Ca regulă, în Maui am întâlnit doar americani bogați, la vârsta a doua care își aduseseră prietena / soția sau familia extinsă (7-10 persoane) la plajă. Majoritatea erau complet echipați cu scaune de plajă, saltele și umbrele aduse probabil în bagaje de acasă. În jurul prânzului, barbații își luau la revedere și traversau faleza “to start the barbecue” – niște gratare imense așezate în curtea hotelului chiar lângă faleză, care se închiriau (cred) și pe care își găseau loc o grămadă de hamburgeri, fripturici și cârnăciori. Familia îi urma in 15-20 de minute.

Partea cea mai frumoasă despre Maui este că insula este frecventată de balenele humpback (cu cocoașă) care își cresc puii, în special în canalul dintre insulele Maui și Lana’i chiar în dreptul plajei Ka’anapali, așa că poți vedea adesea de pe plaja cozile balenelor-mame care se scufundă după ce au ieșit să respire sau chiar ghidușiile puilor care sar din apă ca niște delfini ! Plaja este plină de catamarane care te invită la un whale–watching tour. Noi nu am fost pentru că oricum mergeam la diving și orice excursie cu barca este o ocazie să vezi balenele de aproape.

În prezent balenele sunt protejate de lege, iar Maui este un adevărat paradis pentru ele. Dar trecutul acestei insule este foarte “întunecat”: insula a găzduit cel mai important port de baleniere, Lahaina – astăzi un orășel femecător la 5 km spre sud de Ka’anapali. În Lahaina ancorau sute de vase care se ocupau exclusiv cu vânarea balenelor. De altfel, mall-ul din Ka’anapali se numește Whaler’s Village (satul vânâtorilor de balene), în el găsim un mic Whaler’s Museum și există chiar și un Whaler’s Residence (hotel). Deși muzeul e mic (are puțin peste 100 mp – taxa de intrare 3$) mi s-a părut extrem de interesant atât din punctul de vedere al obiectelor expuse – fel de fel de unelte ale vânătorilor căt și al pozelor și al poveștilor. Am aflat astfel că la sfârșitul sec. XIX, salariul căpitanului vasului (balenierei) era de cca. 320 $ pentru cei 4 ani căt dura un sezon de vânătoare. Marinarii simpli căștigau în jur de 20-30 $ pentru aceeași perioadă și mai datorau și diverse taxe pentru harpoanele pierdute, etc. astfel încât, la finalul sezonului ramâneau adesea datori proprietarului vasului și trebuiau să semneze un nou contract de 4 ani pentru a plăti datoria.

Dar exact cum vă spuneam, vremurile astea sunt de mult duse iar Lahaina este astăzi un orășel fermecător, înțesat de restaurante, magazine de suveniruri și galerii de artă. Toate acestea sunt înșiruite pe faleză (First St.) spre deliciul turiștilor din Ka’anapali și celor de pe vasele de croazieră ancorate în port. Plimbându-ne printre magazine într-una dintre seri, am auzit două femei (vânzătoare  – proprietare de magazin) vorbind de zor sârbește. Ca să vezi ce mică e lumea. Le-am salutat pe limba lor și stat puțin de vorbă după care ne-am luat la revedere iar ele ne-au oferit cadou un braț de cupoane pt. restaurante.

Foarte spectaculos mi s-a părut și portul, înțesat cu vase de toate mărimile, de la mici bărci charter pt. pescuit până la imensele vase de croazieră și chiar două submarine pentru turiștii care vor să admire lumea subacvatică. O altă curiozitate a acestei insule este că aparent, există foarte puține locuri de ancorare în port,  (portul era relativ mare dar probabil că aici fiecare locuitor are câte o barcă acasă) Din acest motiv, locurile de ancorare sunt foarte scumpe iar marea majoritate a proprietarilor de bărci și le pastreaza pe uscat, în propriul garaj, transportăndu-le pe niște trailere speciale pe care le remorcheaza cu binecunoscutele lor camionete Ford.

Chiar în fața portului din Lahaina se afla vechiul tribunal si închisoarea, semn că asezarea era bine organizată si marinarii indisciplinați intrau repede pe mâna autoritaților. Iar în spatele tribunalului se află un pitoresc parc numit după unicul copac care îl populează “Banyan Tree”. Copacul Banyan (nu cred că există traducere în română) a fost plantat de seriful local în 1873 si de atunci a crescut la o înălțime de peste 20m (60ft.) acoperind o arie imensă. Această specie de copac lasă să cadă noi rădăcini din crengi, care la un moment dat ajung si se prind în pământ, formând o adevărată pădure. Astăzi, în acest copac Banyan si-au stabilit resedința un număr urias de păsări care ciripesc toate deodată, creând un vacarm de nedescris.

OK am uitat să vă spun câteva lucruri importante despre Maui: aici autobuzul nu este o opțiune, ceea ce inseamnă că trebuie să închiriați mașină, ideal chiar la sosire, din aeroport. Nu aveți nevoie de navigație, insula are puține drumuri, foarte bine semnalizate și vă descurcați sigur fără probleme. O săptămână de închiriat mașină (Chevrolet Cruze) a costat puțin peste 500 $ => cam 220 $ mașina și 300 $ asigurările RCA + CASCO care sunt opționale (așa că iubitorii riscului pot obține un discount zdravăn). Atenție, să nu vă șocați: sunt multe site-uri care oferă rezervări de mașini la prețuri foarte mici dar acestea nu includ asigurările și nici taxele statului + cele ale aeroportului. Americanii și canadienii știu asta dar cu europenii iese mereu scandal 🙂 Noi spre exemplu am rezervat mașina online pt. 145 $ pe săptămână și chiar ne-am bucurat că am găsit un preț “killer”, dar la asta s-au adăugat vreo 80$ taxe + vreo 300 $ asigurări (astea nu sunt obligatorii, ce-i drept) ceea ce ne-a cam lăsat cu gura căscată. Oricum, având în vedere cât a costat vacanța asta, nu am vrut să ne întristăm nici măcar un minut pt. asta așa că am luat mașina și am început distracția !

Având mașină, aproape în fiecare seară am venit să mâncăm in Lahaina, care oferă o selecție mult mai bogată de restaurante decât Ka’anapali și am colindat toată insula.

Într-una dintre zile am fost la diving in vulcanul scufundat Molokini. Am citit mult despre asta înainte așa că abia am așteptat ziua… Ne-am trezit foarte devreme, fiindcă barca pleca la ora 5:45 din Kihei, un orășel aflat cam la o oră de condus de hotelul nostru. Tocmai fusesem la Kihei în seara precedentă unde ne-am întâlnit cu câțiva prieteni români aflați și ei în vacanță, așa că am găsit drumul ușor până la “boat ramp”. Atunci am înțeles de ce îi zice “boat ramp” (și nu “marina”): pentru că nu e port, e locul acela unde bagi trailerul în apă, lași repede barca la apă, apoi ieși în larg și faci loc pentru următoarea barcă. Am fost la Molokini cu Neverdry Divers, o companie mică a unui cuplu tânăr de englezi, foarte apreciați pe Tripadvisor dar care, neavând propria barcă își aduc clienții pe barca altora. Tipul și tipa de la Neverdry au fost foarte simpatici dar proprietarii bărcii m-au enervat la culme: erau exact specia aia de rednecks cu IQ<80: vorbeau tare, cu accent puternic de mid-west și spuneau numai tâmpenii, majoritarea clienților erau jenați de prostia lor. Dar cum nu venisem să-mi fac prieteni, m-am concentrat pe ce mă interesa: pe drumul spre vulcan am trecut foarte aproape de vreo 3 balene – absolut magnific. Dive-ul propriu zis nu a fost ceva extraordinar, intr-adevăr ne-am scufundat într-un con de vulcan și am văzut două vietăți mai rare: o barracuda uriașă (pește răpitor) și o morenă care înota șerpuind pe fundul oceanului (morena – moray eel – este șarpele acela de mare cu colți ascuțiți care de regulă stă ascuns printre stânci lăsăndu-și doar capul afară, cu gura întredechisă – foarte rar se întămplă să îl poți vedea întreg, înotând liber).

În altă zi am mers în diving trip la “Catedrale” – citisem și despre astea. Am aflat că sunt niște tuburi de lavă (solidificată evident) scufundate, în care lumina pătrunde foarte puțin prin niște crăpături dând impresia unor vitralii sub apă. Am fost cu Extended Horizons din Lahaina, o companie OK dar foarte scumpă. Am plătit prețul dar dive-urile au fost senzaționale. Chiar și cei de la firmă erau uimiți pentru că am văzut foarte multe specii de pești și alte viețuitoare marine foarte rare, pe care ei nu le văd aici de obicei. Cred că oceanul a vrut să ne recompenseze pentru tariful piperat al acestor dive-uri 🙂

Drumul către Hana este un “must” atunci când mergi în Maui. Hana este un orășel complet neinteresant dar drumul este cel spectaculos. Șerpuiește cam 100km  între un munte cu cascade, orhidee, lalele africane și păduri de bambus și oceanul Pacific care oferă din loc în loc peisaje absolut fantastice: golfuri cu nisip fin, stănci abrupte și valuri uriașe. Pregătiți-vă când plecați spre Hana: trebuie să aveți apă, hrană, rezervorul plin și cca. 8h la dispoziție ca să vedeți mai tot. Noi am cerut de la hotel o hartă și tipa de la concierge ne-a dat și un mini ghid (o foaie de hârtie A4) pe care erau marcate atracțiile în dreptul bornelor kilometrice. Problema este că atracțiile nu sunt marcate, așa că singura șansă să le vezi este să urmărești bornele de “mileage” și să le găsești în ghid. Noi ne-am oprit să vizităm o grădină botanică superbă (Arboretum), o pădure de bambus,  o plaja cu nisip negru, vulcanic, câteva cascade, la un popas unde am cumpărat “Koko candy” – bomboane din nucă de cocos coaptă la cuptor cu vanilie și de mai multe ori să facem poze cu oceanul. E ideal să nu te prindă noaptea pe drumul acesta, este destul de dificil de parcurs pe întuneric.

Mai este o atracție importantă în Maui dar pe asta am ratat-o: vulcanul Haleakalā – cu o înălțime de peste 3000 m (10023 feet), ceea ce înseamnă că nu ai voie să-l vizitezi timp de 24 de ore după diving altfel riști un accident de decompresie care poate fi fatal. Am auzit că este o excursie absolut fantastică organizată de o companie care te urcă pe vulcan la 6 dimineața să vezi răsăritul, dupa care te suie pe bicicletă și îți dă drumul la vale până în oraș, fără să fie nevoie să pedalezi nici măcăr o dată. Asta e, de data asta am preferat diving, poate data viitoare să îl vedem.

Ce e important de știut despre Maui:

–          închiriați mașină de la aeroport, rețeaua de transport în comun nu este OK iar taxiurile sunt scumpe

–          stați în Ka’anapali, de departe cea mai frumoasă plajă și cea mai animată stațiune; Kihei pare un sătuc adormit, dar cred că este semnificativ mai ieftin

–          puteți mânca fie în Ka’anapali la mall-ul Whaler’s Village (restaurantul Hula Grill este recomandat in Lonley Planet) sau în Lahaina (noi am încercat toate salatele de la Hard Rock Café)

–          cereți informații de la hotel înante să plecați spre Hana, vă trebuie minimum hartă și ghid cu atracțiile

–          vulcanul Haleakalā are 3000m înălțime (interzis după diving!) Mergeți dimineață să vedeți răsăritul din vârf dar îmbrăcați-vă bine și luați și o pătură în portbagaj, e foarte frig sus.

–          pt. shopping: e un outlet nou nouț cu prețuri foarte bune în Lahaina chiar în spatele Hard Rock Café (Front St.), iar parcarea e gratuită pt. 2 ore când cumpărați ceva de la orice magazin de  acolo și / sau o rugați pe vânzatoare să vă valideze ticketul de parcare.

 Imagini Maui, Hawaii

Apus de soare in Ka’anapali

Nisip negru, vulcanic

Drumul spre Hana

Padure de bambus pe Hana Road

 Coasta…

[mwi-product sku=”TA001,TA016,TSAKEYXXX” img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]