Candva pe la inceputul anilor ’80, tovarasul Deng Xiaoping, care trecuse milimetric pe langa o executie dorita de conservatorii din partid, se plimba pe malul fluviului Huangpu, asa-numitul Bund, promenada burgheza indragita de chinezi si de straini deopotriva in perioada fericita de dinainte de comunism. Deng era bucuros. Dupa o perioada de ostracizare, preluase in cele din urma fraiele partidului si pregatea lansarea unei serii de reforme economice incredibile pentru un regim dogmatic comunism cum fusese cel condus de Mao incepand cu 1949. Planul lui Deng era sa transforme China intr-o economie de piata pentru a putea deveni cea mai mare economie al lumii, dar bine strunita de haturile sistemului unipartit. In definitiv, exemplele de succes din jur se bazau pe sisteme unipartite, conduse de dictatori luminati – Singapore, Taiwan, Coreea de Sud.

In noul sistem economico-social gandit de Deng, Shanghai urma sa devina capitala financiara a Chinei, apoi a Asiei si, de ce nu, a lumii. In timp ce se plimba discutand cu primul secretar al partidului comunist din Shanghai, batranul Deng arunca o privire peste fluviu. “Ce e acolo, tovarase prim-secretar?”. “Ce sa fie, tovarase Xiaoping, un sat caruia ii zice Pudong. Acolo se intinde Cooperativa Agricola de Productie Pudong, sectia laptoase mari, sunt fruntasi in intrecerea socialista.” “Bine, o inchidem”, a decis scurt Deng. “Acolo vom construi cel mai modern oras din lume.”

Nici 15 ani mai tarziu, in locul pajistilor cu vacute, dincolo de rau, a aparut intr-adevar unul, daca nu cel mai modern oras din lume. Locul talangilor a fost luat de cel al excavatoarelor si al macaralelor de sute de metri inaltime care au construit intr-un timp-record un oras care sa rivalizeze cu metropolele spectaculoase, dar batraioare ale Statelor Unite ale Americii.

Am fost de doua ori la Shanghai – prima oara intr-un decembrie 2004, cand veneam rebegit din frigul naprasnic al Beijingului unde indurasem si temperaturi de minus 20 de grade (cica normale) si am descoperit la Shanghai o atmosfera de primavara si terase deschise la pranz la un plus 15 grade (ce bine a picat o inghetata atunci!). A doua oara a fost in vara lui 2012 cand am avut noroc de soare si de o atmosfera cat de cat clara. Ca si Beijingul, Shanghaiul sufera de smog si de ceata (o combinatie criminala de caldura umeda si de poluare industriala), iar zilele clare pe timp de vara sunt o rara avis.

In ambele dati, primul lucru dupa ce mi-am aruncat bagajele in hotel (coincidenta face ca in ambele dati sa stau pe undeva pe langa gara) a fost sa sar in metrou si sa merg pe malul garlei pentru a admira panorama – atat cea clasica din Shanghaiul vechi, cat si cea moderna, din Pudong. De fiecare data, am subtraversat raul cu un soi de metrou turistic care trece, incet-incet, printr-o nebunie de lumini si lasere, iar ultima data, m-am urcat in turnul Jin Mao (pun pariu ca nu multi stiti chineza, inseamna “Cladirea Prosperitatii de Aur”, nici ca se putea un nume mai chinezesc ;)) pana hat, la etajul 88 (cifra 8 inseamna noroc si prosperitate pentru chinezi, iar cand e dublata la 88, nimic nu poate fi sub mai bune auspicii). De sus, am putut realiza cu adevarat ce si cat s-a construit in acest Pudong. De pe malul raului, din Bund, ochii iti sunt atrasi de turnul de televiziune, de cladirea “Oriental Pearl” si de primul rand de zgarie-nori, dar de aici, din varful lui Jin Mao, realizezi cu adevarat amploarea dezvoltarii.

In fuga modernizarii, Shanghaiul a calcat in picioare toata istoria. Ma rog, nu chiar toata, a mai ramas ceva ici si colo… pentru ca, la un moment dat, edilii s-au gandit sa mai pastreze niste mici enclave traditionale pentru a atrage turistii.

Asa ca, in jurul vechilor gradini chinezesti Yu (inseamna “pace”), s-a construit un soi de mall in stil traditional. Gradinile tipice, in sofisticata filozofie a gradinilor din Imperiul de Mijloc, ar fi fost cu adevarat pasnice si linistite daca nu ar fi luate cu asalt de mii si zeci de mii de turisti aproape zilnic, mai ales vara. In proximitate, s-a construit un mega mall in niste cladiri traditionale chinezesti… ma rog, printre ele se afla si atat de chinezescul Starbucks… ultima manie a consumatorului chinez.

Dar, din toate cartierele Shanghaiului, cred ca cel mai bine m-am simtit in asa-numita French Concession. In perioada de sfarsit a imperiului, cand China era un colos cu picioare de lut, europenii au tot obtinut minicolonii pe coasta sau in principalele orase comerciale. Li se spunea Concessions, erau ingradite si acolo europenii erau stapani. Intr-una din aceste concessions se afla celebrul semn care interzicea cainilor si chinezilor intarea intr-un parc.

Astazi, French Consessions e un soi de Centru Istoric al Bucurestiului, iar intr-un oras obsedat de dezvoltarea pe verticala cum este Shanghai este reconfortant sa ai unde sa te plimbi printre niste cladiri de dimensiuni normale, sa stai la o cafea pe o terasa, sa mananci un tiramisù sau sa bei o bere germana. Si, intr-adevar, French Concession are un aer european, un aer, nu-i asa, exotic pentru marea metropola asiatica.

De neratat pentru oricine ajunge in Shanghai este sa se plimbe cu barca pe fluviu. Incearca sa ajungi la o ora de dupa-amiaza cand barcile care se plimba pe rau nu sunt arhipline. Asa vei avea posibilitatea sa admiri mai linistit cele doua maluri ale fluviului Huangpu – atat malul futurist al Pudongului, cat si cel clasic al Bundului… Desi arhitectura este constrastanta, poti gasi niste similitudini – indiferent de epoca istorica, tot ce s-a construieste in China trebuie sa fie MARE, megalomanic, spectaculos, impresionant, sfidator.

Shanghai merita vazut. Doar uitandu-te din varful lui Jin Mao, al Oriental Pearl, sau plimbandu-te pe Bund este imposibil sa nu simti frenezia acestei tari care isi doreste sa devina puterea economica nr. 1 a lumii. Si are foarte multi sorti de izbanda. Duceti-va si vedeti Shanghaiul acum, dar sa nu credeti ca gata, e bifat, nu mai trebuie sa revii. Pentru ca peste cinci, hai, maximum 10 ani, vei descoperi un alt Shanghai, cu mult mai multe blocuri, mult mai spectaculos, mult mai mare si mult mai dornic sa devina ce si-a imaginat Deng Xiaoping la inceputul anilor ’80 – cel mai modern oras din lume!

Pentru cei interesati de un tur organizat in aceasta parte de lume, aruncati o privire pe circuitele de China ale Paralelei 45. Sunt 5 circuite diferite, dar toate au ca punct comun Shanghai-ul. Puteti sa-l combinati cu croaziera pe fluviul Yangtze sau sa vizitati si Hong Kong-ul, in fine, sunt mai multe optiuni, va recomand sa aruncati o privire.

Imagini Shanghai

Welcome to Shanghai

Cladirea simbol al noului Shanghai – Turnul de televiziune Oriental Pearl

Shanghaiul vazut de sus, din Oriental Pearl

Podeaua de plexiglas la peste 300 metri

Una dintre cele mai cunoscute

Primul val de zgarie nori din Pudong 🙂

Hai sa trecem in zonele traditionale ale Shanghaiului

In jurul gradinii Wu s-a construit un mega-centru comercial. Cel putin, e in stil traditional

Iata si gradina Wu

O duminica de vara

Shanghai by night – o betie de culori

Cladirile de pe Bund, zona „veche” din Shanghai de pe malul fluviului Huangpu

Nanjing Lu, strada comerciala pedestra