De la Paralela 45 la paralela 35: Xian, orasul armatei de teracota

08. Armata de teracota.JPG

Xian era un oras neinsemnat pe harta turismului mondial. Da, fusese punctul terminus al legendarului Drum al Matasii care in Evul Mediu legase Venetia si Constantinopolul de China traversand muntii si deserturile Asiei Centrale, fusese capitala unei Chine imperiale de dinainte de Hristos, dar, in ultimele secole, Xian intrase in umbra. E drept, nici regimul maoist nu era cel mai aprig promotor al turismului, dar si asa, oare de ce te-ai fi dus la Xian? Asta pana intr-o zi de martie a anului 1974, cand niste tarani care sapau la camp au descoperit niste figuri umane facute din teracota. Au anuntat partidul care a chemat arheologii. Pentru acei oameni, a fost momentul vietii lor – faceau probabil cea mai mare descoperire arheologica a secolului al XX-lea dupa descoperirea mormantului lui Tutankhamon in Egipt. Iar Xian revenea peste noapte pe harta oraselor musai de vizitat.

Am fost la Xian o singura data, in vara anului 2012. Am avut parte de o zi cainoasa, cu o ploaie dezlantuita. La televizor, se spunea ca era coada unui uragan care deranjase toata coasta chineza si acum se avanta sinucigas in interiorul tarii. Initial, am vrut sa scot umbrela, dar mi-am dat seama ca nu faceam mare branza. Asa ca am scos pelerina de plastic si am luat-o la picior. Majoritatea chinezilor erau si ei imbracati in pelerine de plastic, iar fetele se descaltasera, ascunzandu-si incaltarile in geanta. Oricum, erai leoarca chiar daca umblai in picioarele goale pe caldaramul din Xian sau incaltat cu orice alt tip de umblatori.

Primul stop a fost la principalul templu al orasului, probabil cel mai interesant obiectiv istoric in afara soldateilor. Si este un loc cu adevarat istoric. De aici, a iradiat budismul in China, adus de catre calugarul Xuan Zang care calatorise in India unde a stat nu mai putin de 20 de ani pentru a studia, intelege si traduce sutrele budiste. Atunci cand s-a considerat ca e capabil sa promoveze noua credinta, Xuan Zang a traversat din nou Himalaya, s-a intors la Xian (atunci capitala) si a inceput sa promoveze budismul care a devenit una dintre principalele religii ale Chinei. Traducerile facute de Xuan Zang atunci in secolul al VII-lea sunt inca folosite de catre credinciosii budisti si in zilele noastre.

Templul se numeste Daci’en, dar este cunoscut mai degraba ca “Pagoda gastei salbatice”. De fapt, pagoda, un turn cu 7 etaje construit in stil chinezesc, este o cladire din cadrul complexului religios, dar numele ei usor de retinut (spre deosebire de Daci’en care inseamna “Mila si bunatate”) face ca numeroase ghiduri si brosurele turistice sa o numeasca “Templul gastei salbatice”. Numele vine de la o legenda. Se spune ca o ramura de calugari budisti care mancau carne (exista destui care sunt vegetarieni, deoarece a ucide o vietuitoare este un pacat) erau cam nemancati. La un moment dat, templul a fost survolat de un stol de gaste salbatice, iar un calugar s-a gandit ca poate Buddha ii va ajuta cu ceva carnita. In acel moment, o gasca si-a rupt aripile si a cazut in curtea templului spre marea bucurie a calugarilor.

Dupa vizitarea templului (in urma careia toti eram leoarca), a trebuit sa strabatem, lipa-lipa, si o strada care fusese inundata. Doamne, ce noroc ca restul zilei il petreceam in interior, acolo unde se afla Armata de Teracota. Dupa o plimbare cu autocarul pe strazile inundata ale orasului, iaca, am ajuns si la marele complex muzeal al armatei de teracota. Primul stop, prima surpriza. Intr-o tara obsedata de high-tech si unde totul e nou, modern, lucitor, taman cinematograful uneia dintre cele mai importante atractii turistice ale Chinei pare neschimbat de prin anii ’60–’70. Parca sunt mai surprins decat daca as fi intrat in mijlocul unui cinema 6D… Filmul infatiseaza istoria Xian-ului si a Armatei de Teracota, dar cu imagini color spalacite, cu soldati care cad secerati ca in Stan si Bran. Sper ca, intre timp, cinematograful de teracota sa fi ajuns si el in secolul al XXI-lea.

Armata de Teracota face parte din imensul complex funerar al imparatului Qin Shi Huang (260–210 i. Hr). Dupa cucerirea a sase regate si capturarea a sute de mii de sclavi, acesta s-a gandit ca are resursele necesare sa se apuce de monumente faraonice, iar grija pentru prezervarea cultului sau dupa moarte a fost prioritara. Asa ca o buna parte dintre acesti sclavi, dar si mii de alti artizani, au fost pusi la munca sa construiasca un mausoleu gigantic. Se estimeaza ca nu mai putin de 700.000 de oameni sa fi lucrat timp de decenii, conform unui istoric care a trait o suta de ani mai tarziu. Studii recente indica faptul ca probabil au fost mult mai putini. Lucrarile au inceput destul de repede dupa ocuparea tronului, care s-a intamplat la frageda varsta de… 13 ani (era varsta la care Qin Shi Huang se gandea deja la moarte. O fi fost emo)! De altfel, toata viata sa, Primul Imparat (cum s-a proclamat dupa cucerirea celorlalte regate) a fost obsedat de nemurire, trimitand numeroase expeditii in cautare de potiuni magice. Unele s-au intors si au avut de suferit ca venisera cu mana goala, altele au preferat sa se faca disparuti in lume, stiind ca membrii ei isi vor pierde capetele in caz ca esueaza.

Istoria imparatului Qin Shi Huang este cunoscuta din scrierile unui istoric care a trait la vreo suta de ani dupa moartea lui. De la el stim ca imparatul si-a construit un mormant imens unde a reconstruit Xian-ul din perioada lui, cu cladiri, cu copaci si cu rauri de… mercur! Acest mormant se stie unde este de cateva decenii, dar nu a fost excavat. “Nu avem tehnologia necesara sa il prezervam, asa ca trebuie sa mai asteptam. Daca intram acum, mormantul va fi in buna parte distrus in urma intrarii aerului”, mi-a spus ghidul. In mod bizar insa, respectivul istoric nu a mentionat un cuvant despre Armata de Teracota.

Daca, in mormant, Qin Shi Huang si-a construit orasul, evident ca avea nevoie si de o armata. Asa ca miile de artizani au construit estimativ 7.000 de soldati din teracota. Sa nu credeti ca a fost o productie de serie. Fiecare soldat este complet diferit, are alte trasaturi, haine, arme. Se presupune ca sunt statuile unor oameni reali, contemporani imparatului, poate cei mai buni ostasi ai lui, selectionati sa-l urmeze in viata de apoi. Soldatii au fost gasiti cazuti si cam rupti. La putin timp dupa moartea imparatului, fostii lui supusi s-au revoltat contra fiului si urmasului sau, atacand si dand foc si armatei de teracota care se afla inghesuita in cateva gropi, mai precis, patru gropi – una a fost gasita goala (probabil nu a avut niciodata vreun locuitor de teracota), doua au fost excavate si sunt incluse in muzeu, iar a treia nu a fost excavata, poate fi vizitata, dar nu vezi decat pamantul care inca acopera un batalion de teracota ca o imensa patura de lut.

Desi poate m-am pregatit mai demult, este greu sa-ti imaginezi momentul in care intri intr-o incapere ca un hangar si dai cu ochii de o armata imensa de soldati de teracota. Primele randuri sunt de soldati intregi, care au fost reconstituiti (nu stiu daca au fost gasiti soldati intregi de catre arheologi, se pare ca nu), mai la fund, soldati dezintegrati care isi asteapta randul sa fie reconstituiti.

Am petrecut minute in sir sa studiez fiecare fizionomie, costum, mimica a fetei. Este incredibil ca fiecare, absolut fiecare fiinta este unica. Si sunt cu miile. In prima hala sunt soldatii… aliniati ca la armata, unii in spatele altora, probabil exista si ofiteri de rang inferior, pentru ca generalii si Marele Stat Major nu pot fi pastrati alaturi de plebe… pot fi gasiti in urmatoarea cladire construita peste groapa nr. 2. Si aici, unii sunt reconstruiti, altii nu, dar, in mod cert, nu mai stau inghesuiti, ci parca stau la o discutie… nu mai sunt randurile lungi si ordonate, dimpotriva, cadrele discuta si pun planuri la punct. Se pare ca nu au functionat, dovada ca regimul nu a supravietuit primului imparat.

Daca ai timp, poti sa te distrezi cu atractii chino-turistice… adica sa te pozezi imbracat intr-un soldat de teracota (evident, nu original), sa te pozezi printre soldati (din nou, nu cei milenari) sau chiar poti sa-ti faci o statuie cu capul tau pus pe corpul unui soldat de teracota … Sa fii tu un soldat de teracota J.

Din pacate, timpul pe care il aveam in Xian era teribil de limitat. Asa ca nu am putut vedea decat soldatii de teracota si templul de unde a pornit budismul in China. Mai sunt si alte lucruri de vazut cum ar fi zidurile cetatii, ziduri care inconjoara vechiul oras pe multi kilometri. Dar parca nu ar fi fost fain sa merg descult prin taifun. Asa ca sper sa ma intorc si sa explorez mai mult timp Xian-ul…. Ca inteleg ca merita.

Cum am mai scris, calatoritul prin China nu este chiar floare la ureche. Exista doua inconveniente majore – multimile de la obiectivele turistice (chinezilor le place enorm sa calatoreasca, iar in perioadele de vacanta la principalele obiective turistice realizezi ca sunt o natiune cu peste 1 miliard de suflete) unde grupurile de turisti organizate sunt bagate prin fata si faptul ca foarte putini chinezi vorbesc engleza.

Daca optezi pentru un tur, puteti sa va uitati la tururile de China ale Paralelei 45. Sunt nu mai putin de 5 circuite diferite – unele cu „the best of” si altele au alte cateva locuri mai putin batute de romani, dar la fel de senzationale. In primul rand, toate circuitele acopera Beijing, Marele Zid si Shanghai. Ce as vrea sa subliniez este ca vizita la Marele Zid nu are loc la Badaling unde pot fi mii si mii de oameni mai inghesuiti ca intr-un metrou japonez, ci la Juyongguan Pass unde e drept, nu sunt telecabine, dar nici prea multi turisti. Am fost in ambele locatii si pot sa spun ca in ambele locuri, zidul e la fel de fascinant, doar ca intr-o parte te calci in picioare, iar in cealalta, faci ceva sport, dar imparti zidul doar cu cateva suflete :).

Xian-ul figureaza in 4 tururi exceptandu-l pe cel care acopera doar Beijing si Shanghai si zona limitrofa. De fapt, sunt 2 tururi care acopera intr-o perioada scurta triunghiul Beijing – Xian – Shanghai (perfect daca nu ai timp prea mult de vacante), unul in care se viziteaza si cateva orase mai mici de langa Shanghai, dar in care vei descoperi o China mult mai traditionala decat cea din marile orase. Dar de departe, favoritele mele sunt cele care contin si croaziere. Un tur acopera si minunata zona karstica Guilin – Yangshou pe care l-am vizitat si despre care am scris aici. A fost in mod clar unul din locurile cele mai faine din China care le-am vazut. Mai exista un tur in care e inclusa si o croaziera pe fluviul Yangtze despre care am auzit doar lucruri de la superlativ si se afla pe lista mea scurta de 3 destinatii chinezesti in care e musai sa ajung alaturi de provincia turcofona locuita majoritar de uiguri din Asia Centrala si provincia sudica Yunnan. Zai jian 🙂 !

Imagini Xian

01. Chinezoaica desculta.JPG

Cand ploua cu spume mai bine te plimbi in picioarele goale 😉

02. Pagoda gastei din Xian.JPG

Pagoda gastei plouate din Xian 🙂

03. Altar chinezesc.JPG

De aici, a inceput budismul in China

04. Templul gastei din Xian.JPG

Un Buda mai mic si de portelan 😉

05. Inunatii in China.JPG

In fata Templului… apa nu e chiar sfintita, dar e unica posibilitate de a traversa

06. Muzeul Soldatilor de Teracota.JPG

Muzeul Armatei de Teracota. Nu arata cine stie ce din exterior

07. Film Xian.JPG

Filmul e foarte, foarte retro.

08. Armata de teracota.JPG

Dar ce mai conteaza. Cand dai de Armata de Teracota, nu poti sa nu ramai cu gura cascata !

09. Soldati de teracota.JPG

Fiecare soldat este diferit

10. Soldati de teracota.JPG

11. Soldati de teracota la Xian.JPG

Un pluton retras 😉

12. A doua cladire a muzeului.JPG

Intrarea la a doua groapa cu soldati

13. soldati de teracota decapitati la Xian.JPG

acolo unde se afla generalii

14. Muzeul din Xian.JPG

15. Soldati de teracota inca ingropati.JPG

Groapa a treia – sub patura de clei, se odihneste inca un regiment de vreo 2 milenii… Vreo doua generatii de arheologi si restauratori chinezi vor avea treaba aici

16. Muzeul din Xian.JPG

Scarile grande de la iesire

17. Car militar chinezesc.JPG

Si singura statuie care nu e din teracota

18. Cu ghidul din Xian.JPG

Ghidul din Xian, un tip tare dulce, de nota 10 🙂

Tripsta-logo
Categorii:
China · Paralela 45

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii