Am fost la Beijing de trei ori. Prima oara, in 2004, cand orasul se afla in verva transformarii radicale in vederea Olimpiadei din 2008. In 2008, China voia sa-si arate forta lumii si a facut-o intr-un mare fel – spectaculos, masiv, lasandu-i pe multi cu gura cascata. Proportiile evenimentului gazduit de capitala Chinei a fost greu de atins de Londra, care a decis sa mearga pe o comunicare mai putin mareata, dar mai sugubeata. Sa revin insa la Beijing. Primul sentiment cand ajungi aici este “tulai, Doamne, dar mare e!” Si, intr-adevar, tot ce poate sa existe in capitala Chinei trebuie sa fie mare. Inclusiv oamenii pe care multi ii cred “chinezi multi si mici, mancatori de orez” nu mai sunt de mult mici… au crescut in toate dimensiunile, mai ales de cand pe meleaguri chinezesti au aparut Mac, KFC si altele.
Pentru orice calator care ajunge la Beijing, principalul magnet il reprezinta, desigur, Piata Tienanmen si Orasul Interzis. Beijingul a crescut ca un oras bine planificat. Dupa sistemul mongol (prima dinastie de imparati chinezi care au facut din Beijing capitala imperiala a fost mongola), orasul a crescut concentric, avand o forma ovala… si a tot crescut, din cand in cand aparand niste sosele de centura (ringroad-uri), ovale care delimiteaza orasul. De multe ori, daca intrebi de vreo adresa, vei afla numele strazii si faptul ca se afla intre soselele 4 si 5.
Ei bine, Piata Tienanmen si Orasul Interzis de langa sunt inima orasului, ca si in cazul Kremlinului moscovit, sunt ca un paianjen in panza lui. Piata Tienanmen este, se pare, cea mai mare piata din lume. Desi exista de mai multe secole, ea ii datoreaza marelui Carmaci Mao Zedong acest record, deoarece secretarul partidului voia sa vada milioane de oameni ovationand (iar in vechea Piata Tienanmen, cu greu se strangeau cateva sute de mii). De jur imprejurul pietei se afla tot soiul de cladiri oficiale – inclusiv sediul Partidului Comunist Chinez, iar in mijloc, evident, nu putea fi decat Mausoleul Marelui Lider Mao, care, in cel mai bun stil comunist (de la Lenin la Kim, trecand pe la unchiul Ho), este pastrat ca o mumie impaiata pentru a fi vazut si venerat de supusi si dupa moarte. Sa nu credeti ca acum, in perioada iPhone-urilor si a McDonald’s-urilor, fanii Mao sunt mai putin numerosi. De fiecare data cand am ajuns la Beijing si am vrut sa-l vad pe Marele Carmaci, erau niste cozi imense care se infasurau ca un sarpe imens in jurul Mausoleului, asa ca am renuntat sa pierd ore in sir la coada. M-am multumit cu rendez-vous-urile cu Lenin, Kim si Ho 😉
In spatele unei porti imense, ornate cu portretul aceluiasi Mao, se profileaza Orasul Interzis. Acesta a fost timp de secole Palatul Imperial, iar numele de palat “interzis” provine din faptul ca nu oricine putea sa patrunda aici. Imensul palat este format dintr-o succesiune de piete mai mult sau mai putin vaste, in jurul carora se afla cladirile, e drept, nu tocmai impozante ale palatului. Accesul in fiecare piata era strict reglementat – pana la o anumita poarta putea intra oricine, in alta piata, puteau intra doar nobilii mai mult sau mai putin scapatati etc. etc., pentru ca la final sa fie zona privata a familiei imperiale in care nu puteau intra decat rudele si apropiatii fiului Cerului.
Am bantuit prin cotloanele Orasului Interzis de fiecare data cand am fost prin Beijing. Este un complex impresionant prin vastitate. Nu sunt prea multe bogatii, deoarece tezaurul artistic al Palatului Imperial a fost evacuat in 1933 pentru a proteja patrimoniul national in fata navalirii japoneze. Tezaurul a peregrinat prin China pana in 1949, cand, intr-un tarziu, cele mai spectaculoase exponate au ajuns in Taipei. Comunistii au pus mana pe o parte mai mare a tezaurului, dar obiectele cele mai spectaculoase au ajuns totusi peste stramtoare in Taiwan si pot fi admirate in National Palace Museum din Taipei!
Dar Beijingul nu inseamna doar Orasul Interzis. Cred ca locul meu favorit este Parcul Palatului Cerului, sau Temple of Heaven pe numele lui in engleza. Si nu neaparat pentru templu, ci pentru ce poti vedea si trai in parc… este spatiul favorit al locuitorilor sa se destinda si sa se distreze. Daca vii intr-o duminica dimineata, poti participa la un soi de tenis cu piciorul cu un soi de mingiuta metalica ce arata ca un fluturas de badminton, poti face gimnastica, admira spadasini sau, pur si simplu, sa dansezi pe muzica mai noua sau mai veche a unui casetofon. De altfel, in 2012, cand am fost la Beijing cu un grup de turisti, ne-am dus in parc intr-o duminica dimineata si nu s-a putut sa nu dansam si noi cu chinezii… pe muzica lui Modern Talking :).
Cum am spus, Beijingul a fost capitala Chinei timp de secole. Ei bine, mariile lor nu puteau sa supravietuiasca intr-un singul palat, chiar daca era format din aproape 1.000 de cladiri pe o suprafata de 150.000 de m2. Asa ca, in apropierea capitalei (acum, datorita extinderii sale, zona respectiva este parte a orasului), a fost construit un al doilea megacomplex imperial remarcabil – Palatul de Vara. Aici, ordinea si geometria palatului central se relaxeaza… doar suntem in palatul vacantelor… Numeroasele palate, pavilioane si temple imbratiseaza un lac brazdat de zeci de barcute. Personal, mi-a placut mai mult acest complex decat Orasul Interzis, dar de gustibus… Pe lac, se afla nuferi, pe margine, lumea se plimba, iar intreaga aceasta lume este dominata de templele de pe Dealul Longevitatii. Din nou, ai nevoie de cateva ore bune pentru a te plimba, a admira, a patrunde atmosfera, a naviga pe lac cu ajutorul vaporaselor ornate cu capete de dragoni.
Unul dintre locurile mele favorite din Beijing este templul Beihai. Poate pentru ca imi place Tibetul, complexul Beihai aflat undeva in spatele Orasului Interzis este un crampei de Tibet in mijlocul capitalei chineze. Sus, in varful unui deal, se afla o stupa tibetana construita in cinstea unui Dalai Lama care a vizitat Beijingul acum cateva secole, dar la picioarele dealului se afla un lac acoperit de nuferi absolut superbi. Ma rog, nuferii nu sunt chiar tibetani, e greu ca aceste gingase flori sa creasca la 4.000 de metri altitudine (desi am vazut cativa si pe langa palatul Potala din Lhasa), dar sunt absolut superbi… A, si aici, intre nuferi si stupe, chinezii gasesc loc de dans J.
Pentru o seara mai exotica, daca nu te decizi in care din cele mai multe mii de restaurante sa te opresti, poti sa mergi pe strada Wangfujing, principala artera pedestra comerciala din Beijing, La un moment dat, dupa un colt, gasesti mai bine de 100 de standuri cu street food care se pregateste la minut… daca esti mai conservator, ai parte de clasicele shish kebab de miel sau porc, daca esti mai aventuros, poti sa alegi frigarui din carne de sarpe, scorpioni la gratar sau gandacei savurosi! Grabeste-te insa, acest colt exotic inchide in jurul orei 21:00. Dupa aceasta ora, nu prea gasesti de mancare in zona, cam totul se inchide… dar sutele de baruri de langa Drum Tower vor fi arhipline, inainte de a te avanta printre bautorii si bautoarele de coniac frantuzesc de fite din China Dolls pentru o noapte speciala.
O excursie la Beijing nu poate fi completa fara o vizita la Marele Zid. Desi o intreaga natiune a fost intristata de franchetea primului cosmonaut chinez care a spus ca, in ciuda legendelor, Marele Zid nu poate fi vazut din spatiul extraterestru, lungul zid de peste 5.000 de kilometri poate fi vizitat in mai multe locuri din zona Beijing, cel mai popular fiind Badaling. O autostrada cu numeroase benzi te duce pana in punctul in care un teleferic te ridica pana pe metereze, iar de aici, in functie de noroc… Daca vii intr-o zi de weekend, vei fi in mijlocul unei mase care iti va spulbera orice dubiu cum ca China n-ar avea 1 miliard de locuitori. Daca nimeresti in mijlocul saptamanii, de preferinta in extrasezon, te vei putea bucura intr-o mai mare masura de incredibilul zid serpuind peste dealuri ca un boa gigantic. Pigmentat din cand in cand cu turnuri de aparare, Marele Zid Chinezesc este cu adevarat un monument incredibil.
Ca sa ajungi in China e relativ usor – viza se ia rapid de la ambasada, si numeroase companii aeriene leaga Europa de Orientul Mijlociu si de Beijing, poti ajunge doar cu o singura schimbare. In schimb, sa te descurci pe acolo este relativ dificil – foarte putini chinezi vorbesc engleza, chiar si in capitala. Mi-aduc aminte ca printre milioanele de lucruri pe care chinezii isi luasera angajamentul sa le faca pana la Olimpiada din 2008 a fost si ca ii vor invata pe taximetristii din oras cel putin 100 de cuvinte in engleza. Constructiile ciclopice au fost terminate in termen-record, tot orasul a fost refacut de la cap la coada, cel mai mare combinat siderurgic din lume a fost mutat la sute de kilometri distanta ca sa nu polueze, in schimb, autoritatilor le-a fost imposibil sa-i determine pe taximetristi sa invete suta de cuvinte de baza. Asa ca pentru a calatori prin China este destul de anevoios, pentru ca nu prea ai cum sa comunici. Este anevoios, evident, dar nu imposibil.
Alternativa este, desigur, sa mergeti cu un tur unde veti avea ghid vorbitor de engleza si insotitor roman. Pentru cei pasionati de tururi organizate, eu zic sa aruncati o privire pe tururile Paralelei 45 – au nu mai putin de 5 combinatii de tururi – evident, Beijingul si Marele Zid figureaza in toate, ar fi si greu sa lipseasca. Cum ziceam, aici aveti toate ofertele.
Imagini Beijing
Intrarea in Palatul Interzis are loc tot sub privirile lui Mao
Stop ! Nimeni nu intra pana la deschiderea oficiala !
Orasul Interzis, palatul imperial este o adunare de piete mai mult sau mai putin ample, flancate de cladiri in stil clasic chinezesc
Zona privata a imparatilor… acum pe aici trec milioane de turisti
Palatul de Vara al imparatilor Chinei
Privelistea de sus, de pe deal
Nuferii chinezesti apar pe orice lac turistic
Templul Cerului – Temple of Heaven
care mi-a placut pentru ca este locul de intalnire a locuitorilor din Beijing.. aici se danseaza
se practica un joc martial cu sabia
si mai ales se joaca un soi de tenis cu piciorul … mingea – un fluturas ca de badminton, dar metalic nu trebuie sa atinga pamantul
creand anumite momente de virtuozitate si flexibilitate
Templul tibetan Beihai
Superbii nuferi din parcul Beihai
Pofta buna ! Cine vrea frigarui din gogosi de vierme de matase ? 😉
Nu se vede din Cosmos, dar este impresionant – Marele Zid Chinezesc
Exact la timp articolul tău. E posibil să plec în octombrie la Beijing şi aş vrea un sfat în privinţa avionului. Ce părere ai de Aeroflot? E cea mai scurtă (ca timp de zbor) variantă şi costă 675 euro la ei pe site. Ar mai fi o combinaţie de Lufthansa (prin Frankfurt) la dus şi Swiss (prin Zurich) la intors, care e 595 pe avion.ro, dar zbori mai multe ore. Tu ce spui?
Si Lufthansa si Aeroflot sunt OK. Verifica insa orarul de la Aeroflot sa nu ai multe ore de tranzit ca iti trebuie viza luata in prealabil sa intri in oras
Mulţumesc mult.