Khajuraho este un satuc (adica are 20.000 de locuitori) aflat “in the middle of nowhere”. Este destul de greu de ajuns acolo pentru ca se afla destul de departe de alte localitati care ar putea atrage turistii. Este un sat “amarat”… dar se afla pe harta destinatiilor obligatorii pentru orice turist care ajunge in India de Nord. Motivul? Aici se afla templele hinduse unde poti gasi unele dintre cele mai frumoase sculpturi din lume. Evident, principalul magnet sunt asa-numitele “sculpturi erotice” unde personaje feminine si masculine sunt implicate in pozitii sexuale dificile si pentru cei mai buni contorsionisti sau gimnasti de pe planeta… Dar, hei, in tara care a dat omenirii kamasutra si yoga, orice pozitia sexuala, oricat de contorsionata ar fi, e posibila.
Templele de la Khajuraho au fost construite de o dinastie hindusa numita Chandela, care a dominat India nordica inainte de primul sultanat musulman de la Delhi. Este neclar de ce naiba au fost construite 100 de temple monumentale (din care doar 25 au supravietuit) in aceasta zona, departe de orice alte localitati importante. Poate o fi fost aceeasi logica a construirii citadelei sacre de la Machu Picchu, sa fie un loc departe de omenire unde punditii sa poata cugeta (sau experimenta kamasutra) in linste. Khajuraho era la fel de izolat si acum 1.000 de ani, ca si azi. Acum 1.000 de ani, era, evident, mult mai izolat. Si asta l-a salvat. Musulmanii nu au ajuns pana aici, asa ca nu au distrus cu bata incredibilele statui sculptate cu atata talent de artizanii locali cum au facut prin multe alte parti ale Indiei. Dupa prabusirea statului hindus, templele de la Khajuraho au disparut in neant, fiind inghitite de jungla, care le-a protejat, dar le-a si distrus in secolele de dominatie musulmana. Au fost regasite de catre un ofiter britanic (deci o poveste similara cu Petra, Abu Simbel sau Angkor Wat, alte minuni ale genialitatii rasei umane) in 1838.
Am ajuns in Khajuraho dupa o luuunga calatorie cu masina peste drumurile pline de cratere ale statului Madhya Pradesh. Nici luna nu se poate lauda cu atatea cratere ca soselele din Madhya Pradesh, iar negocierea de la granite intre Madhya Pradesh si Uttar Pradesh este legendara. O sa scriu la un moment dat, este una dintre cele mai haioase povesti ale mele de calatorie. Cert este ca am plecat seara din Varanasi, cam pe la 5 dupa-amiaza, la bordul unui jeep indian – Tata Sumo, si am ajuns la Khajuraho dupa mai bine de 9 ore, pe la 3 dimineata, dupa un drum de-a dreptul eroic si in cursul caruia de multe ori m-am gandit sa le sugerez soferilor sa o ia peste miriste, ca, probabil, am fi avut parte de un drum mai putin plin de hartoape. Dar am nimerit intr-un hotel linistit – Hotel Surya, o oaza departe de lumea nebuna a Indiei unde ne-am refacut cu un somn lung pana pe la ora pranzului. Dupa care am hotarat sa vizitam celebrul complex de temple – pentru care am batut atata drum si urma sa mai batem in continuare in drum spre Agra.
La sugestia celor de la hotel, am luat un ghid “autorizat”. Khajuraho colcaie de ghizi, yogini, maseuri si alte specimene in cautare de cateva rupee, iar in cazul Khajuraho am decis ca ar fi bine sa avem un ghid care sa stie lucruri. Si am avut noroc, tipul pe care il vazusem de cateva ore taind frunze la caini in fata hotelului de langa noi chiar a fost OK… stia lucruri, vorbea engleza bine si era chiar haios.
Templele de la Khajuraho atrag turisti de departe datorita sculpturilor sale “perverse”. Ei bine, sa nu credeti ca templele de la Khajuraho sunt o revista porno sculptata in piatra. Dimpotriva, probabil circa 5–10% dintre sculpturi au un caracter mai mult sau mai putin erotic, dar aceste 10% aduc cohorte de turisti din toata lumea.
Pe zidurile monumentale ale templelor, gasesti o intreaga istorie in piatra – zei si zeite, femei celeste si muritoare, animale fantastice sau obisnuite. Evident, marea majoritate a personajelor sunt totusi femei ondulandu-si corpul in miscari senzuale sau exhibandu-si sanii atat de umflati, incat aproape orice operatie moderna de marirea a sanilor ar ajunge cu greu la aceasta performanta.
Cu ajutorul ghidului, am inceput sa luam la pas templele, incarcate din greu cu legiuni de statui… O femeie isi scoate un ghimpe din talpa, o alta, dobi-wallah spalatoare, are un sari demn de orice castigatoare a unui concurs de tricouri ude.
Si totusi aceste temple sunt dedicate unor divinitati, sa le zicem, serioase. Vishnu, Parvati, Surya sau Lakshmi, zeita bogatiei sunt printre zeitatile hinduse care sunt venerate aici. Dar credeti ca cineva sta cu mintea la povestile cu zei si zeita? Privirile si zoomurile sunt atrase de sculpturi zoofile (uneori, calul poate fi cea mai frumoasa femeie pentru vreun domn din acea perioada), iar partidele de sex in trei sau patru par norma perioadei (e drept, de obicei doi participanti sunt doar ajutoare pentru domnisoara contorsionista care este penetrata in cea mai ciudata pozitie posibila).
Ne-am plimbat destul de mult prin gradina. Tot complexul arata admirabil. Sarind peste partea kinky, toate statuile sunt adevarate opera de arta, iar parcul arheologic este o adevarata gradina, cu flori exuberant colorate care adauga mult la frumusetea locului. Am stat cateva ore bune, ascultand povesti cu zei si zeite si admirand statui. Dar seara a venit rapid si am decis sa ne ducem la un spectacol, cica, folcloric, dar care s-a dovedit a fi un soi de musical, imbinand dansuri, sper eu, traditionale cu alegorii istorice, culminand cu un grup statuar viu format din dansatori si dansatoare venerand steagul national al Indiei, moment care aproape i-a isterizat pe turistii indieni din audienta… De la Beatles si Michael nu am mai vazut manifestari similare.
A doua zi, am decis sa ne plimbam prin sat. Voiam sa vedem un sat indian, desi in mod cert nu era un sat mediu… se vedea ca oamenii aici au bani datorita proximitatii templelor care aduc mii si zeci de mii de turisti intr-un sat totusi minuscul pentru India. Am inchiriat biciclete si am luat-o la pas prin sat, evident, ghidati de niste copii.
Prima oprire – la templul jain. Jainismul este una dintre religiile minoritare ale Indiei, provenind insa din hinduism si budism. Daca budismul (si, intr-o oarecare masura, hinduismul) interzice uciderea de fiinte umane si nu numai, ei bine, jainismul a dus aceasta interdictie la extrem. Credinciosii jaini nu numai ca nu ucid nici o fiinta (sunt si vegetarieni, de altfel), dar se spune ca atunci cand dorm isi pun ceva peste gura, ca din greseala, cand dorm, sa nu carecumva sa inghita si astfel sa ucida vreun tantar sau musca. In aceste conditii, jainii au avut de ales dintr-o paleta destul de restransa de joburi, iar una dintre ele, in care au excelat, a fost dintotdeauna una dintre cele mai bogate – jobul de zarafi (sau bancheri, cum li s-ar spune astazi). In consecinta, comunitatea jaina este cu adevarat bogata si extrem de influenta.
O alta filosofie jaina este ca frumusetea vine din interior, iar asta se reflecta in arhitectura templelor. Pe afara, nu pare nimic special, o arhitectura, sa-i zicem, comuna, dar interiorul te lasa cu adevarat cu gura larg cascata… incredibil de elaborate, niste arabescuri unice… am vazut niste temple jainiste pe undeva pe langa Udaipur, de o frumusete rara… dar si cel dintr-un satuc cum ar fi Khajuraho este la fel de elaborat si de frumos. La interior!
Sfarsitul zilei l-am petrecut prin sat, in compania copiilor-ghizi. Am vizitat casa unui fierar care, mai nou, s-a specializat in productia de suvenire (am cumparat si un Shiva dansand), scoala (unde, evident, am donat ceva ca asa e frumos, bani care probabil au ajuns in buzunarul destul de gol al invatatorului) si satul in general… un sat stralucind de curatenie, un contrast ca de la cer la pamant fata de orasele mizerabile ale Indiei.
La sfarsitul zilei, trebuia sa zburam spre Agra, dar evident ca Air India a anulat zborul. Nici n-am intrebat care e motivul, ca probabil as fi primit un zambet si un dat din cap. Am primit insa un Ambasador (masina indiana construita pe baza unui model britanic de prin anii ’40) care sa ne duca la Agra… o alta calatorie epica de vreo 10 ore prin ceata si intuneric. Dar despre calatoria spre Agra va voi povesti alta data.
In caz ca luati in considerare sa vizitati India, aruncati o privire pe turul Paralelei 45 care include si vizitarea celebrelor temple de la Khajuraho alaturi de alte cateva nestemate din India si chiar si Nepal. Aflati mai multe amanunte aici.
Imagini Khajuraho
Complexul de temple din Khajuraho – intr-un parc plin de verdeata
Dar si de flori 🙂
Celebrele statui care au strabatut secolele
Daca mergi desculta, mai trebuie sa mai scoti cate un ghimpe 🙂
Celebrele statui erotice
Iti trebuie mult antrenament pentru pozitia asta 😉
Ma rog, nu sunt numai fete din piatra, ci si elefantei 🙂
Copiii din Khajuraho
