Roundtrip Romania – cu un american prin tara noastra

03. Loredana Maria Procopie.jpg

Numele meu este Loredana si desi nu sunt o “calatoare” asa cum este Cezar, vreau sa-i multumesc prin intermediul acestei postari pentru ca-mi ofera un mic spatiu, aici, pe blogul lui, pentru a impartasi un pic din experienta #roundtripromania. Se poate sa nu fi auzit de proiectul #roundtripromania, de aceea, inainte de a ma destrabala cu ale mele cuvinte dragi, am sa-ti povestesc foooarte pe scurt despre el.

 

#roundtripromania este viziunea unui american despre Romania. Timp de 14 zile,  americanul a voiajat impreuna cu un calator turistclub.ro, adica cu mine in toata Romania. Tripul a inceput in data de 1 iulie si s-a incheiat in data de 14 iulie.

 

Cum a luat nastere acest proiect?

Vorbind, discutand si planuind. Asa cum toate ideile iau nastere. Si, avand toate ingredientele necesare, am creat #roundtripromania. Totul sub umbrela agentiei de turism TuristClub.ro.

 

Cum a fost?

Daca as spune foarte pe scurt, as spune ca acest proiect a fost pentru mine mai mult ca o provocare. Sa vad daca pot si altceva. Si, se pare ca da. M-am cam subestimat, dar n-am s-o mai fac de acum inainte. 🙂

 

Pe lung, a fost o experienta plina cu de toate. Am trait in aceste doua saptamani cat altii in ani. Nervi, rabdare, suparare, dar toate au fost acoperite cu mult zambet. Ca pana la urma asta trebuia sa facem: sa ne distram frumos. Si asta am facut.

 

Cum americanul nu locuieste in Romania, ne-am dus dupa el la aeroport. Nu l-am lasat sa “respire” prea mult, ca i-am si aratat traseul; unde vom dormi, ce vom face etc.

Nu cred ca vrei sa stii ce fata a facut cand a vazut toate hartiile: harta, cazarile, traseul. S-a uitat speriat la mine si m-a intrebat “You know all this, right?”.

Am tras aer in piept (cred ca eram mai speriata decat el) si i-am raspuns “Of course. everything will be  fine”.

 

Fata, incet, i-a revenit la normal. Parea nitel mai relaxat. Si ca sa-l relaxez de tot, i-am propus sa facem o plimbare, plus o cina cu specific romanesc.

Aici am fost un pic cam egoista, ca eu (de fapt) aveam nevoie de o plimbare, ca sa-mi limpezesc gandurile.

I-a placut intalnirea cu mancarea romaneasca, dar a preferat mamaliguta cu sarmale, mentionand ca branza cu smantana si mamaliga este pentru fete, iar sarmalutele cu mamaliga pentru barbati. Pe undeva, cam are dreptate.

 

Dupa un trip prin Bucuresti, unde am inceput sa ne cunoastem mai bine, a urmat adevarata aventura. Cu masina. Prima destinatie: Constanta–Mamaia.

Astrele pentru cateva minute ne-au parasit. Avem doua GPS-uri si niciunul nu voia sa porneasca. Dar in cele din urma a pornit si ne-a dus unde am vrut noi. Fara probleme.

 

Isi dorea sa vada marea. Asa ca, dupa ce ne-am cazat, l-am dus sa vada marea. Ca o mama cu al ei copil.  Sau nu. 😀

A vazut-o, s-a bucurat ca un copil de ea, de nu isi mai dorea sa iasa. Iar noi aveam un program de respectat.

Aici m-am surprins. Eu-s (sau eram) genul de persoana spontana, fara program etc., dar am ajuns la concluzia ca programul este un fel de Dumnezeu. Planuiala iti aduce lucruri frumoase. Nu exista spontaneitate nepregatita.

 

Nu a comentat nimic. A iesit din apa si ne-am vazut de programul stabilit.

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost un pic teama ca voi trage de el ca sa mergem acolo, acolo. Sa ne trezim la ora cutare dimineata. N-am avut probleme. Probabil si datorita faptului ca (spre sa nu ma insel) americanii sunt mai parolisti decat noi. Cand isi dau cuvantul, pai sa stii ca ai pe cine te baza. Ce-i drept, se decid mai greu. Cantaresc, intreaba si apoi vin cu o decizie.

Am facut o comparatie, si noi, romanii, cam suntem pe minus aici. Nu prea ne place sa cantarim, sa analizam. Sa fie, daca tot a venit. Si daca e si gratis, atunci merge uns.

Am observat ca americanii nu sunt asa (iar sper sa nu ma insel). Ei stiu ca nimic nu este gratis, chiar daca aparent pare. Analizeaza si apoi iau o decize. Am invatat asta de la el si de acum sper sa pun si in aplicare. Cumva eram asa, dar ma mai sabotam singura.

 

Desi sunt nascuta si crescuta in Romania, nu am vizitat-o de la cap la coada. Iar in acest trip avem avut ocazia s-o fac.

Imi doream sa ajung in Maramures si in Sighisoara, locuri despre care toata lumea vorbea la superlativ. Maramuresul m-a cucerit cu totul.

Oamenii, peisajele si mancarea. Am fost cazati la pensiunea Dorin din Boztiza, unde gazda ne-a gatit. Cina si micul dejun.

Eu ca eu, ca mai mancasem ce gatise, dar americanul a ramas mut. Palinca i-a placut, chiar daca a fost prea tare pentru el. Iar ciorba de afumatura cu fasole l-a cucerit. Ce sa mai spun de snitelele din carne de pui, cu ingrediente facute si crescute de gazda. Mi-a vorbit multe zile despre mancarea de la pensiune. Eu il ascultam cu placere, ca eram de aceeasi parere cu el.

Un alt loc care l-a fascinat au fost Transfagarasanul si Lacul Rosu. Desi in Transfagarasan ne propusesem sa luam masa la un restaurant, am decis ca cea mai buna masa este formata din branza de oaie, vaca, pastrama si alte bunataturi, toate luate de la un nene care vindea la o taraba.

Sa-l fi vazut cu cata pofta se uita la toate bunataturile. Mi-a spus “I want all”. Desigur, am luat cate un pic din fiecare. Masina noastra s-a transformat in bucatarie. Dar a meritat experienta.

 

Am spus mai sus ca i-a placut foarte mult si la Lacul Rosu. De aici cred ca am inceput sa ne cunoastem mai bine si sa ne permitem sa facem glume intre noi.

Fiind in Moldova, i-am spus ca moldovencele sunt considerante cele mai frumoase femei. Stiind ca sunt moldoveanca, a inceput sa-mi spuna “Moldavian Princess”. Asta, dupa ce mi-a spus ca eu trezesc cocosii, nu ei pe mine.  Adica, m-a numit “romanian Rooster.” Iar eu, “lazy american.”

 

Desi in postarea unde si-a exprimat parerea despre Romania nu a precizat nimic despre prima fraza invatata in romana, am s-o fac eu.

Inainte de a-l invata cum se spune la “I want ten espressos.” (Pentru ca, deh, in fiecare dimineata il trezeam cu noaptea in cap) a invatat “bag p..a”.

Si nu l-am invatat din proprie initiativa, ci soferii romani m-au obligat sa fac asta.
O amica m-a intrebat daca i-am spus ca “bag p..a” inseamna “thank you”.

Nu puteam sa rad chiar in halul asta de el. Desi, ar fi fost amuzat sa spuna in loc de multumesc, bag p..a.

 

Au mai fost multe momente frumoase, dar cred ca cel mai important pentru mine a fost ca mi-am dat seama ca orice om trebuie ca din cand in cand sa faca o calatorie nebuna. Sa iasa din zona lui de confort (asta daca nu este deja calator) si sa ia o tara la vizitat. Desigur, de preferat ar fi sa inceapa cu Romania. 🙂

Si cand spun vizitat, nu ma refer la lenevire (sa stai la plaja si sa privesti cum soarele iti coloreaza pielea). S-o vizitezi cu un program, cu niste oameni etc.
Cam atat am avut de spus. Dar daca esti curios/curioasa sa afli parerea americanului despre aceasta aventura, te invit s-o citesti aici. Iar daca textul ala lung nu ti-a ajuns, te invit sa citesti concluziile mele despre acest trip aici.

 

Si cum un lucru frumos nu se poate realiza de unul singur (si cred ca asta stii deja), as dori sa-i multumesc lui Alexandru Grinzeanu (directorul agentiei de turism TuristClub.ro) pentru toata implicare, dar si colegilor din kooperativa 2.0 pentru sprijinul acordat. Si inca o data lui Cezar ca m-a lasat sa-mi astern cuvintele pe acest blog.

 

roundTripRomania este un eveniment organizat de agentia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu kooperativa 2.0

 

01. Teatrul National Bucuresti.jpg

In fata Teatrul National

02. Cetate Alba Iulia.jpg

Impuscand oameni pasnici la Alba Iulia

04. Manastire Bucovina.jpg

Din Bucovina

05. Cimitirul vesel - Sapanta.jpg

pana in Sapanta

06. Pensiunea Andra - Horezu.jpg

 Loredana a ramas in picioarele goale !

Comentarii

  • mersiiii. :*

    Loredana Pricopie 28 iulie 2014 10:06 Răspunde
  • Umila mea parere ca e cam mult romantism pt o poveste de travel… :)). Nici nu stiu ce i-a placut omului mai mult ghida sau tara… si nu sunt rautacios… :).

    Adi 30 iulie 2014 16:55 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii