Daca ajungi in Uzbekistan, este aproape imposibil sa nu te lovesti de Timur Lenk – fie dai de o statuie a lui, fie de portretele lui prin vreun muzeu mai mult sau mai putin prafuit, fie doar daca te uiti pe bancnota de 500 de somi (ma rog, acolo nu e chiar Timur, ci mai degraba statuia lui Timur din Taskent, dar, cum-necum, tot dai peste Timur).

Cine este acest Timur? A fost un conducator turco-mongol, ruda intr-un fel cu celebrul Genghis Han, de la care a imprumutat multe, printre care geniul militar, dar si setea de sange, cat mai mult sange si, mai ales, capete taiate. Visul lui a fost sa restaureze Imperiul transcontinental al lui Genghis Han, dar a reusit partial. In schimb, actiunile lui au avut efecte pana in ziua de azi – pulverizarea statului Hoardei de Aur a dus la declinul puterii tatare in stepele euro-asiatice pana la disparitia aproape totala a tatarilor din zona si trimful Rusiei care pana atunci fusese tinuta cu botul pe labe de urmasii directi ai lui Genghis.

In Uzbekistanul de azi este sarbatorit ca un mare cuceritor, dar si drept creatorul unei civilizatii superbe. In primul rand, nu este cunoscut ca Timur Lenk (care inseamna Timur cel Schiop), un nume degradant pentru eroul national, ci Amir Timur, adica Emirul Timur. In perioada sovietica, istoria punea accentul pe setea sa de sange (conform istoricilor, este vinovat de moartea a nu mai putin de 17 milioane de oameni, adica 5% din populatia omenirii la data respectiva. Nici macar Stalin sau Hitler nu au obtinut aceste “performante” . In al Doilea Razboi Mondial au murit circa 3,7% din populatia lumii si sa nu uitam ca nu toti din cauza celor doi giga-criminali, trebuie sa-i luam in consideratie si pe ceilalti beligeranti). Pentru istoricii sovietici, Timur era un criminal. Dupa independenta, orasele rase de pe fata pamantului si muntii de capete taiate au intrat in penumbra si au inceput sa fie reliefate cladirile construite de el in Samarkand si nu numai, dar si extraordinara inflorire intelectuala si comerciala din zona care astazi face parte din Uzbekistan.

Timur s-a nascut undeva langa Samarkand intr-un sat langa orasul care astazi poarta numele Shahrisabz, locul veneratiei lui Timur. Se spune ca in copilarie, el ar fi furat niste oi si ciobanul ar fi slobozit niste sageti care l-au ranit, astfel schiopatand toata viata. De altfel, europenii l-au numit “Timur cel Schiop”, un nume nu foarte agreat prin zonele unde este adulat. Timur a cucerit intreaga Asie Centrala, nordul Indiei, desfiintand slabitul sultanat de la Delhi, intreg Orientul Mijlociu, a pulverizat puterea mamelucilor, dar statul sau nu s-a extins mai departe de actualul Kurdistan. Dupa moda mongola, a ucis intreaga populatie a oraselor care i se opuneau, cu exceptii – artizanii, invatatii si artistii erau stransi si trimisi la Samarkand pentru a contribui la stralucirea capitalei sale. Printre orasele pustiite de Timur se afla Bagdadul, Alepul, Damascul, Delhi, dar si Georgia si Armenia crestine a caror populatie a atins 10% din totalul populatiei existente in momentul atacului lui Timur. In istoria noastra, este cunoscut pentru faptul ca a zdrobit armata otomana a lui Baiazid Fulgerul la Ankara, in 1402, oprind expansiunea sa exploziva spre vest, dand o perioada de pace si de reorganizare pentru statele crestine din estul Europei, inclusiv Tara Romaneasca, Moldova, Ungaria sau Bizant. Se spune ca atacul lui Timur contra lui Baiazid ar fi fost determinat de spanioli… Regele Spaniei a trimis o ambasada la Samarkand, iar ambasadorii spanioli ar fi reusit sa intre pe sub pielea lui Timur atat de tare, incat Timur il socotea pe regele Spaniei drept fiul lui si l-a atacat pe Baiazid care parea pur si simplu de neoprit. Timur a distrus numeroase asezari otomane din Anatolia si i-a invins pe Cavalerii Ospitalieri din Smyrna. Nu a putut trece in Europa deoarece nu detinea vase, iar flota veneto-genoveza a reusit sa evacueze ramasitele armatei sarbo-otomane in Tracia, speriata ca Timur isi va continua marsul triumfal spre centrul Europei. Timur a injurat birjareste, a ridicat pumnul in semn de amenintare la Dardanele, dar nu a trecut dincolo. Leul Venetiei si flota sa erau gata de lupta, asa ca Timur s-a intors acasa cu Baiazid in cusca.

Intors in Samarkand, Timur nu s-a saturat de 35 de ani de razboi, asa ca a mai pus la cale o noua expeditie – voia sa cucereasca China care intre timp alungase dinastia mongola impusa la Beijing in perioada lui Genghis Han. Va face greseala fatala de a porni campania iarna si va muri de pneumonie. Desi avea mormantul pregatit la Sharhrisabz, langa satul sau natal, din cauza zapezii care troienise toate drumurile va fi ingropat la Samarkand.

Am plecat din Bukhara dupa un stop la o moschee foarte haioasa cu patru minarete in directia Samarkandului. Marea capitala timurida este mai faimoasa decat Bukhara pentru turistul de azi, dar, cum ziceam, uzbecii dau mai multe puncte Bukharei. Nu stiu daca au dreptate. Nici azi drumul nu era prea scurt – sunt 300 de kilometri intre cele doua metropole ale Drumului Matasii… Dar, spre deosebire de drumul dintre Khiva si Bukhara, dupa ce am iesit din Buhara, vom da de terenuri inverzite… inca o data, ce miracole poate face apa…

Daca de la Khiva la Bukhara nu ai mare lucru de facut, doar sa te rogi ca drumul se va termina odata si odata, de la Bukhara la Samarkand te poti opri in Shahrisabz – orasul lui Timur Lenk. Asa ca, atunci cand incepusem sa ne plictisim, iata, am intrat in oras… Am inceput cu o masa, evident intr-o casa particulara (din nou, mancarea a fost geniala!), si apoi am mers sa vizitam siturile istorice.

Socul cel mare in Sharisabz este ca orasul e in curs de demolare. Nu, nu, Timur Lenk nu a iesit din mormant si nu s-a hotarat sa mai rada vreun oras de pe fata pamantului, in cazul de fata e vorba de autoritatile mai mult sau mai putin locale. Numeroase case sunt rase de pe fata pamantului pentru a face loc… largirii drumului. Hm. Mi se pare ca e mai mult decat atat. Adevarat, Shahrisabzul nu arata la fel de bine ca Urgench sau Bukhara si probabil ca autoritatile s-au gandit sa-l transforme intr-un TimurLand… un oras care sa se invarta dupa soare si care sa fie o carte de vizita pentru noul Uzbekistan.

Ipoteza mea s-a confirmat partial exact in centru. Aici, se afla Ak-Saray, “Palatul Alb”, palatul de vara al lui Timur Lenk, ale carui magnifice ruine te lasa cu gura cascata… ruinele actuale au circa 22 de metri, dar se presupune ca la vremea lui Timur erau cel putin duble in inaltime… La Shahrisabz, Timur a adus cei mai buni arhitecti si constructori colectionati de prin tot Orientul pentru a crea cea mai incredibila cladire de pe fata pamantului… si, probabil, a reusit. Adevarul e ca, uitandu-ma la cladirile glazurate cu acea faiantaraie albastra incredibila, am ramas cu gura cascata… Incredibil!

Uitandu-ma prin jur, nu am putut sa nu remarc din nou ca toate cladirile din jur erau rase de pe fata pamantului si in mod cert autostrada nu urma sa treaca exact prin Palatul Alb al lui Timur! Printre cladirile demolate se afla si hotelul din oras, Orient Star, despre care Lonely Planet scria ca este in curs de renovare. Dupa renovare, a fost demolat pentru ca zona din jurul ruinelor timuride sa fie transformate intr-un Timur-Disneyland… In Uzbekistan, tot pamantul este detinut de stat, asa ca indiferent cine si ce construieste pe acel pamant nu poate fi sigur ca va exista si saptamana viitoare. Daca statul decide sa-i construiasca acolo o statuie lui Timur sau o autostrada, nimeni nu are ce sa zica. Doar sa se roage ca va primi vreun apartament cine stie pe unde.

Urmatoarea oprire a fost la moscheea Kok-Gumbaz, o moschee construita de marele sultan–astronom Ulugbek, nepotul si mostenitorul lui Timur, dar probabil cea mai interesanta parte din orasul nou (nou, vorba vine, dar si cartierele de aici erau in curs de obliterare) este zona in care se afla mormantul (gol) al lui Timur. Cele cateva ruine de aici nu pot indica faptul ca aici s-a aflat Dorussiadat (“Scaunul Puterii”), giganticul mausoleu al lui Timur Lenk care se pare ca era inca si mai impresionant decat Palatul Alb, dar de care n-a avut parte. Din cauza zapezii, nu a fost ingropat in ceea ce ar fi fost cel mai mare mausoleu al lumii, ci in Samarkand, si nu a mai fost deshumat decat secole mai tarziu. Allah s-ar fi suparat. In schimb, in cripta subterana care inca mai rezista se odihneste Jehangir, fiul favorit al lui Timur, care a murit cand avea 22 de ani si taica-su era inca in viata. Tot aici urma sa se odihneasca si ucigasul a 17 milioane de oameni, dar n-a fost sa fie. Construise totul cu minutiozitate. In interior, i s-a gasit si sarcofagul cu nume si cu toata biografia.

Am plecat din Shahrisabz cu gandul la Timur. Da, sub el, Asia Centrala a inflorit, dar multe alte parti ale lumii au fost distruse, milioane de oameni au murit, mai multe au suferit. In urma lui, au ramas niste cladiri absolut monumentale. Si faima unui cuceritor fara mila. O personalitate dubla – artistul si constructorul, criminalul si distrugatorul… De altfel, cam toti marii ucigasi ai istoriei au avut doua personalitati, fie ca e vorba de Timur, Napoleon, Hitler sau altii…

Am ajuns tarziu la Samarkand. Deja studiasem Lonely Planet-ul sa gasesc un B&B recomandat si laudat. Dar Sanjar a discutat ceva la receptie si am primit un single pentru doar 15 dolari in plus. Asa ca am ramas cu restul trupei la hotelul Registon, un hotel fain in centrul Samarkandului nou, cel construit de rusi (si chiar are un aer foarte rusesc – orasul, nu hotelul J).

Am urcat la etaj si am intrat pe usa camerei. Nu era incuiata, asa ca nu a trebuit sa folosesc cheia din dotare. Am ramas cu gura cascata – nu primisem o camera, ci un apartament! Trei camera mari, ditamai baia, aproape oboseam sa merg dintr-un capat in altul! Si asta pentru 15 dolari in plu ! Asta mi se pare o afacere buna. Noroc ca nu am desfacut bagajele, trebuia sa cobor sa dau un skype (hotelul avea internet doar in lobby, nu si in camera). Si cand sa inchid usa, fatalitate, cheia nu mergea. Ridic capul si descopar ca nu era camera mea… Camerele goale erau lasate deschise vraiste si eu intrasem, din greseala, in suite :). Asa ca mi-am mutat calabalacul in camera mea. O camera standard, dar si ea mare rau… ma rog, patul era pus cam aiurea intr-o nisa fix sub geam (taman bine sa te trezesti la 5 dimineata cand rasare soarele si, credeti-ma, soarele bate tare in Uzbekistan).

Am adormit instantaneu. Urma sa vad cea de-a treia bijuterie a Uzbekistanului, Samarkandul, iar pentru multi, chiar diamantul coroanei… Din pacate, nu mai aveam decat doua zile de petrecut in taramul peste care a trecut Drumul Matasii…

Am fost in Uzbekistan la invitatia agentiei de turism uzbece Dolores la initiativa agentiei Explore Travel si cu sprijinul companiei nationale Uzbekistan Airways.

Imagini Shahrisabz, orasul lui Timur Lenk

Char Minar… ultimul monument vizitat in Bukhara

Aproape toata lumea in ie – ca o fi uzbeca, ca o fi romaneasca 🙂

Pauza de pranz la Shahrisabz

Un oras in curs de demolare

Asta a fost cel mai important hotel al orasului

Un alt mare demolator – Timur Lenk

si ruinele palatului sau

Ce efect au faiantele astea !

Cam asa arata acum, cam asa arata pe vremea lui Timur

Un singur cuvant – impresionant !

In centrul orasului … moscheea Kok – Gumbaz

Un zambet cu adevarat stralucitor

Pe strazile oraselului … un adevarat iarmaroc. Ce ati zice de un suc relativ cald ?

La plimbare

Inca un cartier demolat… casele nu mai cadreaza cu statutul orasului lui Timur Lenk

Aici se intra in curte…

Aici ar fi trebuit ca Timur Lenk sa-si doarma somnul de veci

Dupa atata desert, descoperim ca parte din Uzbekistan este totusi verde 😉

Pe drumul de costise ce duce la Samarkand

Asta da eficienta in transport !

Bine ati venit in judetul Samarkand !

Aici am dormit 2 nopti – hotelul Registon Samarkand

 si camera mea 🙂