Cu Hormia pe Transfagarasan

35. Cetatea Balea.JPG

Trrrr. Telefonul suna. Ma uit cine ma cauta asa hodoronc tronc. Simona. “Neata, ce faci ?” (ii zic “Neata” la orice ora din zi sau din noapte cand ma suna pentru ca o cheama Neata. “Ce faci sambata, nu vrei sa vii sambata pe Transfagarasan? Am dat drumul la Hormia”. “Hormi… ce?”. “Las’ ca iti zic eu. Dar iti zic sambata, nu se poate sa nu vii”. Sigur…

Pe Simona o stiu de ani de zile ca ziarista, PR-ista, calatoarea, bantuitoare prin lume. Am fost si impreuna prin Malta (he, he, primul meu infotrip inca de dinainte de a avea un blog 🙂 ) si recent prin Iordania. Imi spusese la un moment dat ca vrea sa lanseze un proiect care sa ofere excursii scurte de 1, 2 sau 3 zile cu plecare din Bucuresti, dar excursii mai putin obisnuite – nu neaparat sa vezi niste obiective turistice, ci sa ai parte de niste experiente, dar si de workshopuri, fie ca e vorba de olarit, fie ca e de vorba de cursuri de fotografie. Am intrebat-o cum se cheama proiectul. Hormia. Ce inseamna Hormia, vreun acronim ceva ? Nu, inseamna salvie in limba daca. Mda, stiu exista o lista de nume de plante in limba daca ce a supravietuit intr-un document roman. Asa ca sa o luam la drum cu salvia, pardon cu Hormia.

Ei bine, ne-am intalnit la ora 8:00 (unii pareau ca au ochii cam obositi), unii cu scule profesionale, altii cu scule mai putin profesionale, cert este ca toti erau dornici de o zi faina in afara Bucurestiului. Desi starea meteo anunta ceva soare, semnele nu erau tocmai bune… Dar ce conta acuma. La drum!

Am avut doua gazde – Simona, pe care o stiam care ne-a fost ghid, si inca unul tare bun, si Elena Hirtan,specialista in fotografii, care urma sa ne imbunatateasca mestesugul pozatului. Dar pana sa ajungem la primul stop la Curtea de Arges urma o autostrada lunga si cam plicticoasa, asa ca Simona ne-a dat niste ghicitori. Ghicitori, ghicitori ca de claca, ghicitori ca de demult. O ghicitoare a fost: “Daca il ai, iti doresti sa-l imparti cu altii, daca il imparti cu altii, nu-l mai ai”. Hai sa nu va fierb – e secretul. Ma rog, premiul era tentant – sa fiu invitat si urmatoarea ieseala la un workshop de olarit, asa ca m-am chinuit sa raspund cat mai bine. Pe ansamblu, am fost OK, dar altcineva a fost mai bun. Asta e… bravo lui!

Si tot asa cu ghicitori, cu hahaiala, nici nu ne-am dat seama cand a trecut autostrada si, dupa ce am evitat Pitestiul, am luat-o pe pitoreasca sosea de Curtea de Arges unde am tras in final in fata Bisericii Domnesti. Curtea de Arges nu este chiar un obiectiv turistic chiar necunoscut, dimpotriva, sunt destul de multi turisti care se perinda prin urbe, dar imensa majoritate a acestora se opresc la faimoasa manastire. Ei bine, daca ajungeti pe acolo, opriti-va si la cativa kilometri dupa, pentru ca, vorba unui clasic in viata si inca in libertate, “nici nu stiti ce pierdeti” J

Biserica domneasca de la Curtea de Arges este cea mai veche biserica inca bine pastrata din Valahia si una dintre cele mai vechi din Romania. Daca e sa arunci o privire in cartea de istorie, vei descoperi ca a fost construita de Basarab I Intemeietorul (a fost de altfel terminata in anul mortii acestuia, 1352), iar picturile au si ele mai bine de 700 de ani, fiind terminate pe vremea nepotului sau, Vlaicu-Voda. Asa ca dupa ce am dat o scurta tura prin curte, unde se afla ruinele unor cladiri contemporane cu biserica (slava Domnului ca biserica este inca in picioare), am intrat sa vad extraordinarele fresce (unele au fost acoperite acum mai bine de un secol, dar lucrarile arheologice le-au scos la lumina pe cele originale de pe vremea Intemeietorilor), dintre cele mai neobisnuite fiind cele cu Maica Domnului insarcinata (una din putinele din lume, mai sunt cateva la Bizant) sau cu un calaret fara cap (una din teorii sustine ca ar fi fost negru si de aceea a fost stearsa dupa mai multe secole, ca sa ascunda unele secrete).

De altfel, biserica domneasca poate fi locul de pornire al unui nou roman gen “Codul lui Da Vinci”. Si de altfel romanul cred ca este in curs de scriere, cel putin judecand dupa istorisirile care ni le-a spus dl Marius Achim, muzeograful din Curtea de Arges. Am aflat ca arheologii au descoperit urme mai vechi decat biserica construita de Basarab, probabil din perioada contestatilor parinti si bunici ai lui Basarab, revitalizati de curand de Djuvara care ii suspecteaza ca ar fi cumani. Lucru probabil. Am aflat si de faptul ca pictura din biserica este de tip “renastere paleologa”, o renastere artistica din Bizant care a precedat mult mai faimoasa Renastere italiana, dar ale carei aripi au fost taiate de invazia otomana. Si apoi, am aflat despre descoperirile mai putin cunoscute de la Vatican ale unui istoric pe numele sau Florin Horvath, care ar fi gasit niste documente care indica existenta unui conducator numit Radu candva la inceputul secolului al XIII-lea, deci cu 100 ani inainte de Basarab si pe care papa de la Roma il punea la mai mare cinste decat pe regele Ungariei, pentru ca Radu ar fi fost de-al locului. Daca ideea ca pe locul bisericii domnesti s-ar fi aflat un asezamant mai vechi l-as crede, in schimb, povestea cu acest Radu mi s-a parut un pic cam legenda… Radu ar fi fost astfel contemporan cu Ionita cel Frumos, imparatul de la Trnovo al romanilor si bulgarilor, a carui viata este bine documentata de numeroase documente de la Bizant, Roma si alte locuri. Iar despre Radu atat de important, mai pe nicaieri. In seara in care m-am intors acasa, evident ca am sarit pe net si am descoperit ca distinsul Florin Horvath, specialist, e drept, in heraldica este si scriitor de romane de facture istorica… si asa a disparut primul Radu Negru contemporan cu cea de-a patra cruciada…

In schimb am aflat ca Biserica Ortodoxa incearca sa puna mana din nou pe biserica domneasca (de parca nu le-ar ajunge cate lacasuri de cult s-au construit in toate tara), care este in ultima instanta un obiectiv istoric de o importanta nationala care trebuie lasat ca atare. Am aflat ca biserica s-a opus vehement proiectului Genesis care ar putea rezolva cateva din teoriile lansate mai demult sau mai recent cu privire la originea voievozilor nostri. Primul mormant deschis din care s-au prelevat mostre ADN este misteriosul mormant domnesc din biserica domneasca ce pana acum i-a fost atribuit lui Vlaicu-Voda, nepotul lui Basarab si ctitorul picturii murale. Se pare ca nu este asa, deoarece datarea cu carbon radioactiv il da ca fiind mort in jurul lui 1340, iar Vlaicu a murit mult mai tarziu. Hainele de pret il dau ca facand parte din familia domnitoare (desi hrana e destul de ascetica), dar poate sa nu fie nici unul din domnitori… Oricum proiectele de tip Genesis (care au fost interzise de fostul ministru al inculturii Hasotti, iar dl Achim a sustinut ca asta s-a intimplat la lobby-ul Bisericii) au relevat multe informatii care au schimbat istoria – doar 5% din maghiarii de azi au de-a face genetic cu cei descalecati in Panonia acum 1.000 si ceva de ani, iar englezii sunt in proportie de 50% germanici. Oare ce secrete ne-ar releva un proiect Genesis pe scara larga si in Romania?

Am oprit, evident, si la superba manastire, construita de Neagoe Basarab si refacuta (unii sustin ca mult prea refacuta de André Lacomte de Nouy in secolul al XIX-lea) de regele Carol I. Nu trebuie sa scriu prea multe despre manastire, este pur si simplu superba, o tesatura de arabescuri de piatra aducandu-mi aminte de arta Orientului. Am intrat si in interior (unde poti face poze daca dai niste bani in plus, parca 5 lei daca mi-aduc bine aminte), un interior absolut superb, minunat luminat… Am trecut si pe la mormintele regilor nostri – Carol I si Elisabeta, regii Independentei si europenizarii Romaniei abia iesite din feudalismul oriental, dar si Ferdinand si Maria, intregitorii Romaniei Mari. Langa ei, piatra de mormant a lui Radu de la Afumati, mai putin cunoscutul domnitor care a reusit sa impiedice transformarea Tarii Romanesti intr-un pasalac in probabil cea mai critica perioada a rezistentei antiotomane… si, din pacate, Radu este mai putin cunoscut decat Mircea cel Batran sau Vlad Tepes care au reusit si ei sa evite ocuparea Valahiei de otomani.

Si pentru ca intr-adevar o luasem pe o ruta istorica, nu se putea sa nu ne oprim si la cetatea Poenari… Am urcat fara sa cracnim cele 1.500 trepte (ma rog, asa scria jos cand am inceput mini-ascensiunea, dar cineva din grup s-a ambitionat sa le numere si i-a dat cam 1.200 si ceva) pentru a putea pasi pe urmele lui Vlad Tepes. Din fericire, cetatea a fost restaurata, din nefericire, cuiva i-a venit ideea sa ridice niste baieti trasi in teapa din plastic destul de kitschiosi, cert este ca panorama e absolut superba si am realizat ca si Vlad se prinsese ca pe aici se poate construi un drum spre Tara Fagarasului…

Reveniti in masina, am pornit spre faimoasa sosea a Transfagarasanului, sosea construita cu greu de armata romana cu pretul a sute de vieti omenesti si de la a carei inaugurare tocmai se implineau 40 de ani in acele zile de septembrie. Am facut totusi o oprire la hotelul Valea cu Pesti de pe malul lacului Vidraru ca sa mancam o ciorba (auzisem vag de acest hotel, dar m-a impresionat ca arata chiar bine!) si apoi am luat-o voiniceste (sigur, cu masina) sus, spre Balea.

Am oprit la celebra cascada cunoscuta si sub numele de Chisatoarea Caprei si, dupa ce am strabatut unul dintre cele mai lungi tuneluri rutiere din tara, am ajuns exact la Balea…. Un loc frumos, cu un lac profund, in care se oglindesc niste culmi semete la altitudini de peste 2.000 de metri, dar din pacate toata zona este mai degraba un talcioc decat un crampei de munte… si e pacat. Din fericire, daca o iei pe malul lacului, in afara de cabanele care arata totusi decent, privirea nu-ti mai este zgariata de balci, asa ca am stat linistit pe malul apei, urmarind cum Elena da lectii de fotografie… si pana si unii care sunt fotografi pasionati (nu pozari ca mine) pareau sa-i soarba cuvintele, inseamna ca chiar e buna :).

Din pacate, ziua era pe sfarsite. Tot ce e frumos se sfarseste repede… asa ca obositi, plini de informatii noi, am pornit-o la vale spre Bucuresti cu o oprire de cateva minute la barajul Vidraru si am ajuns acasa cam cu doua ore mai tirziu de ora propusa. Nu mai conta. Dimpotriva, chiar m-am bucurat ca am ajuns mai tarziu.

Cert e ca a fost o sambata foarte, foarte faina. Iar Simona si Elena chiar stiu sa organizeze ture memorabile. Intre timp au facut o tura la Cosesti la olarit, iar urmatoarea programata in 28 septembrie este la Vulcanii Noroiosi. Daca nu aveti ce face weekendul viitor, eu zic ca merita. Aruncati o privire aici. Sau daca aveti ce face weekendul viitor, atunci uitati-va pe programele care se organizeaza in viitor… cum ar fi o nunta la Sibiel :).

01. Excursie Hormia.JPG

Dis-de-dimineata, gata de plecare de langa Izvor

02. Biserica Curtea de Arges.JPG

Biserica domneasca din Curtea de Arges, cea mai veche biserica din Tara Romaneasca

03. Interior biserica Curtea de Arges.JPG

Pictata acum vreo 650 ani !

04. Basarab Intemeietorul.JPG

Probabil, Basarab I Intemeietorul

05. Fresce de la biserica domneasca de la Curtea de Arges.JPG

Renasterea paleologiana

06. Fotografi la Curtea de Arges.JPG

Care o fi cel mai bun unghi ?

07. Biserica domneasca de la Curtea de Arges.JPG

Daca ajungeti in Curtea de Arges, nu ratati Biserica Domneasca !

08. Manastirea Curtea de Arges.JPG

Cum nu trebuie sa ratati nici superba Manastire construita de Neagoe Basarab

09. Interior manastirea Curtea de Arges.JPG

Minunatul interior al manastirii… iar luminatia care pune in valoare arhitectura si pictura este chiar excelenta !

10. Radu Voda.JPG

11. Cneazul Lazar.JPG

Oare de ce o fi pictat aici cneazul Lazar ?

12. Mormantul lui Carol I si a Reginei Elisabeta.JPG

Aici se odihneste primul cuplu regal al Romaniei – Carol si Elisabeta

13. Mormintele Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.JPG

Si cuplul unificator – Ferdinand si Maria

14. Mormantul lui Radu de la Afumati.JPG

Unul dintre cei mai viteji, dar si necunoscuti domnitori ai Tarii Romanesti – Radu de la Afumati se odihneste si el in manastire (a fost ginerele lui Neagoe Basarab)

15. Plecare spre Poenari.JPG

Gata de atac …. spre cetatea Poenari, vitejii mei !

16. Atentie la ursi.JPG

Mor, mor

17. Cararea spre Poenari.JPG

O mica parte din cele 1500 (sau 1200) de trepte

18. Legendele Poenariului.JPG

Noroc ca mai ai ce citi pe drum

19. Cetatea Poenari.JPG

Am ajuns la cetateeeee !

20. Soseaua de langa Poenari.JPG

Privelistea merita toate treptele 🙂

21. Poenari.JPG

22. In costume istorice.JPG

Ca oricarui castel, ii stau bine si vreo doua domnite 😉

23. Loc de taiat capul.JPG

O taiere de cap in program ?

24. Inceputul Transfagarasanului.JPG

De aici, incepe Transfagarasanul

25. Cetatea lui Vlad Tepes.JPG

27. Valea cu Pesti.JPG

Valea cu Pesti – o imagine relaxanta

28. Stop la cascada.JPG

Aproape de Balea, Chisatoarea Caprei

29. Oi pe Transfagarasan.JPG

Capre n-am vazut, dar am numarat la oi de era sa adorm

30. Chisatoarea Caprei.JPG

Frumos. Intotdeauna mi-au placut cascadele !

31. Lacul Balea.JPG

Lacul Balea si o ceata de-a dreptul poetica

32. Lacul si cabana Balea.JPG

33. Nunta la Balea.JPG

E locul de facut poze pentru tineri insuratei

34. Carnati pe Transfagarasan.JPG

Sau de mancat niste carnati cu bulz de mamaliga !

35. Cetatea Balea.JPG

O fraza vizuala 😉

36. Transfagarasan spre Ardeal.JPG

Imaginea clasica a Transfagarasanului. De aici, incepe Ardealul

37. Salamaraie de Ardeal.JPG

Si daca tot incepe Ardealul, sa inceapa si mezelurile !

38. Statuia energeticianului.JPG

La intoarcere, statuia energiticianului… sincer, e chiar cool 🙂

Comentarii

  • foarte frumos!

    polat 23 septembrie 2014 22:36 Răspunde
  • Savuros povestit, ca de obicei! Imi pare rau ca nu m-am nimerit, eram prin alte parti, dar abia astept alta ocazie. Am vazut toate aceste locuri minunate si cea mica a urcat chiar la cetate cand avea doi anisori. Sunt locuri incarcate de istorie, pe care trebuie sa le vedem macar o data in viata!

    Monica - Povestidecalatorie 27 septembrie 2014 17:03 Răspunde

Lasă un răspuns la Monica - Povestidecalatorie Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii