Iran, mon amour (ep. 3). Shiraz, orasul gradinilor, orasul poetilor. Eventual si al vinului

09. Eram Garden - Shiraz.JPG

Se spune ca locuitorii din Shiraz sunt cei mai simpatizati din tot Iranul. Sunt vazuti ca fiind foarte deschisi, simpatici, veseli si deci iubiti de toata lumea. Poate pentru ca zona este (sau mai degraba era) faimoasa pentru vinul de Shiraz care in acest moment este unul dintre cele mai apreciate soiuri de vin din lume (ma rog, produs in Africa de Sud, Australia, Moldova si, mai recent, si in Romania) sau pentru ca aici s-au nascut (si sunt inhumati) poeti precum Hafez si Sa’di care sunt venerati de parca ar fi imami shiiti (ups, asta e o blasfemie, dar totusi reala). Putini stiu insa ca Persia inseamna de fapt regiunea Shiraz. Provincia a carei capitala este Shiraz se numeste Pars (sau Fars), iar numele de persi vin de la locuitorii acestei zone… ulterior numele de Persia s-a extins la toata zona care astazi se numeste Republica Islamica Iran (si nu numai). De altfel, in momentul in care Sahul Reza a decis schimbarea numelui tarii, din Persia, in Iran a motivat decizia bazandu-se pe faptul ca Iranul “acopera” si celelalte nationalitati, nu numai pe persi.

Am ajuns seara la hotel in Shiraz. Spre deosebire de hotelul din Teheran, care era cam marcat de trecerea timpului, hotelul Setaregan (inseamna “Stele”) era nou-nout (sau, cel putin, asa parea), cu camere spatioase cu kitchineta si un decor care combina creativ elemente traditionale persane cu modernismul… un loc in care m-am simtit de altfel excelent, cred ca a fost cel mai bun hotel din Iran in care am stat.

N-aveam insa timp de stat prea mult in hotel pentru ca voiam sa ajungem la un magazin de covoare. Personal, nu imi planificasem sa-mi cumpar nici un covor (am cumparat data trecuta), dar multi dintre cei cu care eram doreau sa isi cumpere un covor. Si vorba cuiva: “in Iran, o vizita la un magazin de covoare e un act de cultura, nu de shopping”. Si, sincer, are mare dreptate. Pentru iranieni, covoarele sunt o adevarata religie, o sursa de mandrie datorita traditiei milenare. Si, intr-adevar, am vazut multe magazine de covoare din India pana in Turcia si din Uzbekistan pana in Tibet, dar magazinele de covoare din Iran sunt speciale. Ca si magazinele de matase din India, de altfel.

Am ajuns intr-un show-room perfect luminat, unde erau expuse zeci de covoare. Lumina si cum este dispusa este foarte important… fac ca aceste covoare sa para stralucitoare… devin irezistibile. Apoi urmeaza “dansul” prezentarii covoarelor, aruncate in asa fel incat sa innebuneasca potentialul client. Si sunt cu adevarat bune… e ca un dans hipnotic si multi cad in mreaja lui… si nu cad degeaba pentru ca merita sa ai un crampei din Persia in sufrageria ta. Covoarele nu sunt ieftine… e adevarat, se poate negocia, dar nu la 90–95% ca in Egipt, preturile pot scadea pana spre 30–40%. Iar ca pret nu sunt ieftine – s-au cumparat si covoare de 2.500 de euro si de 800 de euro. Magazinele de covoare din Iran sunt singurele magazine care accepta plata cu carduri emise in strainatate, pentru ca banii, de fapt, sunt incasati in Dubai unde cam fiecare are cate o firma partenera. Am vazut si un covor de peste 100 de ani cu nestemate, sau covoare de matase, adevarata arta… ce sa mai vizitezi Muzeul Covoarelor? Poti descoperi arta covoarelor in orice magazin fain de covoare din Iran.

A doua zi dimineata, am luat la pas obiectivele turistice “obligatorii” din Shiraz. In primul rand, mausoleele celor doi poeti iconici din Shiraz – Hafez si Sa’di, adevarate megastaruri intr-o tara unde inca se mai discuta daca muzica este islamica ori nu, dar unde poezia este sacrosancta. Pentru iranieni este obligatoriu insa sa vina sa se inchine la mormintele celor doi… De fapt, daca ajungi la mormantul lui Hafez, ai sansa sa iti descoperi si viitorul.

Primul stop a fost insa la poarta de intrare a orasului numita Poarta Coranului. Pe aici treceai cand paraseai orasul spre India sau Asia Centrala si treceai pe sub poarta in varful careia se afla un Coran. Si toti aici se afla Cheile Allah Akbar (“Allah e mare”) pentru ca in vechime, cand calatoritul era o chestiune destul de periculoasa (multi mureau pe drum, din cauza epuizarii, a caldurii sau a atacurilor banditesti), atunci cand vedeai un oras-oaza in fata ochilor tai nu puteai decat sa te arunci in genunchi si sa multumesti divinitatii ca ai ajuns in Shiraz… Si sa exclami Allah Akbar!

De aici, am ajuns la mausoleul lui Hafez. Sa nu credeti ca Hafez sau Sa’di sunt niste poeti cat de cat contemporani. Hafez a murit in 1390 (adica pe vremea lui Mircea cel Batran), iar Sa’di inca si mai demult, in 1292. Mormintele actuale sunt insa de data recenta (adica de vreo 100 si ceva ani, cand sahii Qajari s-au ocupat sa le perpetueze memoria… Mormantul lui Hafez se afla intr-o gradina frumoasa, iar noaptea, cand gradina este inundata de lumina, iar din difuzoare se aud gazelurile lui Hafez, locul devine cu adevarat magic. L-am experimentat in 2009, am incercat sa vin aici seara si acuma, dar n-am avut cand. Si mi-a parut rau, dar cele doua seri din Shiraz au fost cu adevarat memorabile… in prima seara, spectacolul covoarelor, a doua seara… sa nu anticipez J.

Dupa Hafez, am ajuns si la mausoleul lui Sa’di. Pentru un calator, e musai sa ingenunchezi la mormantul lui Sa’di. Omul a fost un calator, un soi de Marco Polo al Iranului… a calatorit din Uigurstan pana in Levant, a ajuns sclav la cruciati in Acra, a fugit de mongolii care omorasera milioane de oameni in Asia, a scris… Spre deosebire de Marco Polo, care a avut numai contacte la varf – emiri, sultani, imparati, Sa’di s-a amestecat cu lumea marunta – negustori, tarani, mullahi etc… si a lasat in urma o opera pe care multi o considera superioara lui Hafez… dar Hafez are un plus… se spune ca, daca te duci cu o carte al lui Hafez la mormant si o deschizi, poezia respectiva o sa-ti prezica viitorul. In plus, in fata intrarii niste batranei cu papagali iti extrag viitorul si ei cu ajutorul coloratei pasari – fix ca la noi pe Lipscani J. Cine zicea ca nu suntem la portile Orientului? Am luat si eu un bilet de papagal… Nu va spun ce zicea ;).

A urmat o perioada de pauza. Unii au vrut sa manance, dar mie nu mi-era foame. Si voiam sa ajung intr-o moschee pe care am vazut-o acum cinci ani si unde am ramas cu gura cascata… se numeste Ali e bne Hamzef si nu este o moschee, ci un shrine, adica o moschee care adaposteste moastele vreunei rude ale Profetului sau ale celor 11 imami shia (care, oricum, sunt os din osul Profetului). De ce sunt asa de speciale aceste shrine-uri ? Pentru ca interiorul este complet tapetat cu sticla care in reflectoarele verzi si albe stralucesc… la soare te poti uita, dar la shrine-uri ba. Iar impactul vizual este acelasi de fiecare zi… Si nu am regretat nici un moment chebapul ratat.

Cum ziceam, Shiraz este si un oras al gradinilor. Pe langa gradinile in care se afla mausoleele marilor poeti, prin oras gasesti numeroase gradini, iar doua dintre ele sunt cu adevarat speciale, poate nu datorita gradinilor, cat gratie micilor palate din mijlocul lor care aduc cu cele inchipuite din povestile Seherezadei.

Dar totusi principalul moment al zilei nu a fost in programul “oficial”, ci in cel “liber” de dupa ce am vazut cele mai faine obiective. Eu mai stiam o moschee, cea mai mare din Shiraz, in care data trecuta nu am reusit sa intru, pentru ca era nu stiu ce ceremonie si nu am putut sa intru… era vorba de Shah Cherargh, moscheea de diamant.

Am luat-o pe niste stradute ca de medina, ghidat de un graffiti de pe pereti, si pana la urma am ajuns. Surpriza, puteam intra! Din pacate, nu puteam sa intru cu aparatul de foto si video L. Si se si controla. Asa ca a trebuit sa le las la intrare si am intrat in curtea maretei moschei care gazduieste mormintele a doi frati – Ahmad si Muhammad, fii ai celui de al 7-lea imam si frati cu cel de al 8-lea imam shiit, Imamul Reza, cel cu mega-mausoleul din Mashad, singurul imam inhumat pe teritoriul Iranului… Si, evident, moscheea trebuie sa fie la inaltimea celor doi martiri (si ei au fost ucisi de califul sunit). Shah-e-Cherargh inseamna “Regele luminii” si este cu adevarat un rege al luminii… Mai ales cand intri inauntrul cladirilor unde se afla capelele cu cei doi, si intri intr-o lume aproape ireala de lumina si de sticla. Cum am mai zis, mai vazusem un shrine in cursul diminetii, dar acesta era cu adevarat ireal…

Nu am stat insa prea mult pentru ca ne-musulmanii nu prea au voie pe langa morminte, asa ca am ajuns in curtea moscheii pentru una dintre cele mai memorabile experiente din aceasta excursie in Iran – era slujba, aparent inceputul Hajj-ului, pelerinajul spre Mecca, si circa 5.000 de oameni se rugau in imensa curte interioara a moscheii… si este o megaexperienta sa asisti cum 5.000 de oameni se inchina simultan la Allah, iar sutrele Coranului se revarsa din difuzoare… unul din acele momente pe care nu le cauti, ci ele te gasesc, unul din acele momente pe care nu trebuie sa le fotografiezi sau filmezi pentru ca iti vor ramane pe retina… Mashallah, a fost voia lui Allah pentru a asista la probabil una dintre cele mai importante slujbe din Shiraz…

Restul serii nu a mai avut istorie… As fi vrut sa ajung si la Hafez, dar, dupa experienta impresionanta de la Regele Luminii, parca nu as mai fi vrut… sa pastrez si experienta serii la Hafez undeva in seiful de amintiri dragi. Si, poate, Allah va da sa mai ajung vreodata la Shiraz.

A doua zi urma sa plecam de dimineata sa vizitam impresionantul oras imperial Persepolis, iar seara, sa ajungem intr-un oras desprins direct din povestile Seherezadei, un oras care imi place mult, mult de tot… Yazd! Dar despre asta, in episoadele urmatoare!

Imagini Shiraz

01. Hotel Setaregan Shiraz.JPG

Hotelul Setaregan

02. Interior camera Hotel Setaregan.JPG

Cam asa arata camera

03. Magazin de covoare persane.JPG

Magazinul de covoare

04. Covoare persane.JPG

 Unii au cazut pe spate. Sau in fund.

05, Cumparare de covoare persane.JPG

My preciooooooous !

06. Covor persan in Iran.JPG

Ei, asa da !

07. Covorul zburator.JPG

Cu fundul pe 15.000 euro 😉

08. Covor persan cu pietre pretioase.JPG

Iar asta ar fi 20.000 euro (altcineva din grup a inteles 90.000 euro). Oricum, muuuuuuult

09. Eram Garden - Shiraz.JPG

Gradina Eram – gradina paradisului

10. Gradina Eram din Shiraz.JPG

Gradina ca gradina, dar palatul arata superb !

11. Palatul Narenjestan - Shiraz.JPG

Palatul Naranjestan

12. Narenjestan Palace - Shiraz.JPG

13. Poarta Coranului.JPG

Poarta Coranului marcheaza intrarea in Shiraz venind dinspre Cheile Allah Akbar

14. Shiraz.JPG

De aici, poti vedea tot centrul Shirazului

15. Mausoleul lui Hafez.JPG

Mormantul lui Hafez

16. Mausoleu Hafez - Shiraz.JPG

Aici se afla mormantul marelui poet

17. Mormantul lui Hafez.JPG

Allah sa te odihneasca

18. Interviu la televiziunea iraniana.JPG

Televiziunea iraniana e intersata de ce zic turistii straini

19. Omul cu papagali.JPG

Vrei sa-ti afli viitorul ?

20. Mausoleul lui Sa'di.JPG

Mormantul lui Sa’di, calatorul poet

21. Mormantul lui Sa'di.JPG

Si aici se odihneste

22. Cetatea din Shiraz.JPG

Citadela din centrul orasului si turnul ei inclinat (acolo unde Shirazul e un soi de Pisa)

23. Shirine in Shiraz.JPG

Ali e bne Hamzeh shrine

24. Curtea moscheeii.JPG

Multa lume la rugaciune

25. Moschee shiita.JPG

Interiorul este fabulos

26. Ali e bne Hamzeh Shiraz.JPG

Nu poti decat sa ramai mut

27. Hipsterite iraniene.JPG

Turiste din Iran

28. Faianta iraniana.JPG

Arta faiantei la iranieni a atins cote maxime. Ca si cea a covoarelor de altfel

29. Bazar Shiraz.JPG

Prin bazarul din Shiraz

30, Shiraz Bazaar.JPG

31. Moda de primavara - toamna in Iran.JPG

Unde gasesti moda de iarna – vara

32. Semne pe pereti.JPG

Pe urmele indicate pe ziduri

33. Shah Cheragh.JPG

Am ajuns la Regele Luminii (pictures not available :))

34. Coca Cola in Iran.JPG

Inapoi in oras, admirand embargoul comercial american

35. H&M in Iran.JPG

Categorii:
Iran · Iran, mon amour

Comentarii

  • Da. bine .trec mai departe.
    De vreo doi ani cochetez cu ideea unei excursii in Iran.
    Dupa prezentarile tale cred ca cochetatul cu idei se va materializa cat de curand.

    Horsti 16 octombrie 2014 14:47 Răspunde
  • La Regele Luminii ne-au lasat sa facem poze in curte.
    Inauntru AMAZING, UNIC, NU POATE FI DESCRIS.

    Horsti Popa 17 aprilie 2016 13:23 Răspunde

Lasă un răspuns la Horsti Popa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii