Astăzi vă invit să citiți un alt guest post, de data asta scris de Nadir. Nadir a fost prin multe locuri din lume, din Mexic până în Vietnam și Indonezia, dar recent a ajuns pentru prima oară în India. Am spus de mai multe ori că oricâte călătorii ai fi făcut înainte, India este o experiență colosală (mai ales India de Nord). Ceea ce Nadir confirmă în rândurile de mai jos. Să-i dăm cuvântul, deci!

Am ajuns într-un final pe Aeroportul Internațional “Indira Gandhi” din New Delhi. Prima impresie, care s-a menținut și ulterior, a fost că erau bine organizați, începând de la formalitățile de trecere a frontierei și până la preluarea bagajelor de cală. Am schimbat numai suma de bani necesară achitării taxiului și am ieșit. La ghișeul de taxiuri prepaid era o mică coadă la care m-am așezat, dar la câteva secunde a venit un nene care m-a întrebat dacă vreau un taxi: a cerut 800 de rupii, ne-am înțeles apoi la 700 și am plecat spre hotel ‒ un drum de aproximativ 45 de minute, cu foarte multe ambuteiaje. Am stat la The Metropolitan Hotel & Spa, un hotel de 5 stele, situat la circa 5 minute de mers cu tuk-tuk-ul de marea, imensa piață Connaught Place ‒ evident, datează din timpul de când erau colonie britanică. Acest loc e plin de o infinitate de magazine, unele de firmă, atât locale, cât și branduri de renume internațional, având prețuri cu mult peste puterea de cumpărare a majorității populației Indiei. Prețurile erau mari la multe articole, comparativ cu cele din țară. Iar la lucrurile ieftine nu te puteai uita ‒ complet neinteresante. Acesta este și principalul motiv pentru care nu am putut cumpăra nimic, ca până acum în alte excursii.

Hotelul avea aproximativ 300 de camere, o piscină exterioară și un spa, pe care însă nu le-am testat. După aproximativ 28 de ore de când am plecat de acasă, am adormit instantaneu, odată ajunși la hotel.

Micul dejun era o combinație între mâncarea europeană ‒ omletă, salate, fasole fiartă etc. ‒ cât și locală, nu le știu numele, dar erau cu multe legume, mazăre, năut ș.a. De altfel, în India am văzut cele mai multe restaurante vegetariene. Mai aveau multe fructe, sucuri naturale, checuri, cereale cu lapte. Am remarcat cât de bine instruiți erau toți chelnerii și picolii, fiind însă supravegheați îndeaproape de șefii de sală, întotdeauna.

Am început prima vizită luând un tuk-tuk către una dintre principalele atracții ale orașului, Jama Masjid. Acolo, am văzut una dintre cele mai mari congestii de trafic de până acum, dar pentru ei era ceva obișnuit. După ce am plătit taxa de intrare, echivalentul a 25 de lei, ne-am bucurat de frumoasele priveliști din moschee, atât spre Fortul Roșu, cât și spre străzile înghesuite ale lui Old Delhi. Monumentul ‒ cea mai mare și vestită moschee din India ‒ constă într-o curte interioară, la capete având câte un minaret înalt, în partea de nord mai având cupolele specifice arhitecturii islamice mogule.

Ne-am îndreptat apoi spre Fort, duși de o bicicletă cu trei locuri: în față, „șoferul”, în spate o banchetă de două persoane, pe care am stat noi. Deși cele două atracții sunt una lângă cealaltă, ele sunt despărțite de o șosea intens circulată. Deși am ales un „ciclist” la întâmplare, ceilalți nu se lăsau și ne îndemnau să mergem cu unul dintre ei, chiar dacă ne urcaserăm deja. Am văzut o competiție foarte încrâncenată între acești „transportatori”.

Luasem de lângă hotel un tuk-tuk și l-am rugat să oprească câteva minute să duc ceva în cameră. La plecare, un alt tuk-tuk condus vitejește de un băiat de cartier ne-a blocat calea, l-a certat pe șoferul nostru, apoi nouă ne-a spus că ar fi trebuit să luăm unul dintre tuk-tuk-urile staționate în fața hotelului. Ne-a spus, pe un ton ce nu admitea replică, să ne dăm jos și să ne urcăm la el… i-am spus că, și dacă ne dăm jos, NU îl vom lua ‒ ceea ce am și făcut.

Acest „băiat de cartier” s-a ținut mult timp după noi, după ce am ieșit de la obiectivul turistic la care ne dusesem. A fost atât de insistent, încât a trebuit să îi zic în mai multe rânduri, aproape ridicând tonul, că nu avem nevoie de serviciile lui.

Revin la vizitarea Fortului. Odată ajunși aici, am plătit taxa de intrare echivalentul a 17 lei de persoană și am vizitat toate locurile turistice din fort. De aici se deschid priveliști frumoase către oraș. Ne-am dus să vizităm memorialul Rajghat, locul unde a fost asasinat „sufletul mare” Mahatma Gandhi, apoi am fost la India Gate, la Palatul Parlamentului, precum și la alte obiective turistice din oraș. Ne-a plăcut foarte-foarte mult la Lotus Baha’i Temple, unde am primit câteva informații despre această religie nouă. Pentru a ajunge la toate acestea am luat metroul ‒ ușor de folosit, eficient, dar extrem de aglomerat la orele de vârf, tuk-tuk-uri taxiuri și, evident, propriile picioare. A fost destul de obositor, noroc că am avut vreme frumoasă tot timpul.

Lângă moschee și fort se află Old Delhi, care înseamnă o aglomerație de străduțe pe care se află o grămadă de mici magazine, pe unde circulă, uneori cu viteze mari, ricșe și tuk-tuk-uri, se face comerț cu de toate. Oriunde în oraș, la câteva secunde ești întrebat dacă vrei o ciclă sau un taxi, sau orice altceva: ce faci, de unde ești, dacă îți place, sau ți se spune de un shopping mall unde găsești aceleași lucruri la prețuri mici.

Nostim a fost că, cu două zile înainte de plecare, am avut o experiență pe care trebuie să o descriu în detaliu: mergând prin Connaught Place ‒ aici găsești cei mai mulți străini, un copil mi-a cerut de pomană. Un domn respectabil din fața mea s-a întors și m-a rugat foarte politicos să fiu atent cu geanta mea. I-am mulțumit frumos și, când am dat să plec mai departe, respectivul m-a întrebat, într-o manieră civilizată, cum mă simt în țara lui. Mi-a spus, printre altele, că e profesor la Universitatea din Delhi, că fata lui e un doctor de renume căreia îi place ceaiul… Văzând că e o persoană agreabilă, mi-am „descărcat” și eu sufletul spunându-i că e deosebit de frumos, memorabil, plăcut la el în țară, dar ca unii dintre compatrioții lui sunt extrem de insistenți. Omul și-a cerut scuze pentru ei, vizibil rușinat. Apoi, ne-a întrebat cu ce ne poate ajuta el. Ne-a propus să mergem împreună să ne arate un magazin numai de ceai, precum și alte câteva magazine în care se vând diverse produse, dar operate de guvernul indian. Ne-am suit toți trei într-un tuk-tuk, ”domnul profesor” i-a murmurat ceva șoferului, ne-a spus cât ne costă și am plecat. În momentul urcării am văzut că are pantalonii murdari și rupți în spate, luminându-mă, dintr-odată, cât de mare șarlatan este!!! La prima intersecție unde a oprit tuk-tuk-ul, mi-am luat soția de mână și am coborât imediat, despărțindu-ne rapid și precipitat de așa-zisul profesor universitar.

Indienii ‒ unii dintre ei ‒ sunt puși pe căpătuială cu străinii, jefuindu-i ori de câte ori au ocazia! De exemplu, când am venit de la Agra am ajuns pe la 11:00 noaptea în gară ‒ nu sunt pericole dacă mergi la ora aceea în astfel de locuri publice ‒ orașul pare safe, așa, la o privire superficială, dar, clar, nu e de plimbat noaptea, mai ales în anumite zone, chiar și centrale… cum te văd că esti strain, îți cer, cu mult tupeu, de până la 15 ori prețul transportului în mod normal. Mai mult, deși în general nu se dă bacșiș la un serviciu / produs negociat, ei tot așteaptă unul…

Trebuie să vă mai zic de două monumente colosale care ne-au lăsat fără cuvinte, două morminte, de fapt, Taj Mahal și precursorul acestuia, Humayun. Când ajungi la poarta de acces spre Taj și te oprești să-l privești, pur și simplu ți se taie respirația! E realizat… perfect și te lasă fără cuvinte… Grădina din fața lui seamănă cu locul promis în Rai: izvoare de apă, flori etc. Merită numai pentru Taj să faci ditamai drumul până în India. Întregul ansamblu a fost conceput să impresioneze prin dimensiuni, arhitectură, materiale folosite, amplasare.

Cei mai mulți turiști din India erau locali, am văzut destul de puțini străini, semn că țara mai are pași mulți de făcut în acest domeniu.

În încheiere, aș vrea să vă mai zic de vizita la Swinarayam Ashkardham, un templu hindus recent construit care impresionează prin arhitectura sa: atât de multe dantelării în piatră, cum nu am văzut nicăieri.

La toate obiectivele turistice indienii plăteau, incomparabil, mai puțin decât noi, străinii, dar aceștia având, însă, prioritate la intrare. Peste tot ‒ hotel, metrou, obiective turistice ‒ ești controlat și, câteodată, percheziționat corporal. Probabil că le-a crescut și lor gradul de alertă teroristă.

Una peste alta, am fost în țara tuturor contrastelor, unde cel mai rafinat lux asiatic coexistă cu cei mai săraci și mai amărâți oameni.

Nivelul lor de stres mi s-a părut ridicat, chiar și comparativ cu al nostru: zgomote interminabile, proastă creștere, birocrație uriașă, iar lista poate continua. Unul dintre șoferii de taxi care ne-au tot plimbat pe unde am avut noi nevoie, originar din Varanasi, ne-a spus că muncește de 30 de ani în Delhi cu scopul declarat de a strânge bani de zestre pentru cele patru fete pe care le are. A reușit pentru trei dintre ele, a patra fiind programată să se mărite și ea în curând, urmând ca atunci omul nostru să se întoarcă acasă cu menirea împlinită.

Ar mai fi multe de spus, dar nu aș vrea să devin plictisitor, așa că vă mulțumesc că ați avut răbdare să îmi citiți rândurile!

Toate cele bune și vă mai doresc din suflet să ajungeți, măcar o dată în viață, la Mama India!

Imagini India

Observatorul astronomic al maharajahului din Jaipur

Gurudwara Bangla Sahib, templul sikh din Delhi

Taj Mahal – impresioneaza pe oricine

Ce le place la indieni sa se pozeze cu strainii 🙂

La doi pasi de Taj Mahal

Old Delhi

Qutab Minar, primele cladiri islamice din Delhi

 Fortul din Agra