Stiu, multa lume se mira sa afle ca nu am fost vreodata in Brazilia. Cand imi mai publicam poza cu harta tarilor vizitate, prima reactie era, de cele mai multe ori: “Cum, nu ai fost in Brazilia?”… ma rog, a doua pe lista era, indeobste, Australia :). Da, pana acum cateva luni nu mai fusesem in Brazilia. Asta, in ciuda faptului ca exista niste locuri iconice, jinduite de orice pasionat de calatorie – de la fabulosul Rio de Janeiro la cascada Iguazu (da, iubesc cascadele!), de la Amazon la orasele coloniale Salvador de Bahia sau Ouro Preto. Si daca as deschide un ghid despre Brazilia, sigur as gasi sute de alte locuri geniale – Brazilia e cat un continent de mare, deci nu se poate sa nu gasesti tot soiul de nestemate mai putin cunoscute. Da, mi-am dorit dintotdeauna sa merg in Brazilia, dar pana acum nu s-a intamplat. De ce ?

Pai, primul motiv este ca nu s-a intamplat. Uneori, se intampla sa ajungi undeva sau iti doresti foarte tare, sau acolo vor sa mearga prietenii tai, sau pur si simplu nu e anotimpul care trebuie. Un al doilea motiv, Brazilia are faima unei tari cu probleme de siguranta personala. Stiu din experienta ca niciodata nu e dracul atat de negru, dar nu neg ca asta a fost o bariera mentala. Si apoi bugetul – o calatorie in Brazilia va costa mai mult decat o tura prin Asia. E drept, de cand TAP-ul a inceput sa zboare la Bucuresti, pretul biletelor de avion pe destinatia Brazilia a scazut serios. TAP-ul zboara direct din Lisabona spre multe destinatii braziliene, este de fapt compania cu cel mai mare numar de calatori dintre Brazilia si Europa, asa ca si preturile sunt rezonabile. Au fost oferte la Rio si de 500 de euro, iar cele sub 600 de euro sunt relativ frecvente.

Asa ca e normal sa fi sarit de bucurie cand am fost invitat de cei de la TAP intr-un scurt infotrip prin Brazilia. Infotripurile sunt rareori calatorii, dar iti dau o idee asupra tarii si a ce vrei sa faci cand te vei intoarce intr-o calatorie. Asa mi s-a intamplat si in Uzbekistan sau prin alte locuri. Si pot spune ca mi-a deschis apetitul de Brazilia, unde e musai sa ajung cat de curand. Si, evident, sa stau mai mult, nu doar cateva zile… Am deja un plan in minte, dar trebuie sa mai “sap”.

Asa ca iata-ma, intovarasit de cativa agenti de turism, in directia Belo Horizonte. Cum spuneam, TAP zboara printr-o sumedenie de destinatii braziliene: Rio de Janeiro, Sao Paolo, Belem, Belo Horizonte, Brasilia, Campinas, Fortaleza, Manaus, Natal, Porto Alegre, Recife, Salvador. 12 destinatii. Si, evident, poti sa aterizezi in una si sa pleci din alta. Asta a fost si planul nostru – aveam sa aterizam in Belo Horizonte si sa plecam din Rio de Janeiro, vizitand diverse locuri intre Belo Horizonte si Rio.

Zborul a fost lin si fara probleme. Nu prea m-am uitat la TV, ca am scris articole (sunt foarte productiv la scris articole cand zbor, pentru ca nu imi distrage atentia niciun Facebook sau mail), iar cand chiar am obosit, tocmai atingeam continentul sud-american in zona Fortaleza. Era noapte, cerul era complet degajat, iar spectacolul de lumini al continentului este asigurat. Am trecut pe langa o pata imensa de lumina – orasul Fortaleza, din nord, si, dupa ore si ore de zburat peste Brazilia, am realizat cat de populata este tara asta – in foarte putine regiuni nu era scanteie de lumina, peste tot pete sau retele de lumini brazdau pamantul. Am zburat si pe langa Salvador, un alt oras pe care e musai, musai sa-l vad vreodata si, apoi, dupa ce ne-am indepartat de coasta atlantica (subliniata de aproape o linie continua de lumini), am coborat spre Belo Horizonte, destinatia noastra.

Am aterizat la timp, am trecut fara probleme pe la control pasapoarte (e drept, tipa de la pasapoarte, derutata de “exoticele” pasapoarte romanesti, a trebuit sa verifice de doua ori ca nu avem nevoie de viza), cu probleme la vama (mi-au confiscat merele :)) si apoi am pornit vijelios pe autostrada in directia orasului Belo Horizonte. Din pacate, aeroportul este la mai bine de o ora si jumatate de oras (cine naiba l-o fi construit asa departe?), in conditiile in care zburzi pe autostrazi si cu 5 benzi de circulatie. Brazilia are o infrastructura rutiera excelent pusa la punct, sosele impecabile, autostrazi… cel putin, in zona vizitata. Asa ca, intr-un final, am ajuns undeva in centrul orasului, la Normandy, un hotel fain situat chiar vis-à-vis de o catedrala imensa inconjurata de blocuri (cea mai veche biserica din urbe). Am fost surprins de viteza de reactie a celor care se ocupa cu partea de social media a hotelului. Dimineata, puneam o poza pe Facebook cu ce se vedea de la fereastra mea (adica, biserica) si, la nici 10 minute, mi se ura “Welcome !”. Excelent, jos palaria!

Belo Horizonte este al saselea ca marime din Brazilia si unul dintre cele mai importante din punct de vedere economic. Nu si turistic, mare lucru nu ai ce vedea in Belo Horizonte, in schimb este o poarta de intrare spre minunata zona cu orase coloniale din provincia Minas Gerais. De fapt, Belo Horizonte este si capitala Minas Gerais (inseamna “Minele Generale”), o mostenire a perioadei coloniale in care aici s-au descoperit tot soiul de minerale pretioase – inclusiv aur si diamante. De aceea, Minas Gerais are o bogatie de orase coloniale construite in secolul de aur al colonialismului portughez din America de Sud si care astazi sunt un magnet turistic. Si eu am fost incantat ca ajung aici si ca voi putea vizita Ouro Preto sau Mariana, doua dintre cele aproape 10 – 15 orase coloniale cu care se faleste Minas Gerais.

Dar pana sa ajungem in orasele coloniale, gazdele noastre ne-au pregatit o oprire-surpriza (de o zi intreaga) la ceea ce brazilienii spun ca este cea mai mare expozitie de arta moderna din America Latina – INHOTIM. Ma rog, nu sunt un fan dezlantuit de arta moderna, as fi preferat o zi in plus la Diamantina sau in alt oras colonial, dar, acum, ce puteam face? Programul de infotrip este facut de gazde si ei au vrut sa ne arate INHOTIM. Si, pana la urma, privind retrospectiv, zic eu ca au avut dreptate.

Dupa ce am rulat sanatos pe niste autostrazi, am ajuns intr-o mare parcare strajuita de copaci si atat de coloratele flori tropicale. INHOTIM a fost construit de un magnat brazilian al minelor (ce altceva poti sa faci in Minas Gerais?), care a cumparat mai multe proprietati pe un picior de plai, pe-o gura de rai, care urma sa fie facute praf de dezvoltatori imobiliari. Asa ca a pus laolalta vreo 20 kmp de pamant pe care l-a transformat intr-un paradis – adica, o gradina botanica prin care gasesti din cand in cand niste pavilioane cu arta moderna.

Dupa ce am trecut de modernul centru de primire si de cumpararea biletului (miecuri gratis, martea & joia – 25 reali, adica 7 euro, vineri – duminica – 40 reali, adica 11,50 euro), am descoperit ca intr-adevar suntem intr-un paradis. Pentru a tine departe poluarea, prin INHOTIM nu poti merge decat pe jos sau cu masini electrice – 20 kmp nu sunt chiar o nimica toata. La inceput, m-am bucurat de aceasta gradina botanica paradisiaca, plina de flori, helestee si, mai ales, de pasaret din acela colorat ca in America de Sud (experienta central-americana cu atatea pasari colorate continua sa-mi fie puternica in minte), dar am descoperit si niste expozitii foarte interesante.

Nu o sa trec acum prin toate… am descoperit un pavilion (Sonic pavilion) unde poti auzi sunetul pamantului, captat de microfoane sensibile, de la 200 de metri sub pamant. Apoi, nu pot sa uit un pavilion in care un excavator smulge din pamant un pom – un mesaj de protest intr-o tara unde se intampla atatea crime impotriva naturii, mai ales in zona Amazoanelor, acest plaman al planetei aflat sub atacul celor care vor sa-l transforme in mina sau pamant agricol. Ghida nu a vrut sa ne duca intr-un pavilion intunecat – ne-a spus ca este socant si ca nu da bine la kharma zen pe care ti-l induce acest taram paradisiac. Dar, evident, tentatia fructului oprit este mult prea mare, asa ca am dat navala in pavilion cu totii – o expozitie cu imagini din favelele din Salvador – prostituate, copii bolnavi, oameni chinuiti si tristi. Suntem asigurati ca imaginile sunt de prin anii ’80 si ca, intre timp, multe lucruri bune au fost infaptuite prin favelele marilor orase. Right, sunt convins ca acum e un paradis in favele!

Cel mai mult ne-am distrat pe o miriste unde era plin de litere… taman momentul sa ne jucam cu ele, sa ne scriem numele si sa facem declaratii de dragoste TAP, adica celor care ne-au adus aici. Si, mai ales, Simonei, care nu era prezenta, sufletul TAP-ului din Romania!

Am vazut mai multe pavilioane, dar pe cele si mai multe nu le-am vazut. Cred ca am stat vreo 6 ore, dar nu au fost destule pentru a descoperi totul, chiar daca ceri ajutorul masinutelor electrice. Dar si asa, INHOTIM este un loc in care sa te duci si sa-l savurezi, sa te impregnezi cu el, nu sa alergi de la un pavilion la altul. Nu e doar arta moderna, ci si arta naturii, frumusetea florilor (evident ca m-am pierdut cand am intrat in pavilionul cu orhidee!), padurea, pasunile, panoramele dealurilor din jur. E un loc in care te linistesti oricat de zbuciumat ai fi, un loc in care sa-ti incarci bateriile. Incepusem ziua cu un vag sentiment de frustrare ca unde naiba ne duc astia, in loc sa mai vedem orase coloniale, dar apoi m-am linistit – nu stiu de ce, nu se putea o introducere mai buna pentru Brazilia. Am descoperit o alta Brazilie, nu cea a cladirilor, zgarie-norilor si a genocidului ecologic (care, in mod evident, exista), ci o Brazilie careia ii pasa de natura, de frumusetea ierbii verzi si a pasarilor viu colorate, o Brazilie a bunului-gust.

Apusul ne-a prins pe soselele pline de serpentine dintre dealurile care duc spre Ouro Preto, principalul oras colonial din Minas Gerais. Inainte de a pleca de dimineata de la hotel, au venit niste reprezentanti ai biroului de promovare turistica a statului Minas Gerais, pentru a ne prezenta ce frumuseti sunt in statul lor, si, sincer, ce mi-a ramas pe retina a fost panorama lui Ouro Preto… de obicei, nu-mi place sa vad imagini din locurile in care ma duc, pentru a ma surprinde – citesc, citesc foarte mult, dar evit imaginile. Acum nu am putut sa le evit, dar m-au facut sa-mi doresc si mai mult sa fiu prin ele.

Am ajuns in Ouro Preto dupa caderea noptii, dar asta nu m-a impiedicat sa bantui un pic pe stradutele in panta, flancate de cladiri coloniale. Orasul era luminat destul de fain – nicio baie de lumini, nici intuneric-bezna – si m-am culcat cu gandul ca a doua zi voi descoperi inca o comoara coloniala a Americii Latine… dupa Oaxaca, Antigua Guatemala, Leon, Granada sau Cuzco, venea si randul lui Ouro Preto.

Am fost in Brazilia la invitatia TAP Portugal, compania nationala portugheza care ofera cele mai variate conexiuni spre Brazilia, si a agentiei de turism braziliene RENTAMAR una dintre cele mai importante agentii de turism din Brazilia, dedicata turistilor straini care viziteaza tara sambei.

Imagini Gradina Botanica si Muzeul INHOTIM

Avionul care m-a purtat spre Brazilia

Decolare pe deasupra Lisabonai

Tara nr. 102

Pe fereastra mea din Belo Horizonte

Si cam asa arata capitala statului Minas Gerais

Dar mai degraba as vizita statul … care e extrem de pitoresc !

Bine ati venit la INHOTIM !

Banane rosii 🙂

Unul din pavilioanele cu arta din parc

Si arta moderna braziliana

Cu asa ceva ne plimbam prin parc

De aici se aude vocea din adancul pamantului

Un simbol al distrugerii Amazonului

Favelele din Salvador

Ce faci, bre, poze ?

Sunt multe pasari prin INHOTIM

Dar Brazilia are multe, multe pasari

Calcand pe sticla ca grecii 🙂

Ziceai ca e Ronaldinho 🙂

Frumusete pura

Zona din jur adauga de asemenea la pitoresc

Hello !

Si pentru cine ar fi trebuit sa fie cu noi !

Cum ziceam, multe, multe flori !

Iar seara, am ajuns in ulitele coloniale din Ouro Preto