Cum v-am povestit pe scurt acum o jumătate de lună, urma să plec în Antalya într-un resort all-inclusive. Ştiu, am zis şi atunci, nu e exact stilul meu, de altfel nu fusesem niciodată în Antalya, dar, în ultimă instanţă, am zis de ce nu… până la urmă, este şi aceasta o experienţă şi nu poţi să ai o părere avizată şi competentă dacă nu ai fost şi acolo şi nu ai experimentat, aşa că am acceptat invitaţia celor de la Mardan Palace şi Paralela 45 şi iată-mă, la mijloc de iunie, gata de îmbarcare într-un avion al companiei turceşti Fly Pegasus, care operează charterele Paralelei în direcţia Antalya.

Din momentul în care am ajuns în Antalya, mi s-a confirmat că Mardan nu e orişice hotel de pe Riviera turcă. Am nimerit într-un microbuz alături de mai mulţi turişti care urma să fie transferaţi la diverse hoteluri din Lara, dar când i-am spus şoferului turc că eu mă duc la Mardan, a făcut o faţă impresionată şi nu l-am mai putut opri din “Super, super, super hotel”. Asta citisem şi eu.

Ce este, de fapt, Mardan Palace. Se pare că e cel mai scump hotel din lume. Nu, nu cu camerele cele mai scumpe din lume (un pachet de o săptămână pentru un cuplu, în mijlocul verii, costă 2.500 – 3.000 de euro), dar hotelul în care s-au băgat cei mai mulţi bani – 1,5 miliarde de dolari. Da, 1,5 miliarde, nu milioane! Burj-al-Arabul din Dubai a costat 650 de milioane de dolari! Şi pe ce s-au dat banii ăştia? Păi vă zice Wikipedia – pe 23.000 de metri pătraţi de marmură italiană, 10.000 de metri pătraţi de aur, 500.000 de cristale şi pe nu mai puţin de 9.000 de tone de nisip fin adus din Egipt. În plus, în mijlocul hotelului (în formă de U) se află cea mai mare piscină din Europa. Astea erau datele faraonice ale unui hotel care s-a dorit din capul locului să fie megaspecial.

Mardan Palace a fost inaugurat în 2009 în prezenţa unor megastaruri precum Mariah Carey, Sharon Stone, Richard Gere, Paris Hilton, Tom Jones, dar şi a preşedintelui kazah Nursultan Nazarbaev. Proprietarul monstrului? Un businessman din spaţiul ex-sovietic – azerul Telman Ismailov, unul dintre miliardarii apăruţi în urma destrămării URSS, fiind al zecelea fiu dintr-o familie de 12 copii ai lui Mardan Ismailov. Mardan Ismailov? Ei bine, aţi ghicit, hotelul a fost botezat după numele lui taică-su.

Mardan Palace este ultimul hotel din şirul nesfârşit de hoteluri din zona Lara – Kundu. Am trecut sau am oprit pe lângă hoteluri imense – Delphinul cu nişte turnuri ca nişte coarne, Titanicul care vrea să copieze un pic Atlantisul din Bahamas, apoi o sarabandă de hoteluri inspirate din destinaţii turistice – Veneţia, Moscova sau Istanbul… Şi apoi, apare un bloc masiv de marmură albă, strălucind în lumina după-amiezii… Vorba aia, la soare te puteai uita, dar la dânsul, ba… mai ales că marmura se combină cu aurul folosit din belşug.

Intrăm pe o poartă care îmi sugerează palatele sultanilor otomani şi apoi urcăm un deal spre imensa intrare, de-a lungul unei fântâni imense (care însă nu funcţionează), flancată de statui de sultani otomani. Un întreg comitet de primire sare în întâmpinare… care să ia bagajul, care să mă invite în interiorul palatului… O poartă imensă ca de cetate mi se deschide în faţă. Ai zice că sunt porţile acelea care sunt deschise cu ajutorul unui batalion de plăieşi, dar este incredibil de uşoară… de-a lungul celor 7 zile petrecute în Mardan, am deschis-o de câteva ori şi mi s-a părut la fel de uşoară ca uşa de la lift.

În spatele monumentalei porţi, păşeam în imensul palat – o hală gigantică din marmură şi aur, covoare kilometrice şi un tavan multicolor îmi apăreau în faţă. Ohoho, se vede că creatorii acestui palat au vizitat toate palatele din Europa. Mă aşteptam la ceva mai stil 1001 de nopţi, dar, dimpotrivă, aducea cu palatele germanice, cu palatele europene, în general. Dar multiplicate în serie. Check in-ul durează foarte puţin şi o tânără rusoaică mă escortează, plină de zâmbete, spre cameră.

Nu e vreun secret, hotelul atrage în general clientela cu bani din fostul spaţiu sovietic – ruşi la greu, ex-sovietici cu ochii migdalaţi din Asia Centrală, chiar şi un număr destul de mare de basarabeni… am auzit oaspeţi vorbind româneşte, dar majoritatea aveau un accent de peste Prut. Iniţial, gândul investitorului era ca aici să vină numai miliardari şi staruri de la Hollywood, Bollywood şi alte wood-uri. Miliardarii au venit, vedetele mai va, dar cum nu prea sunt atâţia miliardari ca să ocupe cele 500 sau 600 de camere din hotel, planul de marketing a trebuit să fie revizuit… Oricum, marea majoritate a oaspeţilor era formată din oligarhi ex-sovietici, cu amantele lor minore.

Aşa că Mardan a trebuit să facă nişte compromisuri. A hotărât să se adreseze familiilor cu copii, aşa că prin zona de lângă mare au apărut nişte facilităţi pentru cei mici, dar destul de limitate, comparativ cu alte resorturi care au fost gândite din capul locului pentru familii. Spa-ul, de exemplu, e gigantic, e unul dintre cele mai mari spa-uri de hotel pe care le-am văzut. Apoi, cu inima strânsă, au introdus conceptul de all-inclusive. Iniţial, Mardan Palace nu a fost all-inclusive, erau numai restaurante unde se comanda doar a la carte, mâncăruri gândite de superchefs din toată lumea, iar apa plată costa 20 de dolari. Acum, la Mardan a fost introdus conceptul de all-inclusive, un restaurant, dar şi mai multe baruri convertite la all-inclusive. Iar dacă stai 7 zile, ai dreptul la o cină într-unul dintre restaurantele a la carte (care, oricum, au numeroşi clienţi, bine mersi).

Am ajuns în cameră. Sincer, îmi doream o cameră cu vederea la piscine şi chiar aşa am avut. Da, la piscina aia care, zice-se, e cea mai mare din Europa. O ştiam din poze şi deja îmi doream balconul spre piscine… Am avut o kharma bună şi chiar am avut privirea fix încotro îmi doream… Iar despre panoramă… nu am ce să spun mai mult decât să vă uitaţi :). E o plăcere să te trezeşti văzând aşa ceva şi să te culci noaptea clătindu-ţi ochii într-o feerie de lumini.

De cameră, evident, nimeni nu se poate plânge. Minibarul (inclus) era full, patul megaconfortabil (aş fi plecat cu salteaua acasă, dar m-am abţinut), camera însă,,, m-aş fi aşteptat să fie mai mare. Nu era mică, dar parcă m-aş fi aşteptat să fie ceva mai spaţioasă. În schimb, aveam cadă de marmură :). Şi maaare :).

Mă rog, cum ziceam, nu am experienţa all-inclusive-urilor, aşa că nu pot face o comparaţie şi poate nici “ochi” să mă uit la toate amănuntele căutate de iubitorii de all inclusive-uri. Mâncarea mi s-a părut extrem de variată şi de o calitate foarte bună. Şi, da, cantitate cât să hrăneşti un oraş mai mic. Nu era chiar non-stop, dar exista până şi un very late dining, de la miezul nopţii la 2 dimineaţa. Ştiu, riscul la all-inclusive este să te îngraşi, dar dacă ai ambiţie, puteai să mănânci non-stop mâncare dietetică… era la verdeaţă de ziceai că e o piaţă întreagă.

În rest… plaja mi s-a părut un pic cam mică, dar era loc pentru toţi. Evident, o pierre intra adânc în mare, cu bar, cu loc de masaj să te bată briza mării, cu canapele şi corturi private. În schimb, alea 7.000 de tone de nisip fin aduse din Egipt au plecat, se pare, înapoi acasă, pentru că plaja avea acum pietriş… un pietriş foarte fin, dar pietriş. În schimb, intrarea în apă era extrem de lină… să intre liniştit până şi unul ca mine, care e as la înot în stilul “topor”.

O să mă întrebaţi ce m-a “lovit” cel mai tare la hotelul de un miliard şi jumătate de dolari. O să vă zic – spectacolele de seară. De nota 10, spectacole pe care le-ai putea vedea în general în săli de concerte serioase… show-uri adevărate, combinând circul cu dansul într-o adevărată feerie. Am asistat la show-uri cu piraţi, dar şi la un tribut adus lui Michael Jackson, culminând cu un show al Circului din Moscova… Doamne, când am văzut fetiţele acelea de 4 sau 5 ani ce făceau, rămâneam cu gura căscată. Şi ca seara de spectacole să se termine apoteotic, am văzut de vreo trei ori show-ul de laser, lumini, muzică şi apă de la fântânile de lângă amfiteatru… cum poţi să combini toate aceste elemente într-un show care te trecea prin toată istoria Turciei, un spectacol 3D proiectat pe stropii de apă aruncaţi de fântâni… wow!

Şi încă un lucru – iluminarea nocturnă… hotelul (inspirat din arhitectura otomană, având la loc de frunte o copie a Maiden Tower-ului din mijlocul Bosforului) arăta OK în timpul zilei, dar noaptea devenea fabulos, o adevărată feerie de lumini. Sincer, Mardan Palace a fost unul dintre acele locuri în care de abia mă rupeam să mă duc să mă culc. Şi oricât de somn mi-ar fi fost, pur şi simplu nu puteam să nu mai dau o tură şi încă o tură, şi încă o tură…

Evident, Mardan Palace, ca orice all-inclusive, a fost gândit ca un loc în care intri şi poţi să stai liniştit 7 zile. Sunt absolut convins că aşa face o bună parte din clienţii lui. Dar, evident, nu e stilul meu. După vreo două zile în care am explorat Mardanul în lung şi în lat (da, îţi trebuie zile să-l explorezi serios!), am hotărât să ies. Şi să nu credeţi că taxiul este unica soluţie, deşi Mardan Palace e ultimul hotel din zona Lara – Kundu. Mai este autobuzul LC 07… care merge de la Mardan fix până în centrul oraşului Antalya, pentru doar 2 lire. Lucru pe care l-am şi făcut în ziua a treia de all-inclusive. Dar despre surprinzătorul Antalya City şi despre ce am mai descoperit prin zonă vă voi povesti în episoadele următoare.

Am fost în Antalya la invitaţia hotelului Mardan Palace şi a agenţiei de turism Paralela 45.

Imagini Mardan Palace

Welcome to Mardan Palace… de la intrare, ai parte de o primire triumfala

Cu statui cu sultani 🙂

Iata, el e domnul Mardan

O, ce intrare !

Cam asa arata o parte din lobby

Oh, da, si candelabre… puteau sa lipseasca ?

Aceasta e camera mea.

Happy de privelistea din balcon 🙂

Cam asa arata cea mai mare piscina din Europa (zic ei)

Copia lui Maiden Tower din mijlocul Bosforului

Ce mi-a placut ? Florile, numeroasele flori

Cam asa arata spa-ul. E gigantic

Si nu prea multa lume

Piscina acoperita nu era tocmai populara

Aveau si sauna, si hamam si de toate

Ma rog, hamamul era sexy doar in picturi 🙂

Cum ziceam, Mardan Palace nu a fost gandit pentru familii cu copii. Facilitatile pentru copii au aparut dupa repozitionare si nu sunt ceva sa te dea pe spate

O parte din plaja

Pentru doritorii de masaj in aer liber 😉

Aici seara, e un soi de club

Exista si vile premium… pentru cei cu inca si mai multi bani 🙂

Hai sa arucam o privire si pe la masa. O parte din coltul cu paine

Salate

Fructe

Si inepuizabilele dulciuri

Cum ziceam, Mardanul arata fabulos noaptea. Asta era panorama de la mine din balcon

Turnul isi tot schimba culoarea 🙂

Pana si palmierii sunt luminati 🙂

Showurile – excelente ! Aici, imagini din showul „Michael Jackson”

Nu e numai dans

Contorsionism la greu

Pirates show

La fel de spectaculos

Circul din Moscova… doamne, de la ce varsta incep

Suntem in Turcia… cum am putea trai fara un pic de dans din buric ? 😉

Spectacolul de apa, muzica, lumini si lasere este cu adevarat magnific