In weekend prin Haferland – Criţ, urmatorul Viscri?

09. Biserica evanghelica din Crit

E vara, e soare, uneori prea multa caldura, mai ales prin sudul Romaniei, iar televiziunile trambiteaza ca vin temperaturi care sa ne lichefieze… Asa ca Bucurestiul se scurge in weekenduri spre diverse destinatii – mare, munte, la tara, la gratare, la urcat pe piscuri, in fine. Asa ca in ultimul weekend al lui iulie am acceptat cu mare bucurie o invitatie de a ma duce in Ardeal, prin satele sasesti, sa descopar Haferland. Ce e Haferland? Eu nu prea stiu nemteste. Mi s-a spus ca inseamna “Tara Ovazului”, pentru ca in zona unde are loc Haferland se facea cel mai mult ovaz din Transilvania. Si este unul dintre cele mai mari evenimente din zona saseasca.

Am fost de multe ori pe soseaua care leaga Brasovul de Sighisoara, care strabate vechea tara a sasilor. Satele se insirau cuminti si cam pustii pe sosea, vegheate de biserici din piatra monumentale. Sunt celebrele biserici fortificate construite acum sute de ani de sasi, pentru a avea unde sa se ascunda si sa se apere in vremuri de restriste. Sasii spun ca ei sunt unicul popor din zona care nu a atacat pe nimeni, ci doar s-a aparat. Posibil. Dar in mod cert au creat si o cultura unica, cu o organizare comunitara care te lasa cu gura cascata chiar si in ziua de azi.

Am mai fost prin Tara Sasilor, am vizitat bisericile fortificate de la Prejmer si Harman din Tara Barsei, cetatea Rupei, nou-reconstruita si, evident, faimosul deja sat Viscri, satul Printului Charles. Am scris despre aceasta excursie de o zi, dar, cum spuneam, Tara Sasilor este mult mai mare si poti descoperi atat de multe lucruri faine.

De data asta, am ajuns in Criţ (in germana, este Deutsch Kreuz, adica “Crucea Germana”), un sat aflat la doi pasi de DN 13 Brasov – Sighisoara. Este locul de unde a inceput traditia Festivalului Haferland si unde am descoperit niste oameni entuziasti de la fundatia Michael Schmidt, care incearca si reusesc sa faca niste lucruri tare faine pentru promovarea turismului, si nu numai, prin zona. Nu fac singuri, fac in parteneriat cu alte fundatii care sunt active prin zona, dar care fac niste lucruri atat de frumoase incat as dori sa le dedic cate un articol, fiecareia. Asa ca as dori sa va povestesc in articolul de azi mai multe despre Criţ si Haferland.

Totul a inceput de la implicarea lui Michael Schmidt. Cine este Michael Schmidt? Nici eu nu stiam, pana am intrat pe net. Este, poate, mai cunoscut prin numele principalei lui firme, Automobile Bavaria Group, care de ani buni este importatorul exclusiv de automobile BMW si camioane MAN in Romania. El este sasul atipic. A emigrat cand era copil, la inceputul anilor ’80, impreuna cu parintii sai, si in 1990 – 1991, cand toti sasii au plecat in Germania, el s-a intors pentru a se ocupa de proiecte culturale in zona sa de origine. A intrat si in businessul cu masini, hat, in 1994, cand mai niciun businessman din Europa Occidentala nu stia unde e Romania pe harta, dar a continuat sa se implice in protejarea patrimoniului cultural sasesc din Ardeal si in promovarea respectivei zone, chiar daca acum nu mai este locuita de sasi. Acum cativa ani, a lansat, impreuna cu cantaretul Peter Maffay (si el, sas din Brasov), festivalul Haferland, drept cea mai mare reuniune a sasilor, dar si cel mai mare eveniment organizat in satele dintre Rupea si Sighisoara. Anul acesta, e deja la a treia editie si asteapta sa vina cateva mii de turisti. Atat din Germania, cat si din Romania, pentru ca, zic eu, este un festival care poate fi interesant si pentru romani, care pot descoperi povestile si traditiile unei comunitati pe care cu totii o cam apreciem si o respectam (d-aia l-am votat pe Johannis presedinte!). Are loc intre 6 si 10 august, in satele din zona, si in fiecare zi se intampla ceva in aceste sate, culminand cu marele bal de la Criţ. Dar mai bine aruncati o privire pe program, sa va lamuriti.

Am ajuns la Criţ candva dupa pranz. Am fost cazati la vechea casa parohiala din sat, un ditamai casoiul, la doi pasi de biserica. Pe vremea comunismului, casa a fost rechizitionata si folosita ca birou al CAP-ului si cu alte intrebuintari, fiind cumparata si salvata de Michael Schmidt in ultimii ani. De altfel, fiind catarata pe un deal si avand probleme de stabilitate, a trebuit sa fie demolata si reconstruita complet dupa metoda traditionala… Si, sincer, arata impecabil. Daca pe afara nu pot spune ca e o minune a arhitecturii, se vede mana austera si practica a sasilor, odata ce intri inauntru, zici ca intri intr-un muzeu de istorie. Ici si colo, dulapuri pictate in stil sasesc, lazi de zestre, pana si chiuveta din camera era pusa pe o veche masina de cusut… Totul respira istorie, totul respira bun-gust, iar cele 6 camere sunt extrem de confortabile. Acum se numeste Casa Krauss si este in circuit turistic. La fel si biserica lipita de curtea Casei Krauss, care a fost renovata si ea de curand. Am intrat in biserica unde am redescoperit vechea tara a sasilor. Cineva a venit si ne-a cantat la orga (orga este de prin secolul al XIX-lea, dar este complet functionala) si ne-am urcat in turla pentru o vedere panoramica. Am vizitat si locul unde se tinea slanina – o traditie multiseculara la sasi. Nu e biserica in care sa nu existe un loc in care comunitatile sa-si tina slanina. Si apoi, cu ajutorul doamnei Sofia Folberth, o sasoaica in varsta de 93 de ani care vine an de an acasa la Criţ, am aflat niste lucruri fascinante despre organizarea sociala a sasilor.

In primul rand, satele erau organizate pe vecinatati. Un sat precum Criţ avea in vremurile bune (populatia maxima atinsa vreodata a fost de 800 – 900 de oameni) 5 – 6 vecinatati. Toti membrii vecinatatii trebuia sa se ajute reciproc – sa construiasca o casa, sa adauge ceva la gospodarie, in problemele agricole sau la greu, cand murea cineva. Doamna Folberth a scos si “tezaurul” Criţului, o lada ca de zestre in care se afla arhivele satului, dar si niste semne care se dadeau din mana in mana in vecinatate pentru a chema oamenii fie la repararea scolii, fie la alta nevoie sociala. Am descoperit cateva lucruri fascinante la sasi:

  1. Intr-ajutorarea este obligatorie. Si exista un sistem bine pus la punct, care functiona de minune, Inclusiv cu pedepse pentru cei care nu veneau la claca. Se permitea sa se intarzie 8 minute, dar la 10 minute intarziere se platea o amenda. Nu mare, dar asta i-a facut pe sasi superpunctuali
  2. Scoala era sacra. Toti copiii, indiferent daca erau fete sau baieti, era obligatoriu sa vina la scoala. Criţ se lauda cu primul regulament scolar din Ardeal (si, poate, din Europa), din 1593! Ma refer la scoli primare. Si era obligatoriu sa vina la scoala, altfel parintii aveau de suferit.
  3. Daca nu e scris, nu exista. Sasii au avut grija sa noteze tot ce s-a intamplat, toate vanzarile, nasterile, imprumuturile, amenzile. Daca nu e scris, nu exista. Si, asa, doamna Folberth a scos cu grija caietele vecinatatilor, scrise fie cu caractere gotice, fie cu cele latine (mai noi). Cele mai vechi pe care ni le-a aratat erau din 1810, ultima insemnare, din 1991, anul in care au plecat sasii.

Va recomand ca, daca treceti pe langa Criţ, sa va opriti cateva zeci de minute si sa vizitati biserica. Si poate aveti norocul sa dati de doamna Folberth, dansa va avea o placere extraordinara sa va povesteasca istoria si oranduirile sasilor, istoria Criţului si despre sistemul de organizare sociala. Si, pe langa informatiile pe care le veti obtine, veti ramane uimiti de faptul ca toate aceste povesti va vor fi spuse de o doamna de 93 de ani, o adevarata istorie vie a acestor locuri. O gasiti in general vara (toamna, se intoarce in Regensburg, Germania) si ii urez sa o gasiti cat mai multe veri de-acum inainte la Criţ.

Cei de la fundatie vor sa puna Criţul pe harta turismului, asa cum printul Charles a pus Viscri pe harta turismului romanesc. Anual, ajung aproape 20.000 de turisti in Viscri, desi soseaua dintre drumul national si sat este atroce. Criţ este la sub 1 km de DN. Si isi doreste sa reinvie cu traditiile lui, cu istoria lui, cu pitorescul lui… si, mai ales, cu acest aer nepoluat, aceasta liniste relaxanta, cu mancarea, dar si cu activitatile lui. Sa nu credeti ca va veti plictisi in Criţ. Inchiriati o bicicleta si duceti-va prin sate. Prin zona, au fost construite piste de bicicleta (nu va asteptati sa fie asfaltate impecabil, dar, in ultima instanta, nu va veti simti in natura pe beton si asfalt. Dar va asigur ca drumul este foarte bun) si puteti descoperi aceasta regiune de un pitoresc aparte.

Ce am mai facut prin Criţ ? Cum am spus, am vizitat biserica si ne-am plimbat prin zona adiacenta. Am fost si la Bunesti, comuna de care apartine Criţul cu biserica sa fortificata, cu povestile ei, cu turnul ei de slanina. Am dat o fuga seara si la Sighisoara, unde se desfasura deja traditionalul festival medieval. Puteti sa dormiti linistit la Criţ, unde sa va stabiliti baza si sa descoperiti comorile zonei – Sighisoara e la 32 km, Brasov e la 86 km, Medias e la 70 km, Rupea si cetatea ei sunt la 21 km, iar Viscri, la doar 11 km (duceti-va pe bicicleta!). Si, mai ales, am savurat bunatatile facute de doamna Angela, de Maria, la care a contribuit si experienta doamnei Folberth (care nu stie doar istorie, ci si cum se fac cele mai bune bucate sasesti). Sa mancati si lichiu, una dintre prajiturile traditionale ale zonei, cu care ne-am desfatat si noi.

Nu am stat prea mult in Criţ, dar am avut parte de o serie de experiente variate si memorabile. Cum ziceam, e o zona care merita sa o luati in considerare. Mai ales la inceput de august, cand are loc Festivalul Haferland. Dar despre alte povesti frumoase din sasime, in articolele urmatoare.

Pentru cazare, puteti contacta pe pagina de Facebook sau la telefon 0725 347 589. O camera dubla cu mic dejun costa 80 euro, negociabil pentru grupuri si perioade mai lungi de 5 nopti.

 

Imagini Criţ

01. Casa Krauss Crit

Fosta casa parohiala, acum pensiune

02. Camera - Casa Krauss

Mult, mult spatiu

03. Camera in Casa Krauss

Mobila traditionala saseasca

04. Satul Crit

Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai

05, Fantana in Crit

Fantana din mijlocul curtii

06. Lichiu

Lichiu, prajitura traditionala din zona

07, Mic dejun la Crit

Si un mic dejun „cu de toate”

08. Mic dejun la Casa Krauss

Dar mai ales cu branza 🙂

09. Biserica evanghelica din Crit

Biserica evanghelica din Crit

10. Biserica din Crit

Si interiorul sau auster

11. Concert orga

Sa ascultam si un concert de orga

12, Biserica Crit

Dar sa nu ratez ocazia de a ma catara in turnul bisericii

13. Berze in Ardeal

Pe langa berze

14. Panorama Crit

Pentru astfel de panorame

15. Drum de biclete

Pe bicicleta, prin camp

16. Lan de grau

pentru un apus de soare genial

17. Sofia Folberth

Domnia Sofia Folberth, istoria Critului

18. Semne vecinatati

Semnele vecinatatilor

19. Caiete vecinatati

Si una din caietele vecinatatilor

20. Sofia Folberth - Crit

Doamna Sofia si comoara dansei

Comentarii

  • Oooof! Greu!
    Zic: ia uite ce frumos, sa luam masina sa mergem!
    M-am uitat pe pagina festivalului si chiar merita sa participam si noi.
    Dar… „O camera dubla cu mic dejun costa 80 euro”! Serios?
    Camp in stanga, camp in dreapta, o camera cu un pat si dusumele pe jos, la pret de hotel de 4 stele din Dubai!
    Sau o noapte cazare in Paris sau Londra cu avion inclus?
    Camera aia merita fix 80 de LEI pe noapte, nu euro!
    Oare cum stabilesc oamenii astia tarifele la cazare? Sigur o sa vina valuri de „turisti” care se vor bate sa plateasca cat mai mult ca doar e „traditional”!
    Dar, nu e … cine cere, ala care plateste are o problema. 🙂
    Oricum, mersi de info, chiar mergem la Saptamana Haferland.

    Ursu 3 august 2015 8:27 Răspunde
  • Extraordinar de frumos! Va multumim, odata cu dumneavoastra calatorim si noi! Mult succes in continuare !

    doru 3 august 2015 9:50 Răspunde
  • lichiu=henklesch… sa intelegem si noi,sasii din Transilvania ce-i ala 🙂 … cand vin acasa direct la buna ma duc,la ospat

    laie 3 august 2015 10:55 Răspunde
  • Ai avut mare noroc sa poți vorbi cu Dna Sofia.Sta numai o luna in Crit. Si numai ea are cheile de la biserica. Printul Charles are si la Crit o casa. Trebuie s-o Cunoști si pe Rozalia Anghel care face conserve săsești după retete locale.

    Valentin 3 august 2015 12:05 Răspunde
  • Perfect adevarat!
    Am „descoperit” localitatea Crit intai pe internet; apoi am fost ACOLO si l-am folosit ca loc de popas in preumblarile noastre printre bisericile evanghelice fortificate.
    Daunazi am revenit la Crit cu niste prieteni carora le-am povestit despre asezarile sasilor, despre bisericile din Viscri, Msendorf, Crit, etc precum si Cetatatile Sighisoarei si Rupea aflate la doi pasi…
    Stiam de Sarbatoarea Ovazului programata in Haferland intre 6-10 Aug , dar cum locurile la pensiuni fusesera rezervate cu muuuuult inainte, ne-am devansat vizita. Am avut ocazia sa revad biserica Crit, avand-o de data asta drept ghid pe doamna Folberth (ce incantare s-o asculti!), care ne-a vorbit despre traditiile sasilor, migratia berzelor care cuibaresc de ani si ani in unul din turnurile fortificatiei, organizarea extraordinara a comunitatii sasesti…dar si despre distrugerile care au avut loc (si inca continua!) odata cu plecarea sasilor din Ardeal.
    Am promis ca voi fi prezent negresit pe 8August la Crit, (chiar daca nu raman peste noapte) pentru a asculta concertul de orga si muzica de fanfara. Ne vedem acolo!

    Lucian 3 august 2015 12:29 Răspunde
  • Am fost și noi anul trecut într-o tură cu bicicletele prin satele din zonă și pot confirma că sunt tare pitorești. La Criț, tot doamna Folberth ne-a deschis și ne-a povestit istoria zonei.
    Traseele de bicicletă din zonă sunt amenajate prin pădure și se pot face ușor circuite care să includă satele vecine.

    Marius W. 3 august 2015 18:49 Răspunde
  • Anul trecut in august am vizitat bisericile fortificate din Crit, Mesendorf, Homorod, Viscri, Biertan, Cloasterf, Bunesti, Rotbav, Saschiz, (nu in aceasta ordine bineinteles si de multe nu-mi amintesc momentamn) si intr-adevar dna.Folberth ne-a primit cu multa caldura si ne-a povestit totul despre draga ei biserica si despre sasii care au populat satul; foarte trist este ca in toate aceste sate, sasii au ramas in numar extrem de mic si casele lor sunt ocupate de oameni care nu le pretuiesc; a fost o vacanta pe care n-o s-o uit niciodata

    beatrice lupu 5 august 2015 1:22 Răspunde
  • Pingback: Festivalul Haferland la Crit

  • Pingback: Prin vechea cetate a Sighisoarei – weekend la hotelul Binderbubi

Lasă un răspuns la Ursu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii