Santorini, acolo unde soarele apune in aplauzele publicului

49. Santorini

Atunci cand vezi pe undeva o poza din Grecia, ai o sansa mare ca acea poza sa fie din Santorini. Desi incerc sa nu ma uit la poze si filme cand ma duc sa descopar o destinatie (in schimb, citesc serios), e practic imposibil sa eviti pozele cu Santorini… acele cladiri majoritar albe ca o plastilina alba care se agata literalmente pe stanca abrupta a unei insule vulcanice. Cum am mai spus mai demult, pana anul trecut nu ajunsesem vreodata pe o insula greceasca, explorasem doar Grecia continentala – Atena, Meteora, Corint, Nafplio, Salonic si altele. Dar daca as fi avut de ales, as fi ales Santorini. Ei bine, nu a fost sa fie Santorini prima insula greceasca vizitata, ci Corfu, dar nu mi-a parut rau. In schimb, am avut ocazia sa calc pe Santorini in vara aceasta, cand am facut parte din delegatia de oameni de mass-media invitata de Paralela 45 – Cocktail Holidays – Prestige Tours, pentru a vedea la fata locului daca mai e mancare sau nu in Grecia afectata de criza datoriilor suverane.

Primul contact cu Santorini a fost foarte scurt. Veneam cu ferry-ul din Mykonos spre Creta si ferry-ul a mai oprit in cateva insule, inclusiv la Santorini. In fata ochilor mei umezi a aparut o insula de piatra, destul de stearpa, de o culoare inchisa, abrupta, pe a carei creasta se rasfirau mai multe asezari albe care straluceau in soarele puternic al Cicladelor. O sosea in zigzag plina ochi de autocare cobora la malul apei in port, iar o tona de turisti asteptau nerabdatori sa ia cu asalt vasul. Noi am plecat spre Creta, dar stiam ca vreo doua zile mai tarziu urma sa ajung inapoi in Santorini.

Dupa o zi si doua nopti petrecute in Creta, din nou, la ora 8:30 dimineata, ne imbarcam la bordul aceluiasi ferry sa plecam spre Santorini. Dupa vreo doua ore si ceva, am ajuns in port, unde ne astepta autocarul. Ne-am imbarcat si am inceput sa urcam drumul cel spectaculos, un adevarat Transfagarasean al Santoriniului. Am sarit fie la geamul din stanga, fie la geamul din dreapta, intr-un balet violent, dorind sa prind fiecare secunda de panorama. Am ajuns, sus, pe culme, si apoi la o podgorie. Insula nu e foarte mare, dar cei de aici au incercat sa utilizeze fiecare parcela, iar vinul este intotdeauna obligatoriu de produs pe orice insula. Ma uit curios la vita-de-vie. Nu este ca la noi, ridicandu-se pe araci, aici vita-de-vie este KO, la pamant. Intreb ghida locala. Insula este maturata de vanturi puternice si vita nu ar putea rezista “in picioare”. Sta culcata la pamant. Ca si rosiile. Ii dau dreptate… vantul zici ca te spulbera. Noroc ca am 100 de kile, altfel, sigur mi-ar trebui o ancora.

Vizitam vinaria sapata in stanca vulcanica a insulei, se degusta, dar timpul trece fara sa facem ceva notabil. Eu fierb. Sunt in Santorini si eu nu pot sa vad insula… Da, panorama e geniala, dar eu sunt aici si nu vad nimic? In fine, dupa vreo trei ore, ne ridicam si plecam spre hotel. Vom fi cazati undeva in zona plajei, intr-un hotel la doi pasi de aeroport. Santorini are o parte deluroasa, acea parte celebra pe care se afla orasele faimoase Oia si Thira, si o zona de campie… Daca pe o parte dealul este extrem de abrupt, prabusindu-se practic in mare, de cealalta parte coboara lin si se transforma intr-o campie. Asa au putut si santorinezii sa construiasca un aeroport.

Suntem anuntati ca avem liber pana a doua zi la ora 14:30, cand trebuie sa ne regrupam pentru a pleca la aeroport. Ma uit la ceas. E ora 15:00. Iau decizia pe loc – voi inchiria o masina. Multi inchiriaza ATV-uri si scutere, dar n-am mers niciodata pe un scuter, iar ATV-ul e mult prea lent si nu am prea mult timp la dispozitie. Cum ajung la receptie, cer ferm – “Vreau o masina pentru o zi !”. “Ce masina ?” “Cea mai ieftina”. “E OK un Matiz ?” “Perfect !”. Ma duc in camera, incerc sa-mi incarc un pic telefonul, dar telefonul suna de la receptie. Mi-a venit masina. Ma uit uimit la ceas. De abia a trecut o jumatate de ora! Si e ora de siesta. Sa mai zica de grecii cei lenesi cineva.

Nu este un Matiz, este un Kia Picanto, cam aceeasi dimensiune, perfect pentru insula asta mica cu sosele inguste. Semnez actele, platesc 48 de euro si, gata, la drum! Demarez in viteza in directia aeroportului si apoi spre dealuri.

Santorini este o insula care a fost afectata de o imensa eruptie vulcanica din jurul anului 1600 I.Hr., care a spulberat superba civilizatie minoica aparuta si dezvoltata in Satorini si, mai ales, in invecinata Creta. De altfel, Santorini ar fi o insula mult mai mare, un vulcan perfect, dar intr-una din aceste frecvente eruptii caldera s-a prabusit, iar marea a invadat. Acum, Santorini are forma unei semiluni, cu vulcanul in mijloc. Din pacate, Santorini continua sa fie permanent sub sabia lui Damocles a vulcanului. Eruptiile sunt relativ frecvente, iar riscul unui “big one” este permanent.

Am decis sa ma opresc prima oara in Thira (sau Fira), capitala insulei. Am gasit rapid un loc de parcare gratuit la doi pasi de Carrefour si apoi am urcat spre biserica mare, probabil principalul lacas de cult al insulei. Ce a aparut in fata ochilor mei este de nedescris… o mare de cladiri albe, cubice, unele cu forme ca de plastilina, cateva vopsite se catara pe malul abrupt al insulei… cobor pana la ultimul rand si apoi o iau la pas incantat. Nu e nicio surpriza, Santorini de azi traieste prin si pentru turism, asa ca imensa majoritate (daca nu toate) a acestor cladiri este formata din hoteluri, restaurante, baruri. Sub Thira se afla un port mic, folosit in general de ambarcatiuni turistice si nu de marile ferry-uri sau vase de croaziera (era unul in asteptare in larg, intre Santorini si vulcan). Drumul in zigzag, la fel de abrupt precum cel de la portul mare, dar in cazul portului de sub Thira nu poti urca decat pe jos sau pe spatele unor bieti magarusi al caror job este sa urce sau sa coboare turisti. Pentru cei carora le e mila de magarusi, exista un teleferic. M-am gandit sa cobor pe jos si apoi sa urc, eventual, cu telefericul, dar m-am uitat la ceas si nu prea as fi avut timp. Aveam in plan sa admir apusul de soare la Oia. Apusurile de soare din Santorini sunt legendare, iar tatal tuturor apusurilor se afla la Oia. Si cum nu am decat un apus la dispozitie in Santorini, trebuie sa ma duc la “best of”.

Am luat-o pe jos haihui prin Thira. Nu pot spune ca am avut un plan pus la punct sau niste obiective musai de bifat. Nu exista. Exista doar un oras spectaculos, catarandu-se pe munte si unde la fiecare pas simti nevoia sa pui mana pe aparatul de fotografiat. Pot spune ca am fost surprins sa descopar o biserica catolica intr-o tara atat de ortodoxa si, in rest, doar flori, case de plastilina, mare albastra si un tinut de poveste.

Si cum se apropia ora apusului, cu greu m-am rupt de Thira si am sarit in masina in drum spre Oia, aflata la capatul nordic al insulei. Nu eram singurul care se grabea spre “satul cu apusul”. O adevarata caravana de masini, autocare, scutere si ATV-uri se indrepta spre Oia. Am gasit cu greu un loc intr-o parcare privata (5 euro) si am iesit pe strada mare. O arhitectura similara, doar ca aici se aflau acele cupole albastre de biserici pe care le vedeti in poze, parca mai multe cladiri colorate si mii si mii de oameni. E musai sa revin in Oia a doua zi, de dimineata. Ma indrept spre capatul insulei, acolo unde e “locul de apus”. Desi mai e vreo ora pana la apus, zidurile ruinate ale cetatii din Oia sunt calarite deja de sute si sute de oameni. Altii isi cauta locuri strategice pe ulitele meandrate ale Oiei. In jurul morilor de vant deja nu mai e loc!

Pana la urma, gasesc un loc langa o „hongkongeza” si o gasca de spanioli care rad non-stop si astept rabdator apusul. Aproape orice loc disponibil este plin de omenire. Lumea rade, pozeaza, povesteste. In fine, soarele, din ce in ce mai rosu, coboara incet spre mare. Romantismul creste. Dincolo de zid izbucnesc aplauze si strigate. O fata a fost ceruta in casatorie. Alte strigate si aplauze, de pe celalalt zid. O alta cerere in casatorie. E locul cel mai romantic din Grecia, dupa cum se sustine, Asa o fi.

Apogeul a fost, evident, la apus. Sus, pe strazi si pe ziduri, mii de oameni catarati te miri unde, jos, pe mare, zeci de ambarcatiuni aliniate cuminti la apus. Incet, incet, soarele coboara in mare. Exclamatiile de fericire se aud de peste tot. Si urmeaza momentul culminant, cand soarele a disparut complet in mare. Si atunci, izbucnesc aplauze zgomotoase, aplauze fericite ca dupa vreun spectacol sau dupa o aterizare de avion. Mii de oameni aplauda entuziasti apusul de soare!

Am luat masa apoi cu restul trupei sosite de la plaja, intr-un restaurant traditional, cu mancare greceasca. O incantare. Pana am terminat de mancat, am descoperit o Oia aproape pustie, linistita, enigmatica. Aflu ca Oia nu are viata de noapte, asa ca petrecaretii se muta in Thira, in capitala. Urc in Kia si o iau spre casa. Si cei care mi-au spus ca Thira este capitala de noapte a insulei Santorini au mare dreptate. Intr-adevar, strazile sunt pline, barurile gem de petrecareti, iar fete desculte cu beri in mana se strecoara printre masini… Let the party begin!

A doua zi dimineata, nu am putut sa nu refac acelasi drum. Dis-de-dimineata, am mers direct la Oia si am descoperit reversul apusului de soare… o Oia linistita, pitoreasca, aproape pustie. De abia dupa 10:00 au inceput sa apara primele suflete pe stradutele orasului. Am avut Oia pentru o ora si ceva doar pentru mine. Si nici nu stiti ce frumos a fost! Apoi, am revenit in Thira pentru inca o sesiune de frumusete si cam se incheia ziua… Mai aveam in plan sa merg la Akrotiri, asezarea minoica distrusa de eruptia de acum 3500 de ani, sau la plaja rosie, sau in cateva sate mai putin turistice. Dar n-a fost sa fie. Am ajuns insa la plaja Kamari, pentru a vedea plaja neagra. De altfel, toate plajele din Santorini sunt negre … din pietricele vulcanice. Kamari este insa un soi de statiune – plaje amenajate, sezlonguri si umbrele asezate la milimetru ca o armata perfecta, restaurante, gyros, clatite, pensiuni. Din pacate, nu am avut timp de mai mult, ceasul imi indica ca trebuie sa ma intorc la hotel.

Am decolat la bordul unui avion Tarom care a dorit sa ne ofere un zbor de „la revedere”, zburand peste Oia si oferindu-ne o panorama superba a crestei santorineze. A fost, sper, doar un prim rendez-vous. Pentru ca trebuie, trebuie, trebuie sa revin in Santorini. Si daca revin sa fac ceea ce multi europeni fac – island hopping, sa o iau de pe o insula pe alta, sa alternez insulele megaturistice gen Santorini si Mykonos cu insulele unde inca grecii din Ciclade isi duc o viata linistita in ritmul lor netulburat de nimeni de secole.

Imagini Santorini

01. Port Santorini

Portul Santorini

02. Ferry Santorini

Ferry-ul venit din Creta

03. Panorama Thira

In departare, superbele orasele albe din Santorini

04. Portul Santorini

Am inceput sa urcam dealul, dar panorama este o incantare

05. Podgorie Santorini

Podgoria subterana

06. Hotel Mediterranean Royal

Hotelul Mediterranean Royal. Nu am prea stat decat sa dorm 🙂

07. Mediterranean Royal - Santorini

Doar ce mi-am bagat un pic piciorul in apa 🙂

08. Rent a car Santorini

In jumatate de ora mi-a venit masina si … la drum !

09. Thira

Thira (sau Fira), superba capitala a insulei Santorini

10. Coasta Santorini

Drumul in zig zag care coboara spre micul port al Firei

11. Piscina in Thira

Fira este acum un resort de lux … cu piscine spectaculoase

12. Strazile din Fira

Pe strazile din Fira

13. Vulcanul activ din Santorini

In departarea, primejdia nr. 1 – vulcanul inca activ

14. Piscina FIra

15. Fira

16. Magarii din Fira

Din port, porti sa urci pe jos, cu telefericul sau calare pe niste asini sau magarusi

17. Magarii din Santorini

18. Panorama Fira

Insula unor panorame incredibile

19. ATV Santorini

Printre cele mai populare mijloace de transport pe insula sunt ATV-urile

20. Oia

21. Panorama Oia

Apusul de soare atrage mii de oameni la Oia. Daca vrei sa prinzi cele mai bune locuri, trebuie sa fi si cu doua ore inainte !

22. Apus de soare - Oia

23. Morile de vant din Oia

Aceste mori de vant mega-fotogenice ale Cicladelor

24. Apus de soare in Santorini

Apusul, celebrul apus de la Oia

25. Apus de soare Oia

Momentul pentru cereri in casatorie

26. Apus de soare

Iar cand soarele a coborat in apa, au izbucnit aplauzele

27. Oia seara

Oia dupa apus

28. Oia by night

Si dupa lasarea noptii

29. Plaja nisip negru

Dimineata pe racoare, merge o plimbare pe nisipul negru vulcanic al plajelor. In plus, aici, la Megalithos, este si mai „salbatica”

30. Soseaua spre Oia

Dar calatorului ii sade bine cu drumul, asa ca m-am intors din nou la Oia…

31. Oia ziua

Pentru o Oia stralucitoare in lumina diminetii

32 Oia, Santorini

33. Flori mediteraneene

34. Vase la Oia

35. Panorama Oia

36. Flori in Santorini

37. Biserica cupole albastre

38. Biserica Santorini

39, Magarus

Transportul bagajelor prin Oia se face cu magarusul

40. Nunta in Santorini

Multi asiatici vin in luna de miere in Santorini

41. Panorama cu biserici

42. Strazile din Oia

43. Strazile din Thira

Am ajuns din nou si la Thira

44. Caldera Santorini

45. Biserica din Thira

46. Strazi din Thira

47. Plaja Kamari

Am aruncat un ochi si in resortul „marin’ cel mai important din insula – plaja Kamari

48. Kamari Beach, Santorini

Comentarii

  • Cand te intorci, neaparat trebuie sa vizitezi Imerovigli, care sincer mi-a lasat o impresie mai puternica decat Oia.

    Ca si tips: cel mai ok este sa locuiesti langa plajele negre (mai la distanta de ele sunt apartamente foarte ok si ieftine), noi am stat langa Perissa (mai linistita si mai civilizata decat Kamari) si sa inchiriezi o masina pe toata perioada pentru vizitele obligatorii: Thira, Imerovigli, Oia, Akrotiri, Vlichada.

    Si in Akrotiri e fain peisajul, este un restaurant traditional chiar in varf la strada (ne-a facut tanti ce-am vrut de mancare si nu stia engleza deloc), yummy!

    Am vizitat inclusiv Nea Kameni (insula cea mai recenta izvorata din activitatea vulcanica), care e un morman de bulgari de lava racita.

    Bob 6 august 2015 12:00 Răspunde
  • Salutare frumoasa descriere despre o insula superba. Eu am avut fericita expeeienta de a lucra sofer de autocar 6luni in Santorini cunosc insula ca in palma si va dau cu placere cateva Tipsuri: in Oia mai puteti cobora in Amoudi Bay care este un mic golfulet la poalele stancii unde puteti savura fructe de mare si mancare traditionala la mai putin de 1m de apa clara a marii… Tot de acolo puteti pleca in excursie cu barca tip Catamaran excursie ce incepe inaintea pranzului si se va termina dupa apusul romantic din zona Oiei. Va recomand sa vizitati si Nea Kameni isula cea mica (varf de vulcan) si vestitele Hot Springs unde apa marii devine rosiatica din cauza cred ca a craterului de vulcan… Nu uitati sa faceti o tura si pe strada pedestriala a Oiei apoi Fira exact cum ati observato ca si loc de distractie si bine inteles inainte de asta puteti parcurge drumul pedestrial din firostefani pana in fira un drum care se afla pe creasta stancii orasului unde privelistea e impunatoare. Sa nu uitam vestita Red Beach unde rocile si plaja in sine se transforma din negru in rosu iar inainte de aceasta puteti sa vizitati akrotiri vestitul sit arheologic. Iarasi va indrum sa urcati in orasul Perivolos care se afla la cea mai mare inaltime a insulei iar acolo exista si cea mai mare biserica a Santoriniului si de unde veti avea poate cea mai perfecta priveliste asupra insulei. Tot in drumul dinspre Perivolos spre Fira cand coborati puteti admira Ancient Thira ruinele asezarilor antice grecesti. Nu uitati sa degustati din vinul local vin ce are un mod de preparare si crestere a viei unic in lume. Probabil am omis si multe alte locuri frumoase din insula dar nu uitati Santorini e un loc unic si al frumosului nu e faimoasa pentru plaje. Sper sa redescoperiti Santorini cu drag. Enjoy.

    The Driver 6 august 2015 15:55 Răspunde
  • Multumesc frumos de completari 🙂 Le voi printa cand ma voi duce data viitoare in Santorini 🙂

    Imperator 6 august 2015 18:44 Răspunde
  • „trebuie sa fi si cu doua ore inainte !” cu doi de I, iar
    ghida nu exista la feminin, cum nu exista nici „doctora”
    Iar „baletul violent” e de o plasticitate exagerată :))

    Corecturi 7 august 2015 4:17 Răspunde
  • La fel cum corect este „cu doi i”, nu „cu doi de i”.

    corecturi la corecturi 7 august 2015 15:05 Răspunde
  • Pentru „corecturi la corecturi”: L-as parafraza un pic pe „Corecturi” si ti-as spune ca ce afirmi tu ca e corect – „cu doi i” – ar fi de o corectitudine exagerata, daca nu ar fi gresit…Iar corect este „cu doi DE i”, dupa aceeasi logica (adica CLARITATEA) dupa care corect este „cu doi DE trei” si nu „cu doi trei”, ca in exemplul lui George Pruteanu: „Studentul a luat 2 DE cinci şi 3 DE opt” si nu „Studentul a luat 2 cinci şi 3 opt”! Amanunte gasesti explicate pe NET (mai odihnitor decat sa cauti in cartile tiparite…), de catre oameni de meserie in domeniu, ca George Pruteanu, Alexandru Graur si altii.

    corecturi la corecturi la corecturi 8 august 2015 17:25 Răspunde

Lasă un răspuns la corecturi la corecturi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii