Inainte de a pleca spre desertul de sare bolivian … Salar de Uyuni, viiiiin !

Salar Uyuni

De cateva zile sunt in desertul chilian, unul dintre cele mai aride si mai insorite locuri din lume… desertul Atacama ! Dar dupa cateva zile foarte placute petrecute prin zona centrala a statului Chile (unde am avut parte de zile de vara autentice, cu temperaturi de circa 25 – 30 de grade Celsius), am ajuns aici, in San Pedro de Atacama. San Pedro este un sat traditional andin, dar care de cativa ani incoace a devenit destinatie favorita pentru turistii doritori de a descoperi o regiune atat de stranie a planetei Pamant. Sa nu credeti ca San Pedro este luat cu asalt doar de turisti straini, nu este acea enclava 100% gringo cu backpackeri internationali… este o destinatie la fel de populara si pentru turistii chilieni. Dar nu despre San Pedro de Atacama vreau sa scriu, va promit ca voi reveni cu poze, povestiri si, evident, cu ponturi de calatorie, ci despre marea excursie care va urma… vor urma patru zile de bantuit prin Bolivia, prin acea Bolivia salbatica, fara drumuri, cu sate uitate de lume intr-un peisaj de poveste, cu jeepul printre lacuri la 4.000 de metri altitudine, avand culori nepamantesti… Iar destinatia finala va fi Salar de Uyuni, uimitorul desert de sare… de abia astept.

Timp de patru zile, voi fi departe de lumea civilizata. Voi face o cura de dezinternetizare si, din cate stiu, nu merge nici telefonul mobil. Cred ca nu mi s-a mai intamplat asta pentru o perioada atat de lunga de cand am fost in Coreea de Nord. La Everest Base Camp nu era wifi, dar mergea telefonul mobil (si daca banii nu ar fi fost o problema, ai fi putut avea si transfer de date, acolo, la 5.200 de metri, la picioarele Everestului). Este bine ca uneori sa fii departe de net, de Facebook, de comunicatii… doar cerul instelat si desertul suparat, dar atat de frumos.

Va fi o tura mai dura”. Cum ziceam, nu prea sunt sosele, drumurile pe care vom rula nu sunt asfaltate. Se va dormi in niste camere comune, iar curent electric nu vom avea mai mult de 1 – 2 ore (pentru a incarca aparatele foto, videocamera si mai stiu eu ce alte gadgeturi electronice). Fiind la inaltime (undeva la 4.000 – 5.000 de metri, inteleg ca trecem si de 5.000 de metri, la un moment dat), temperatura este foarte artagoasa – ziua e cald, aparent se poate merge si in tricou (si chiar face baie intr-o laguna de pe drum, unde se afla ceva izvoare termale), dar cum apune soarele, temperatura scade brusc si vom ajunge si la zero grade in puterea noptii. Mi-aduc aminte cand am fost datile trecute prin Peru si Tibet: imediat cum apunea soarele, temperatura scadea, brusc, cu 5 – 10 grade. Cand am fost in Tibet in toamna, vremea a fost mult mai calda decat in prima mea tura (care a fost in aprilie), asa ca nu am resimtit caderea” de temperatura atat de tare. Sa vedem acum.

Dar sa fac un inventar de lucruri pe care le-am cumparat special pentru expeditia asta. In primul rand, pastilele de combatere a raului de inaltime. V-am zis, urc pana pe la 5.000 de metri, iar escapadele mele precedente la altitudini ridicate mi-au indicat ca mi-e rau la altitudine. Prima experienta la peste 3.000 de metri a fost acum 15 ani in Peru, la Cuzco, unde am zburat direct de pe malul Oceanului Pacific, deci de la zero metri. Mi-a fost rau de tot, eram ametit, ma durea capul si imi era incredibil de rece, niciodata nu mi-a fost mai rece ca atunci. Mi-aduc aminte, zaceam leguma in piata centrala din Cuzco, in Plaza de Armas, si nu eram capabil sa fac nimic. Imi era rece, cumplit de rece, dar la nivelul epidermei simteam cum fierb… afara erau totusi 20 de grade, era soare si eu aveam pe mine vreo trei pulovere de lana de alpaca (un soi de lama) si o geaca de iarna! Un nene s-a apropiat de mine si mi-a dat niste frunze de coca. Mi-a zis sa le mestec, nu sa le fac ceai. Sa le mestec ca o lama. De fapt, langa mine se afla o femeie imbracata traditional cu o lama. Lama molfaia niste frunze, eu molfaiam niste frunze. Same, same… Si, miraculos, dupa vreo jumatate de ora, m-am simtit mai bine… ameteala a trecut, durerea de cap imi fusese parca luata cu Algocalminu’ si am inceput sa imi dezbrac straturile de lana de pe mine :).

Urmatoarea experienta la altitudine a fost in Tibet. Stiam ca o sa-mi fie rau si ca nu voi mai gasi frunze de coca pe acolo. Asa ca am descoperit un medicament numit Diamox, care combate raul de inaltime. Si nu mi-a mai fost rau, a fost ok. Am simtit de doua ori ca ma ia raul, am ingurgitat un Diamox si mi-am revenit. Acum, in Tibet, in toamna, nici nu m-am gandit sa nu iau Diamox. L-am cumparat din Nepal (nu prea se gaseste in Romania), de fapt, am cumparat mai multe cartele, sa am si pentru Bolivia de acum si pentru Peru si Pamirul de anul viitor. Asa ca il voi lua si acum.

Am dat o fuga pe la Decathlon inainte de a pleca si am luat mai multe straturi de tricouri de schi, polare si asa mai departe. Cum ziceam, vremea e pacatoasa, ziua de tricou, noaptea de palton. Si, mai ales, vom dormi in camere neincalzite. Noroc ca suntem mai multi. Asa ca am luat si ciorapi de schi si m-am carat si cu ghetele pe care le voi purta in rucsac toata vacanta (in mare parte, vremea va fi de sandale…).

Problema va fi cu incarcatul bateriilor. Aparatul foto trebuie incarcat zilnic si va avea prioritate absoluta. Dar eu mai filmez, am si o videocamera. Acum doua saptamani, in Cuba, mi-a cazut camera video din mana si, din neatentie, nu am vazut ca bateria, care tinea in mod normal trei ore, s-a desprins si a ramas undeva pe o strada din Cienfuegos. M-am dus la F64 si mi-au recomandat o baterie generica, nu produsa de Panasonic, care costa de vreo trei ori mai putin decat o baterie Panasonic. Evident, e proasta, nu merge si asa, cel putin pentru mine, mitul profesionalismului celor de la F64 s-a spulberat. Mai am bateria initiala a videocamerei, din aceea gandita sa mearga fix cat sa-ti dai seama ca trebuie sa dai bani si pe o alta baterie care, evident, costa cat o videocamera, dar nu tine mai mult de 50 de minute pe zi. E o experienta… e pentru prima oara cand chiar trebuie sa aleg locurile unde sa filmez!

Cateva zile, nu voi mai raspunde la mailuri si la mesaje… Dar cand voi reveni la civilizatie, va voi arata imagini si voi depana povestiri. Salar de Uyuni, vinnnnnn !

Sursa foto

Categorii:
Bolivia

Comentarii

  • Asa se întâmpla când toată lumea se duce la „Pomul laudat”. Mai sunt si alte magazine foto unde ti s-ar fi explicat corect ca o baterie foto care costa de câteva ori mai putin decât cea originala nu are cum sa fie la fel de buna.Se pot folosi si replicile,dar nu toate sunt la fel de bune.
    Legat de tura prin Salar de Uyuni abia astept sa ne povestești mai multe amănunte. Si eu am planificat pentru la anul aceasta tura,deasemenea si Atacama.Calatorie plăcută si fără evenimente!

    Dan 23 decembrie 2015 8:33 Răspunde
    • Multumesc mult, m-am intors din Bolivia, sunt inapoi in Chile si am net 🙂 Evident, a fost o experienta grozava, o sa bag cel putin cateva poze zilele urmatoare 🙂

      Imperator 25 decembrie 2015 19:50 Răspunde
  • Bolivia este pe tara unde vreau sa ajung neaparat:)in schimb avem nevoie de viza nu?eram in nordul Argentinei prin Salta unde exista o ambasada boliviana dar imi cereau un vaccin pentru febra galbena?bine cereau si extras bancar de parca ar fi o tara unde multi ar vrea sa ramana,tu ai facut acest vaccin?ce spui tu legat de Cusco este perfect adevarat am racit ingrozitor acolo ,bine am fost la inceputulul lunii mai ziua 17 grade noaptea ingrozitor de frig nu stiam ce haine sa pun pe mine:).Eu una nu racesc nici iarna si daca se intampla asta doar la cativa ani cel putin 5 ,am racit in Cusco pentru ultimii ani a trebuit sa trec pe antibiotic si mi au dat fara reteta doarece mama mi a zis ce anume este farmacista..in schimb nu aveam acele ameteli m am simtit bine toate perioda in Cusco mai putin raceala zdravana

    Adina 28 decembrie 2015 0:24 Răspunde
    • Da, pentru viza mi-a trebuit carnetul galben cu dovada ca m-am vaccinat contra febrei galbene, dar eu o facusem acum multi ani de zile si era inca valabila (vaccinul este valabil 10 ani). Nu au cerut extras de cont, dar cazier judiciar.

      Imperator 28 decembrie 2015 1:55 Răspunde
  • Dar de unde ai luat viza de Bolivia?

    Dan 28 decembrie 2015 9:25 Răspunde
  • Am trecut din Peru in Bolivia pe jos. Viza o aveam din Romania. Am trecut frumos pe jos si am ajuns in Bolivia. Cand am ajuns acolo am constatat … ca nu am iesit din Peru. Asa ca ne-am intors inapoi in Peru sa ne puna viza de iesire … desi cred ca nimeni nu cerea asta … Totul a fost OK, nu se compara cu trecerea pe jos a granitei dintre Nepal si India unde nimemeni nu ne-a intrebat ce facem si unde megem, prin mizeria de acolo …

    Emil 29 decembrie 2015 20:28 Răspunde
  • Emil,aveai viza de Bolivia din Romania? De unde? cum?

    Dan 29 decembrie 2015 23:33 Răspunde
    • Am fost cu Explore Travel, un grup foarte mic de 9 persoane. De viza s-a ocupat agentia. Am avut nevoie de cazier (tradus in engleza/spaniola) si adeverinta de la locul de munca. Extras de cont bancar nu. Nu am platit taxa de viza, agentia stia cum sa procedeze ca sa nu coste. Viza cred ca poti sa o platesti si la granita, am vazut ca multi faceau asta. Ce este punctul de frontiera ? O cladire destul de darapanata in care intri dupa ce stat la coada. Platesti daca nu ai viza sau functionarul pune stampila fara sa se uite la tine. Vaccinul contra febrei galbene l-am facut la Victor Babes si este valabil 10 ani.

      Emil 31 decembrie 2015 12:21 Răspunde
  • Imi spui, te rog, si mie de unde ai facut rost de formularul de aplicare pentru viza de Bolivia si ce taxa a trebuit sa platesti pentru viza? Sau de unde pot afla aceste informatii? Ai mers personal la ambasada in Germania sau poti trimite actele prin posta? Multumesc.

    Gabi 28 octombrie 2016 16:26 Răspunde
    • O prietena s-a ocupat de toate. Ea a contactat consulatul din Frankfurt care i-a dat adresa si a trimis formularul pe mail daca tin bine minte. Apoi am trimis pasapoartele si documentele prin curier (exista un seriviciu special la DHL care iti duce si iti si ridica documentele cand le spui tu pentru ca cei de la consulat nu se ocupa cu trimiterile postale). Viza a fost gratuita

      Imperator 28 octombrie 2016 19:39 Răspunde

Lasă un răspuns la Gabi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii