Maroc – mic ghid de vizitare

28. Marrakech, Maroc

De obicei, scriu cate un ghid de vizitare dupa ce strabat mai in profunzime o anumita tara. De data asta, am fost doar la Marrakech si dincolo de Atlas, in zona Ouarzazate – Boumalnes. Dar si asa, chiar si daca e vorba de un ghid limitat, tot m-am gandit ca merita sa astern pe net cateva informatii si ponturi, tinand cont ca totusi Marrakech este principalul magnet turistic al tarii si, in consecinta, exista din ce in ce mai multi turisti care vin doar in Marrakech si in imprejurimi. Asa ca luati acest ghid drept un „mic ghid de vizitare” Marrakech si Ouarzazate, dar unele informatii pot fi folosite pentru Maroc in general.

Cand sa mergi in Maroc

Am fost de trei ori pana acum in Maroc. O data in jur de 1 iunie, o data la inceput de octombrie si acum, la inceput de noiembrie. In iunie si octombrie, vremea a fost senzationala – calda, insorita, totul perfect si nu era ingrozitor de cald. Probabil, prin a doua jumatate a lui iunie, in iulie sau august sa te topesti, dar de 1 iunie a fost taman bine J. Acum, in jur de 1 noiembrie, a fost soare cam toata saptamana (mai putin o zi), ziua erau in jur de 25 de grade, am mers in tricou, dar noaptea, era bine sa ai vreo geaca sau pulover la tine. Concluzionand, probabil ca perioadele cele mai bune sunt martie – iunie si septembrie – noiembrie. Inteleg ca iarna poate ploua mult, mai ales in zona muntilor Atlas, iar ninsorile sunt frecvente de pe la 1.500 de metri in sus.

 

Cum ajungi in Maroc

Cu avionul

Exista numeroase optiuni – atat cu companii de linie, cat si cu cele low-cost. Am aterizat direct pe aeroportul Marrakech – Menara, dar cel mai mare aeroport al tarii este cel de la Casablanca. Daca vrei sa zbori cu o companie de linie, ai doar doua optiuni – TAP Portugal via Lisabona si Lufthansa via Frankfurt. Eu am zburat cu TAP. In caz ca zborurile nu se „leaga” in aceeasi zi, TAP iti ofera cazare si transfer gratuit la Lisabona (iar Lisabona e un oras care meeeerita vizitat). Am scris ce si cum aici. In cazul Lufthansa trebuie sa-ti gasesti singur cazare in Frankfurt, daca nu ai conexiune in aceeasi zi. Variantele low-cost sunt destul de variate. Poti zbura cu Wizz sau Blue la Glasgow, Lyon, Milano Malpensa, Nice, Barcelona, Paris – Beauvais, Bergamo, Charleroi, Dublin, Eindhoven, Luton, Madrid, Pisa sau Roma – Ciampino, iar de acolo spre Marrakech cu Easyjet (in cazul primelor patru aeroporturi) sau Ryanair (in cazul celorlalte). Lasati-va insa multe ore ca timp de tranzit (cel mai bine, chiar o noapte) pentru ca legaturile nu sunt garantate si daca zborul din Romania intarzie si nu mai prinzi legatura, la revedere, poti sa cumperi un bilet nou pentru zborul urmator – si asta poate fi scump! Luati in considerare toate aspectele, cand luati o decizie.

 

Cu mijloace terestre

In principiu, poti sa ajungi si cu trenul, si cu autobuzul, trebuie doar sa traversezi stramtoarea Gibraltar cu ferry-ul, in general de la Algeriras (Spania) la Tanger (Maroc). Evident, mergi de imbatranesti, doar daca vrei sa adaugi Marocul unui tur mai complex al Europei merita sa iei in considerare oferte gen Inter-Rail. Da, Inter-Rail-ul e acceptat si in Maroc!

 

Viza Maroc

Nu ai nevoie de viza de Maroc, poti intra si sa ramai in tara timp de trei luni si iti trebuie pasaport.

 

Cum sa te imbraci in Maroc

Desi Marocul este o tara relativ liberala, pentru a nu-i jigni pe localnici incearca sa nu te imbraci prea golas. Pantaloni scurti pana la genunchi sunt OK sau tricouri cu maneci scurte si pentru barbati, si pentru femei. Am vazut si destule turiste in pantaloni scurti, dar poti sa mai risti cate o fluieratura sau apostrofare in zone mai traditionale, cum ar fi medinele. Daca te duci in desert sau pe munti, poti sa umbli si in bikini.

 

Transport prin Maroc

Desi nu le-am folosit de data asta, caile ferate din Maroc sunt superOK. Trenurile sunt moderne si rapide, in plus se lucreaza la o linie de mare viteza intre Tanger si Essaouira via Casablanca si Marrakech, pe care vor rula TGV-uri frantuzesti. Nu se stie cand va fi gata, proiectul a inceput in 2002, dar va fi finalizat cand o da Allah.

Soselele insa sunt foarte bune. In nord, exista chiar si autostrazi. Eu am inchiriat o masina si am condus Marrakech – Ouarzazate – Gorges de Todra – Ouarzazate – Marrakech. Se circula decent, e mai multa nebunie prin orase, mai ales in Medina. Am inchiriat o masina Dacia Sandero de la Majdoline Travel. Am dat 100 de euro pentru trei zile, kilometraj nelimitat. Ar fi fost mai putin daca as fi avut carte de credit sa garantez sau 500 de euro sa las ca depozit. Masina a fost chiar noua (20.000 km la bord) si in conditii foarte bune. Benzina costa circa 8 dirhami (0,75 euro) si gasesti numeroase benzinarii (compania nationala se numeste… Petrom! Probabil, vine de la Petrol Marocaine)

 

Cazare

In ultimul deceniu, centrul vechi al Marrakechului (asa-numita „Medina”) s-a umplut cu sute de riad-uri. Acestea sunt vechi case traditionale convertite in hoteluri si multe dintre ele sunt absolut superbe. Exista riaduri care au note cum ar fi 9,7 pe Booking si care sunt solid rezervate cu vreo doi ani in avans. Deci situatia in Marrakech e cam urmatoarea:

In Medina, cel mai bine este sa stai in doua riaduri. Eu am stat in Riad Hcekarram, undeva pe o straduta unde masina nu ajunge (dar ajunge la vreo 200 de metri), intr-o zona linistita a Medinei. Faci cam 20 – 30 de minute pe jos pana in Jema el-Fnaa, dar in linie dreapta (la un moment dat, faci la dreapta si apoi ajungi pe un bulevard). Locul e foarte fain, detinut de o marocanca draguta si care mi-a placut. Exista diverse tipuri de camere (fiecare are cate un nume), iar pretul a fost in jur de 20 de euro pe camera dubla cu baie proprie, situate la etaj, toate gravitand in jurul unui patio luminos. Se mai plateste 2,50 euro / om / zi o taxa locala si ai micul dejun inclus.

Al doilea riad in care am stat este Riadul Dar Salam. Este situat ceva mai aproape de Piata Centrala si e la doi pasi de autogara – Gare Routiere. Daca Hcekarram era foarte luminos si cu un design traditional printr-un filtru mai modern, Dar Salam chiar ca mi-a dat senzatia ca dorm intr-o casa a unei bunici marocance. Camerele sunt insa mai mici, dar curate si e un pic mai intunecos. Poti ajunge cu masina pana la 5 metri de intrare, care se afla pe o alee laterala. Desi bazarul cel galagios e la doi pasi, zidurile zdravene ale riadului nu prea lasa sa patrunda zgomot, exceptand chemarea muezinului de la ora 5 dimineata, pe care o auzi oriunde te-ai afla in Marrakech. Micul dejun este insa sus pe cladire, intr-un mic pavilion de sticla de unde admiri panorama intregii Medina. Pretul a fost tot in jur de 20 de euro pentru camera dubla cu baie proprie + 2,50 euro / om / zi taxa locala.

 

Daca vrei sa stai intr-un resort de lux cu piscina, gradina si asa mai departe, sa stiti ca Marrakechul e plin de hoteluri cool de 5 stele, mari si spatioase, cu gradini paradiziace care se gasesc, in cele mai multe cazuri, in afara zidurilor orasului vechi, in orasul nou, in zona Gueliz — Menara. In 2009, am stat in Le Meridien Marrakech, iar acum am stat in complexul Palmeraie Palace, in afara orasului, in oaza de palmieri de langa Marrakech. Am stat aici pentru conferinta APG World Connect, la care am fost invitat si care a fost motivul calatoriei mele in Maroc. Este o proprietate foarte mare, are si teren de golf si ditamai piscinele, gradini paradiziace, ce sa mai, e un loc super. Iar preturile sunt in jur de 120 de euro pe noapte. Daca ai bani si vrei sa stai intr-un loc cu adevarat regal, poti sa stai in hotelul La Mamounia, pe care Churchill l-a catalogat ca fiind cel mai frumos hotel din lume, iar sutele de milioane bagate in ultimele decenii au reusit sa-i pastreze fasonul. Aici, o camera costa cam 400 – 500 de euro pe noapte si chiar daca nu vrei sa dai banii astia, poti sa il vizitezi gratis si chiar va recomand!

 

In Ouarzazate, am stat la hotel Marmar. E cam la 15 – 20 de minute de mers pe jos de centru, pe unul dintre principalele bulevarde ale orasului. E un hotel superOK, camere mari si spatioase, loc de parcare gratis in fata, mic dejun inclus si o curatenie luna… Totul, la 22 de euro pe noapte.

 

Mancare

Marocul este pentru multi o incantare gastronomica. Baba ganoush, falafel sau kebab, totul gasesti aici. Bucataria marocana este o combinatie subtila de Imperiu Otoman, Levant si Franta… evident, condimentata cu mirodenii locale. Tajine este, probabil, mancarea numarul 1 aici sau couscous. Marocanii nu prea le au cu cafeaua, in schimb daca esti fan menta (si eu sunt), Marocul va fi paradisul tau… nu e masa fara un the a menthe tare cu frunze intregi bagate in ceainicul traditional cu un pic de apa.

Pentru o experienta interesanta, mancati intr-o seara in Piata Jema el-Fnaa. In rest, sunt restaurante peste tot la preturi bune.

 

Shisha in Maroc

Pare foarte ciudat, dar daca ai venit in Maroc cu un chef de a pufai o shisha, vei avea dificultati in a gasi un loc. Autoritatile au ceva cu shisha, ministrul de interne a denumit obiceiul ca fiind o „plaga” si mii de shishe sunt confiscate din cand in cand, iar fumatorii dusi la sectie sa dea cu subsemnatul… Pentru un motiv care imi scapa, fumatul de shisha este conectat cu prostitutia, de catre autoritati. Daca totusi chiar vrei sa bagi o shisha, in Marrakech vei gasi cateva cluburi de cilau scumpe de prin Gueliz si exista si o cafenea numita Salama la doi pasi de Jema el-Fnaa in spatele lui Café de France (desi shisha este strict interzisa in orasul vechi). In Ouarzazate, am gasit o carciuma din aceea ca din filme, cu tipi care pufaiau si se uitau pe vreo patru ecrane la toate meciurile care se desfasurau la ora aceea in Europa (cu ocazia asta, am aflat ca Lazio joaca chiar rau de tot).

 

Internet in Maroc

Am avut in toate hotelurile si in toate restaurantele. La viteza buna.

 

Bani / schimb valutar

Moneda nationala a Marocului este dirhamul. 1 euro se schimba la circa 10 dirhami, iar rata de schimb este destul de stabila. Vei gasi destule banci (mai ales in orasele noi) cu ATM-uri de unde sa scoti dirhami. Poti plati cu euro hotelurile si inchirierea de masini, dar si mese la restaurant sau suvenire. Gasesti si destule case de schimb, in caz ca iti place sa te plimbi cu cashul dupa tine.

 

Cum comunici

Oficial, Marocul are doua limbi oficiale – araba standard si berbera. In schimb, cam toata lumea vorbeste araba cu dialect de Maroc (care e destul de diferita de Modern Standard Arabic) si franceza. Un marocan cat de cat ar trebui sa stie araba marocana, araba oficiala, franceza, iar din urmatorii ani, si berbera. Deci, trei alfabete J. Netto, daca vorbesti franceza, nu vei avea nicio problema, daca vorbesti doar engleza, exista un numar neasteptat de mare de oameni care vorbesc engleza – aproape obligatoriu in sectorul turistic, dar si oameni obisnuiti de pe strada. E o schimbare majora, mi-aduc aminte ca in 1999 aproape nu am gasit pe nimeni sa vorbeasca engleza, in schimb, acum, am dialogat cu destul de multi in engleza.

 

In caz ca ati fost recent in Maroc si mai aveti sfaturi, recomandari, hoteluri faine in care ati stat, restaurante la care ati mancat sau orice alt fel de informatii, va invit sa completati acest articol, jos, la comentarii! Shukran, merci!

Imagini Maroc

01. Aeroport Marrakech

Aeroportul din Marrakech

02. TAP Marrakech

Avionul companiei TAP (operat de subsidiara Portugalia) pe aeroportul din Marrakech

03. Panorama Marrakech

Marrakech vazut din avion

04. Dacia Sandero in Maroc

Cu Sandero in desert

05. Sosele in Maroc

V-am zis ca soselele sunt bune !

06. Petrom Maroc

Da, exista Petrom si in Maroc ! Petrol Marocaine 😉

07. Intrare Riad

Intrarea in Riad Hcekarram – ca in cetate

08. Riad Hcekarram

Patio de la riad

09. Riad Hcekarram Marrakech

Si cam asa arata camera

10. Riad Dar Salam

Hotel dar Salam din Marrakech

11. Riad Dar Salam Marrakech

Cam asa arata camera

12. Mic dejun pe acoperis

Aici se ia micul dejun

13. Palmeraie Palace

Hotelul Palmeraie Palace

14. Hotel Palmeraie Palace Marrakech

Cam asa arata camera 🙂

15. Flori in Palmeraie

SI peste tot … o adevarata gradina botanica

16. Teren golf - Maroc

Evident, si un teren de golf

17. Hotel Marmar Ouarzazate

Hotelul Marmar din Ouarzazate

18. Hotel Marmar

Camera

19. Parking - Hotel Marmar

Si parcarea de vis-a-vis de hotel

20. Cina Jema el-Fnaa

Cina in Jema el-Fnaa

21. Mixed kebab

Mixed kebab

22. Menu Jema el-Fnaa

Cam asta e oferta… 1 euro = 11 dirhami

23. Suc portocale - Maroc

Un suc de portocale este intotdeauna delicios

24. Kebab

Kebab

25. Ceai de menta

Si omniprezentul ceai de menta

26. Shisha in Maroc

Shisha este la limita legalitatii in Maroc. Cica nu e tradtionala 🙂

27. Wifi in Maroc

Exista si un wifi sfant

Categorii:
Maroc

Comentarii

  • O alta cale de a ajunge in Maroc este zbor low-cost direct Bucuresti-Malaga, de acolo cu trenul sau autobuzul pana in Algeciras sau Tarifa si traversarea cu feribotul spre Tanger. Daca timpul permite, se poate vizita pe drum in cateva ore orasul Gibraltar, un loc de-a dreptul incredibil. Nici Granada nu este departe de Malaga, iar palatele califilor de acolo sunt mai frumoase decat cele care mai exista in Maroc.

    Trenurile din Maroc sunt relativ moderne doar pe anumite segmente, am mers cu un tren ok intre Marrakech si Fez. In rest sunt trenuri vechi care ruleaza pe linii care probabil nu au mai fost reparate de cand le-au construit francezii si au intarzieri uriase (trenul meu a acumulat 6 ore intarziere intre Tanger si Marrakech si colegii marocani de compartiment spuneau ca se intampla des).

    O optiune de transport in Maroc sunt si taxi-urile comune (grand taxi), niste Mercedes-uri vechi care pleaca cand sunt pline pe anumite rute si imparti costul cu ceilalti 2 pasageri. E o varianta ieftina si rapida de a merge dintr-un oras in altul, mai ales pe distante unde sunt putine curse moderne de autobuz (conditiile din autobuzele mai vechi sunt de neimaginat), cum ar fi Chefchaouen-Tanger.

    Humbert 9 decembrie 2015 10:41 Răspunde
  • eu as zice sa mancati la restaurantele din Piata Jema el-Fnaa. Chiar in piata sunt destule standuri cu mancare, insa conditiile de igiena lasa de dorit 🙂

    Sabrina 9 decembrie 2015 20:45 Răspunde
  • O experienta de neratat in Maroc este de asemenea vizitarea Desertului. Pentru asta trebuie sa ajungi la Zagora sau M’hamid.Se poate ajunge acolo cu autobuze locale,masina inchiriata, sau Grande Taxi.
    Din M’amid se ajunge doar cu masini de teren la Erg Chigaga, 60 de km spre inima Saharei, una dintre cele mai mari dune de nisip,unde sunt foarte multe posibilitati de cazare la Bivuac.De asemenea se poate sta si la M’hamid in bivuac, M’hamid fiind ultima localitate unde se termina orice drum,acolo sunt multe agentii locale care ofera inclusiv traversarea Saharei pana la Tombuktu cu camila in 52 de zile….

    Marcel Marian 10 decembrie 2015 12:54 Răspunde
  • Bună tuturor,citind experiențele voastre în Maroc…mi am dat seama cit de mult să schimbat infrastructură acolo,eu am fost acolo prin 2000 pina în 2006,am ajuns pina la Agadir.sincer vreau să pot să mă reîntorc.soartă tuturor.

    Mirela 14 decembrie 2015 8:16 Răspunde
  • Primul contact cu Marocul l-am avut in februarie 1997, cand am organizat Prima Expeditie Romaneasca de a Escalada cel mai inalt varf din Africa de Nord aflat in muntii Atlasul Mare, varful Toubkal 4167 m si echipa era formata din subsemnatul adica Strugaru Nicolae si un amic Liviu Surcel. Ceea ce va pot povestii acum dupa 21 de ani este faptul ca oricand m-as intoarce cu mare drag sa revad acele locuri pe care le-am descoperit atunci. Atunci ptr mine a fost un mare soc, un soc cultural, social. Am zbrat atunci cu un avion al Companiei de Aviatie Romavia, un IL 18. A fost senzational, cunosteam tot echipajul iar la coborare am primit in dar un bax de bere la cutie pe care l-am strecurat cu greu in rucsacii care deja erau full. Apropo, vreau sa va spun ca aveam doi rucsaci care in total cantareau 116 kg, au fost chinul vietii mele atunci. Si ganditi-va ca acesti doi rucsaci au ajuns odata cu mine in tabara de baza care era situata undeva la 3206 metrii, dar pana acolo am trecut printr-o serie de peripetii, are mai de care. Dupa aterizare am luat de sub terminalul aeroportului din Casablanca un tren care m-a dus pana in orasul Casablanca. De aici am cumparat bilete ptr destinatia Marrakesh, a fost bestiala acea plimbare cu trenul, in primul rand ca odata ce am intrat in compartiment dupa noi nu a mai intrat decat un marocan, un super om, care ne va ajuta foarte mult in aceasta expeditie si in rest nimeni. Ba chiar in momentul cand a venit nasul sa controleze biletele a vrut sa il dea afara din compartimentul nostru ca noi sa ramanem singuri, fapt ce nu s-a intamplat ca i-am luat apararea noului nostru prieten, asa ca a fost lasat in pace de catre „nas”. In cele cateva ore cat am mers cu trenul impreuna cu noul nostru amic, de la care am aflat ca este profesor la Facultatea de Hidrotehnica din Casablanca,tot de la el am aflat mai multe deste Maroc, despre oameni, despre ceea ce vom intalnii si cum sa tratam situatiile noi intalnite. Sincer ne-a fost de un real ajutor in Marakesh, unde a mers la insistentele noastre cu noi si chiar am cazat o zi in hotelul in care am stat si noi iar dupa aceea ne-am luat ramas bun si i-am promis ca ne vom teantalnii din nou in Casablanca la intoarcerea noastra. Dupa doua zile petrecute prin medina orasului Masakesh am pornit catre taramul nostru de vis, muntii Atlas. ptr a ajunge la poalele muntilor Atlasul Inalt am mers cu un fel de taxi pana in oraselul Asni, iar de aici am gasit o mini-basculanta care cara si alimente si oameni catre satul aflat la poalele muntilor si de unde noi trebuia sa plecam catre aventura noastra. Vreau sa va spun ca am fost totusi privilegiati intr-un fel, fiind straini am fost asezati pe capota camionului, iar soferul se uita exact printre picioarele mele … a fost senzational, credeti-ma ! Ajunsi in satul de sub munte, Imlil acolo am fost asaltati de tot satul ( barbatii ), toti oferindu-ne serviciile lor ca si ghizi sau carausi de bagaje. Pana la urma am ales serviciile unuia dintre ei, care ne-a oferit si cazare in umila lui casa si care tot el ne-a pus la dispozitie doi magari care sa ne care bagajele pana in punctul de unde incepea zapada si unde era un mic catun de unde am apelat la serviciile la 4 carausi care sa ne transporte bagajele care erau infernal de grele. Astfel am ajuns in Tabara de Baza de sub varful Toubkal, tabara care era situata aproape de Refugiul Toubkal, un refugiu alpin foarte frumos si bine ingrijit si unde membrii CAF (Clubului Alpin Francez ), plateau o suma modica, noi ceilalti ceva mai mult, sincer nu imi mai amintesc suma dar ceea ce va pot spune este faptul ca eram cu banii la limita supravietuirii, baza noastra a fost in ceea ce aveam de mancare in rucsacii nostrii si tin minte ca aveam alocat ptr fiecare zi cate o supa concentrata cu taitei, conservele de carne erau impartite in doua zile, paine prajita care la fel era rationata, ceaiuri pe care le savuram, imi aduc aminte, cu atata placere si in care strecuram un strop de whisky, dintr-o sticla pe care am savurat-o pana la ultima picatura. Iar zilele pe care le-am petrecut in acea tabara de baza au fost in cort, un cort Saleva foarte bun pe care l-am asezat strategic langa un pietroi ingropat in zapada, acel cort ne-a fost casa 5 zile si dimineata ne scoteam sacii de dormit si ii asezam pe acel pietroi la soare sa se usuce . Ce va pot spune, este ca tot sejurul nostru am avut un timp nemaipomenit. Noaptea cerul era presarat cu milioane de stele care asteptau parca sa fie atinse, iar ziua pe cer aparea Soarele, un soare care ridica temperatuta pana la 10 grade ca simteam cum se topeste zapada de sub noi, dar cum Soarele trecea de creasta muntilor si intram in umbra temperatura scadea mult sub 0 grade.
    Cert este ca pe data de 28 Februarie 1997 la ora 13.15 min, am atins varful Toubkal, fiind primii romani care au facut acest lucru !
    Ceea ce va pot spune este faptul ca acolo sus, pe acel varf am avut sentimentul ca am toata Africa la picioare . Era un cer senin fara pic de nori si am avut o panorama de zeci de kilometrii de jur imprejur, a fost fantastic, era primul varf aflat la asemenea altitudine, in rest au mai fost, dar la altitudini mult mai mici.
    Dupa ce am cucerit acest varf, in Tabara de Baza impreuna cu o echipa spaniola de alpinisti, am sarbatorit acest eveniment cu ceea ce mai aveam din acea sticla de whisky, a extarordinar si ceea ce am simtit EU atunci nu voi mai simtii niciodata dupa aceea, chiar daca viata a fost darnica cu mine si am avut prilejul sa calatoresc si sa vad mare parte a acestei lumi.
    Dupa acea reusita am coborat de pe munte si ne-am oprit in orasul Marakesh unde am mai stat doua zile dupa care am plecat catre Casablanca. Aici am fost asteptati de catre amicul nostru marocan (Said), care prin bunavointa lui ne-a oferit cazare in casa unde locuia el impreuna cu toata familia care era compusa din 12 persoane, inclusiv parintii lui. a fost pentru prima data in viata mea cand am vazut ceea ce inseamna bunatatea unui om necunoscut pana atunci, fara a cere nimic in schimb. Exraordinar ! Ce va pot spune este faptul ca avea un Fiat Punto pe care ni l-a pus la dispozitie sa mergem si sa vizitam orasul Casablanca, iar unul dintre fratii lui s-a oferit sa fie ghidul nostru ad-hoc pe tot sejurul sederii noastre in Casablanca care a durat 4 zile pana in ziua cand noi aveam bilete de intoarcere catre tara si totul ne-a fost oferit gratis. Singurele noastre cheltuieli au fost cateva suveniruri neimportate si mancarea pe care am cumparat-o in acele zile cat am stat la aceea famile de oameni extraordinari.
    Imi aduc aminte ca mergeam la piata unde gaseam de toate, imi aduc aminte ca in schimbul unui dolar am primit 4 kg de rosii, ca amicul meu marocan m-a intrebat daca vreau sa le iau acasa in Romania, aveau calupuri de branza, gen Fetta, de capra care era delicioasa, portocalele se gaseau pe toate drumurile, un suc natural costa 2 dirhami si era stors atunci pe loc, tot felul de seminte si fructe care erau la preturi derizorii iar in Romania costau de cateva ori mai mult. Imi aduc aminte ca un dolar ajunsese la 3,6 lei, iar in Romania rosiile costau 10-11 lei. Si Marocul era considerat Occidentul Africii si cu toate acestea preturile erau mult mai mici decat in Romania !
    Eeee, sper sa nu va fi plictisit dar am citit acest blog sa spun asa care mi-a rascolit amintirile si care m-a facut sa imi doresc sa revad Marocul si locurile pe unde m-am plimbat acum mai bune de 20 de ani.
    Va doresc sa fiti sanatosi si sa aveti parte de cat mai multe calatorii si expeditii frumoase in viata voastra !

    Strugaru Nicolae 8 februarie 2018 20:31 Răspunde
    • Superba povestire. Nu m-a plictisit deloc, a fost o poveste foarte faina. Am fost si in 1999 in Maroc (doar am vizitat, nu si urcat) si diferentele sunt destul de mari.

      Imperator 9 februarie 2018 8:18 Răspunde
    • Splendida povestire, au fost momente cand m-am simtit acolo, pe munte 🙂 La cat mai multe calatorii in continuare!

      Lucia 17 iulie 2018 21:57 Răspunde
    • Foarte frumoasa poveste.multumim ca a ti povestit cu drag si noua.

      Cristna 31 august 2018 23:04 Răspunde
  • Buna seara, este valabil pașaportul temporar pentru călătorie în Maroc?

    Stoica Loredana 20 iunie 2018 20:11 Răspunde
  • vremea la inceputul luni februarie este buna ? se poate merge in desert ,cam cate zile este nevoie pt a vedea 2,3 orase si o excursie in desert ,multumesc si felicitari pt articol minunat ca si celalalte

    ioan 2 septembrie 2018 20:22 Răspunde
    • Da, se poate merge … vremea este relativ rece (mai ales noaptea), dar e OK. Despre ce orase e vorba ?

      Imperator 2 septembrie 2018 20:55 Răspunde
    • Am mers în ianuarie și au fost cam 15-20 de grade în orașe (Marrakech, Casablanca și Fes) . În deșert și în munții Atlas, noaptea temperatura ajungea pe la 0 grade. În opinia mea ianuarie-februarie este o perioadă bună de vizitat Marocul pentru că sunt foarte puțini turiști și vremea nu este așa de rece ca în Europa.

      Gabriel 4 septembrie 2018 11:31 Răspunde

Lasă un răspuns la Imperator Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii