Destinatii latino-americane Air France: Montevideo mi-a adus aminte de Bucuresti

03. Teatrul Solis - Montevideo

Am fost in Montevideo asa, intr-o doara. Am calatorit in Argentina, aterizand, evident, la Buenos Aires, iar destinatia principala a calatoriei era Tara de Foc. Dar pentru ca tot eram acolo, la doi pasi de Uruguay, m-am gandit sa dau o fuga si in capitala tarii, Montevideo. Nu stiam mare lucru despre Montevideo, dar ma atragea ideea de a descoperi si Uruguayul, care a devenit faimos in ultimii ani datorita presedintelui Mujica, cel care conduce un vechi Volkswagen Beetle, ia autostopisti pe sosea si doneaza 90% din salariu unor fundatii umanitare. Mai aveam si un alt motiv. In copilarie, am fost fascinat de cartea lui Ioan Chirila – „Si noi am fost pe Conte Verde” care povestea odiseea echipei nationale de fotbal a Romaniei care a calatorit tocmai in Uruguay pentru a juca in primul Campionat de Fotbal din istorie, in 1930… si voiam sa descopar Centenario, stadionul legendar al primei Cupe Mondiale…

Am descoperit insa mai mult decat atat. Am plecat marcat de Muzeul Tragediei din Anzi, care rememoreaza cele 72 de zile de groaza, speranta si putere ale unor tineri rugbysti al caror avion s-a prabusit in Anzi. Dar mai ales, nu stiu de ce, am descoperit ca Montevideo imi aduce aminte de Bucuresti, dar nu de Bucurestiul de azi, ci de Bucurestiul copilariei mele, de Bucurestiul anilor ’80 cu cladirile sale interbelice… poate datorita faptului ca Montevideo, ca si Bucurestiul, este un ghiveci arhitectural… nicio cladire nu seamana cu alta. Si, la fel ca Bucurestiul, Montevideo are un centru vechi, destul de eclectic insa si nu tocmai pietonal.

Am inceput descoperirea orasului cu piata centrala. Desi e o tara mica, Uruguayul are si el un Libertador, ma rog, un Libertador mai mic… cat dimensiunea tarii. Il cheama Jose Artigas si are un mausoleu in principala piata din Montevideo, o piata vasta, linistita, dar dominata de o serie de blocuri care variaza intre oribile si elegante. Montevideo intotdeauna s-a aflat in umbra lui Buenos Aires si a incercat sa-l copieze pe alocuri… uneori a reusit, alteori nu. Daca Buenos Aires are impresionantul Teatro Colon, Montevideo are si el un teatru care merita vazut… nu are prestanta si bogatia lui Colon, dar si Teatrul Solis iti aduce o raza de istorie intr-un oras care, din pacate, nu si-a pastrat prea mult din eleganta trecutului.

Montevideo are un centru vechi… din nefericire, nu este prea mare si o parte din el nu este prea bine pastrat, dar are, fara indoiala, sarmul sau. Exista o zona restaurata si foarte vizitata – Piata Portului, numita asa pentru ca este la doi pasi de port. Astazi, pe aici nu prea mai sunt descarcate marfuri, ci, mai degraba, sute si sute de turisti cu aparatul de fotografiat atarnand de gat de pe imensele vase de croaziera care parca trag pana fix pe aleile vechiului oras. Piata insa s-a transformat intr-un soi de restaurant cu mancare uruguayana. Cum e mancarea uruguayana? O bomba calorica numita „chivito” – o tona de carne, bacon, maioneza, sunca si oua… Poate ca de aceea greutatea uruguayenilor este peste media sud-americana. Dar ca veni vorba de uruguayeni, oamenii chiar sunt haiosi. Pe langa ca sunt foarte relaxati, ma rog, asta e o trasatura tipica sud-americanilor, oriunde te duci in lume ii poti identifica usor pentru ca orice uruguayan se plimba pe strada cu un termos din care isi prepara celebrul ceai numit mate… daca te plimbi pe strada, vezi numerosi oameni care se plimba cu termosul si cu un recipient din care sug celebrul mate cu paiul. De altfel, mi-am incercat teoria si prin Buenos Aires: de cate ori vedeam pe cineva cu termosul, il intrebam deca era din Uruguay. Da, era din Uruguay.

Cum ziceam, Montevideo mi-a adus aminte de Bucuresti. Cel din anii ’80, nu cel desfigurat, din perioada postrevolutionara. Similitudinile continua. Ca si in Bucuresti, cea mai mare cladire a orasului este Parlamentul. Aduce cumva cu aspectul de citadela a Casei Poporului, dar parca ceva mai ornata, cel putin pe dinafara. Si, evident, poate fi vizitat printr-un tur organizat in care descoperi tot soiul de povesti din istoria mai veche sau mai noua a tarii. Desi mic si atat de pasnic in zilele noastre, Uruguayul a avut si el parte de framantari si de crime. Da, a avut si el parte de o dictatura militara de dreapta, de altfel charismaticul Mujica a fost luptator de gherila in timpul juntei militare si a scapat cu viata prin mai multe minuni. Dar astazi Uruguay este o tara democratica, fara problemele economice ale Argentinei si fara criminalitatea exacerbata a Braziliei. Facuta sandvici intre doi giganti, Uruguayul poate fi un exemplu.

Si, cum ziceam si la inceput, inainte de a ajunge in Montevideo asociam orasul cu primul Campionat de Fotbal si cu fabuloasa expeditie transatlantica a nationalei noastre. Asa ca nu a contat ce mai ramasese de vazut din Montevideo, am plecat spre stadionul Centenario. Desi construit in 1930, Centenario este departe de centru, ma asteptam sa fie mult mai aproape. M-am inselat, am avut de luat un autobuz si, pana la urma, am ajuns in fata legendarului stadion. Tocmai vizitasem La Bombonera in Buenos Aires, un stadion modern cu un muzeu high tech. Centenario e o reflectare a Uruguayului care pare undeva ramas intr-o bula a timpului… si aici este un Muzeu al Fotbalului, si aici poti vizita stadionul. Nu mai este high tech, aici gasesti fotografii si nu touch screenuri cu fotbalistii de legenda ai Uruguayului care au pus micuta tara pe harta omenirii in anii ’20, cand castigau totul. Evident, victoria din 1950 de pe Maracana, cand au invins mareata Brazilie la ea acasa, furandu-i Cupa Mondiala asteptata de o natiune de sute de milioane de oameni, este in centrul expozitiei… Dar eu cautam altceva, cautam urmele nationalei noastre. Si le-am gasit… undeva in expozitie, se afla cateva cutiute ale fiecarei nationale participante. Unii au trimis cupe, tricouri si alte amintiri… In cutiuta Romaniei, nimic (pana si sarbii au trimis o cupa comemorativa). Ba nu, nu e nimic, este un ziar uruguayan care relateaza victoria tricolorilor din primul meci, cel cu Peru. Am facut poze… am gasit crampeiul acelei legende la Montevideo, eram multumit.

Am coborat apoi pe stadion. Am ramas surprins. Pare neschimbat din 1930. Peste tot, niste gradene din piatra dura, nici macar lemn, d-apai plasticul care mangaie popoul delicat al spectatorului de fotbal de astazi. Acea piatra dura care, probabil, a supravietuit din 1930 pana acum. M-am urcat in varful tribunei, am scos tricolorul si mi-am imaginat prima Cupa Mondiala… Da, atunci am simtit ca… si eu am fost pe Conte Verde.

 

Cand sa mergi in Montevideo

Montevideo se afla in emisfera sudica, deci anotimpurile sunt inversate… cand e vara la noi, e iarna in Uruguay si viceversa. Eu am fost in ianuarie si a fost cald, moderat de cald insa, o vreme excelenta (Buenos Aires, dincolo de Mar del Plata, fierbea insa). Cred ca perioada cea mai buna este oricand de prin noiembrie pana prin februarie, martie.

 

Cum ajungi in Montevideo

Uruguayul este in umbra Argentinei, iar Montevideo, in umbra lui Buenos Aires, asa ca marea majoritate a companiilor aeriene care leaga Europa de sudul Americii de Sud aterizeaza pe principalul aeroport al metropolei invecinate. Uruguayul nu mai are o companie nationala, PLUNA dand faliment in 2012… iar angajatii PLUNA au deschis o noua companie, numita Alas Uruguay, detinuta de angajati, dar care zboara in doar cateva destinatii in Argentina, Paraguay si Brazilia. In mod neasteptat insa, Air France zboara la Montevideo (chiar am fotografiat avionul companiei franceze survoland Estadio Centenario), dar in combinatie cu zborul de Buenos Aires. Daca insa alegi sa aterizezi la Buenos Aires, poti lua vaporul de acolo peste Mar del Plata… ai doua optiuni. Un drum mai scurt pana la Colonia, orasul clasic al Uruguayului, sau direct pana in buza orasului vechi.

 

Unde stai in Montevideo

Evident, ai o paleta larga de hoteluri, hosteluri sau apartamente in care sa stai in Montevideo. Personal, am stat in Hotel Casablanca (34 euro per noapte pentru camera single cu baie proprie), un hotel care a reflectat asa de bine orasul… dupa ce urcam un etaj pe niste scari monumentale, ajungeam intr-o receptie ca o colectie eclectica de obiecte vechi…

 

Mai departe de Montevideo

Cum ziceam, Uruguay nu este o tara prea mare, asa ca poti sa te deplasezi fara probleme cu autobuzul. Am mers cu autobuzul de la Colonia la Montevideo, superconfortabil si cu wifi care mergea excelent. Celelalte doua atractii ale tarii sunt Colonia, orasul clasic, colonial al tarii, si Punta del Este, un soi de Cancun al regiunii care atrage mii si mii de turisti argentinieni si brazilieni pe plajele sale insorite (evident, doar vara!). Din Montevideo insa, poti lua autobuze directe pe distante lungi, in special spre Brazilia. Pentru Argentina, luati mai bine ferry-ul, fie din Montevideo, fie din Colonia.

 

Viza Uruguay

Cetatenii romani nu au nevoie de viza de Uruguay si pot sa ramana pana la 90 de zile pe teritoriul tarii. Nu sunt necesare alte documente.

 

Imagini Montevideo

01. Piata centrala din Montevideo

Principala piata din Montevideo cu statuia lui Artigas. Mausoleul esta insa subteran, fix sub piata

02. Mausoleul lui Artigas

Si arata cam asa 🙂

03. Teatrul Solis - Montevideo

Teatrul Solis … intr-un oras in care teatrul a fost intotdeuna important

04. Parlamentul Uruguay

Probabil cea mai mare cladire din oras – Parlamentul Uruguayului

05. Garda Parlament Uruguay

De paza patriei

06. Parlament Montevideo

Interiorul Palatului Parlamentului. Nu, nu de la Bucuresti, ci de la Montevideo !

07. Stadion Centenario - Montevideo

Istoricul si legendarul Centenario

07. Teren - Estadio Centenario Montevideo

Cam asa arata stadionul azi. Cred ca scaunele sunt de pe vremea Mondialului

07. Tribune

Adica sunt de piatra !

08. Cupa Jules Rimet

Cupa Jules Rimet a fost castigata de micutul Uruguay de 2 ori – in 1930 si 1950

09. Romania la Campionatul Mondial din Uruguay

Urmele nationalei Romaniei la primul Campionat Mondial din istorie

10. Muzeul fotbalului - Montevideo

Hai Romania !

11. Air France Montevideo

Un Air France survoleaza stadionul

12. Muzeul tragediei andine

Un muzeu pe care il voi uita cu greu

13. Prabusire in Anzi

Povestea rugbystilor a caror avion a cazut in Anzi

14. Centrul vechi Montevideo

Un pic de zona pietonala. Nu foarte multa

15. Eclectic in Montevideo

16. Acordeonista

Entertainment in Uruguay… mi se pare mie sau fatuca asta era rusoaica ?

17. Piata portului

Caldura mare. monser

18. Mercado del Puerto Montevideo

Piata Portului a devenit azi un food court

19. Chivito - Montevideo

Chivito, bomba calorica uruguayana

20. Mancare uruguayana

Si in Uruguay, cea mai buna salata este tot porcul

21. Mancarea din Uruguay

22. Cruise in Montevideo

Cum poti sa parchezi un vas de croaziera pe o strada ingusta 🙂

23. Graffiti in Montevideo

America de Sud loves graffiti

24. Magazine in Montevideo

Si Montevideo are un cartier colorat dupa modelul Bocai din Buenos Aires. Si niste sfinte

25. Centru Montevideo

Montevideo ecletic. Fiecare cladire e din alt film

26. Montevideo by night

Seara prin Montevideo

27. Oltcit

Inca o dovada ca Montevideo seamana cu Bucurestiul … Unde mai gasesti un Olticit pe strada ?

28. Plaja Montevideo

Ce mult imi plac orasele astea cu plaja

29. Fata uda

Desi poti sa faci baie si in centrul orasului 🙂

30. Termos

Termosul, iubirea uruguayenilor

31. Termos in autobuz

Il poarta peste tot … in autobuz

32. Termos pe plaja

chiar si pe plaja.

 

 

Air France logo

Comentarii

  • http://www.revistabiz.ro/20-cele-mai-influente-bloguri-de-turism/
    a scos azi un clasament
    raman la parerea mea cum ca,
    Cezar Dumitru ( pe care il felicit si pe aceasta cale) cu blogul imperatortravel.ro este „tatal” lor, restul incerca, dar mai e mult !

    Balaci Constantin 19 februarie 2016 18:02 Răspunde
    • Multumesc de aprecieri si de link 🙂 Nu am vazut 🙂

      Imperator 19 februarie 2016 18:33 Răspunde
  • Montevideo…este un oras frumos dar eu m am simtit tare ciudat acolo nu stiu de ce…poate ca era in plina vara si parea asa pustiu?centrul istoric este destul de interesant dar asa pustiu si trist….aaa da au termosul dupa ei si scaunul pliabil pentru mers la plaja in autobuz cu ei:) chivita da o adevarata bomba calorica dar merge sa incercam mancarea traditionala nu?muzeul andes are o poveste interesanta nu este doar un simplu muzeu…a fost asa trist si acolo dar patronul povestea asa frumos si avea informatii direct de la sursa…pacat nu a fost sprijinit de guvern sa faca acest muzeu dar pana la urma a reusit…a intrebat din ce tara suntem am zis Romania si imediat a venit vorba de tine:)isi aduce aminte de blogul tau si da i am zis am auzit de la tine despre acest muzeu

    Adina 21 februarie 2016 0:14 Răspunde

Lasă un răspuns la Adina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii