Mai acum cateva saptamani, primesc o intrebare pe chatul de la Facebook. „Hei, esti prin Romania? Ce faci duminica, 8 mai ?”. Soc si groaza, da, sunt in Romania, da, sunt in Bucuresti si nu am nimic in plan. „Pai, nu vii la Comana ?”. Da, de ce nu? Am mai fost la Comana acum vreo doi ani, era iarna si frig rau… Am putut remarca ca e o proprietate foarte frumoasa acolo, dar mi-as fi dorit mult s-o fi vazut cand era cald si soare… si, mai ales, cand totul e verde in jur. Asa ca acum, in mai, mi se parea exact luna care trebuie! Mai ales ca au inflorit bujorii de prin zona… Asa ca gata de drum.

Comana este o localitate nu teribil de cunoscuta, la sud de Bucuresti, adica intr-o zona in care putini s-ar fi gandit sa mearga in excursie, in vacanta sau in weekend, acum cativa ani. Nici acum nu sunt valuri, valuri de turisti, dar devine din ce in ce mai populara si e binemeritat… Pentru ca aici, pe langa cadrul natural deosebit oferit de Delta Neajlovului, a aparut un complex numit Casa Comana, care se dezvolta de la an la an. Cum ziceam, mai fusesem cu doi ani si ceva in urma, mi se parea ca e un colt de rai, dar chiar eram curios sa-l vad si in sezonul (ceva mai) cald.

Nu este prea greu sa ajungi la Comana, din Bucuresti. O iei spre Giurgiu si dupa ce treci podul peste Arges, la Adunatii Copaceni, la sens giratoriu o iei stanga. Mai treci cateva sate si, cand ajungi in Comana, urmezi semnele de circulatie. Si desi exista numeroase locuri de parcare, pot deveni neincapatoare in weekenduri…

Am ajuns dupa cateva zeci de minute. Si cum am intrat in complex, mi-a sarit in ochi ceva care nu exista acum doi ani – un trenulet numit „Orient Express”. Mi se confirma ca este ultima atractie, de abia introdusa. Comana are o gara de traditie. Pe aici a trecut prima linie de tren construita in Romania. Daca ne uitam in cartea de istorie, descoperim ca prima cale ferata din Romania a fost construita pe undeva in Banat, dar sa nu uitam ca atunci Banatul era parte a Austriei. Prima cale ferata construita pe teritoriul Romaniei de atunci a fost Bucuresti – Giurgiu (neavand inca iesire la mare, din punct de vedere comercial, Marea noastra era Dunarea, iar Giurgiu era portul care deservea Capitala. Asa ca gara Comana este una dintre primele gari din Romania, iar pe aici trecea Orient Expressul in drum spre Constantinopole. Acum, pe calea ferata Bucuresti – Giurgiu nu mai trec nici personale, d-apai Orient Expressul (e stricat ceva, pod, asa ca nu mai sunt trenuri), prin urmare, cei de la Casa Comana au lansat un simpatic mini-Orient Express care face turul complexului, dar si al satului, trecand si pe langa manastirea din comuna.

Si primul lucru pe care l-am facut a fost sa sarim in trenulet si s-o pornim de-a lungul Deltei Neajlovului. Comana este deosebita prin faptul ca aici se afla o delta. Da, e o delta similara cu mult mai cunoscuta Delta a Dunarii, dar ceva mai mica, evident… Si aici gasim stufaris, ape, peste si multe, multe pasari. Nu, nu se afla toata bogatia faunistica a Deltei Dunarii, dar si aici gasesti foarte multe animalute si pasaret… Ne-am invartit cu trenuletul pe malul apei, reusind sa trag cateva poze, apoi am intrat in sat si, in fine, inapoi la baza.

A urmat, desigur, tura prin complexul turistic. Cum ziceam, aici sunt de toate si tot apar atractii noi, an de an. In curte este un traseu pentru copii, te poti da cu tiroliana peste un brat de apa (asta chiar e faina), poti sa legi un lacat cu numele tau si al partenerului (partenerei) de un pod inspirat din seria de poduri pariziene de peste Sena.

Revad Pivnita Marelui Paharnic cu crama sa de vinuri de soi (aici am avut evenimentul acum doi ani), noile sali de conferinte, descopar si o sala de jocuri (bun, bun, pe vreme ploioasa), in fine, tot au aparut numeroase facilitati. Mi-am incercat si talentele baschetbalistice care imi cam lipsesc, asa ca am plecat mai departe.

Weekendul acesta, in care am fost invitati cei cativa bloggeri, nu a fost un weekend oarecare. La Gradistea are loc un eveniment care este comemorat an de an de vreo doua decenii. In ziua de 7 mai 1944, un avion englez decolat de pe baza anglo-americana de la Foggia, fiind in zbor spre campurile petrolifere romanesti puternic bombardate in primavara–vara anului 1944, a fost doborat de antiaeriana romaneasca si avionul a inceput sa piarda inaltime… se pare ca, in ultima clipa, pilotul englez a deturnat avionul ca sa nu cada peste sat si sa-l faca praf si s-a prabusit in mijlocul Deltei Neajlovului. Atunci a avut loc un moment superb… satenii s-au dus dupa avion, au recuperat trupurile celor cinci militari britanici de la bord si le-au ingropat dupa toate ritualurile crestin-ortodoxe, ca pe niste oameni de-ai satului, ca pe niste prieteni sau rude. Si asta, in conditiile in care Romania era in razboi cu Marea Britanie si nu doar scriptic, ci intr-unul care se desfasura cam saptamanal, daca ne luam dupa frecventa bombardamentelor.

Ulterior, englezii au venit si i-au deshumat, aducandu-le ramasitele in Marea Britanie, dar au ramas impresionati de cum au fost tratati mortii lor. Asa ca in fiecare an, in jur de 7 mai, are loc o slujba de comemorare a englezilor care si-au gasit sfarsitul in Balta Comanei, la care participa obligatoriu ambasadorul britanic la Bucuresti, dar si ceva oficialitati militare – de data asta, au fost trei militari, probabil ca si atasatul militar. Iar comemorarea a luat forma unui adevarat parastas ortodox – cu coliva, cu slujba religioasa, dar si cu intonarea imnurilor englez si roman.

Am pornit apoi pe balta, cu o salupa, spre locul unde a cazut avionul (se pare ca motoarele au fost scoase din apa abia acum cativa ani), unde se afla un semn si unde britanicii au lasat cateva lumanari. Dar cu ocazia asta am putut admira Delta Neajlovului. Si, intr-adevar, este atat de similara cu mult mai indepartata Delta a Dunarii!

Am mai avut ocazia sa ma plimb cu o caleasca (da, poti sa faci si asa ceva, e o caleasca din aceea boiereasca, frumoasa), am descoperit o gradinita unde copiii pot sa intre si sa culeaga cu mana lor diverse fructe si legume (cred ca e fascinant pentru o generatie din care multi stiu ca rosiile si ardeii se culeg din rafturile hypermarketurilor sau, in cel mai bun caz, din piata) si multe, multe alte lucruri. Am mancat, evident, cate ceva (ca doar nu era sa ramanem flamanzi intr-un loc cu vreo cinci restaurante, inclusiv unul grecesc) si, desi au fost diverse bunatati, nu pot sa nu spun cat de buna a fost painea. Desigur, curiosi, am intrebat care e secretul si am aflat ca marele secret al painii de Comana este… faina de Gradistea. Gradistea e un sat invecinat, unde un turc a facut o moara care face o faina… de faina :).

Am plecat incantat de la Comana. Este un loc mirific care, incet-incet, este pus in valoare. Si sper sa continue sa se dezvolte. Exista si hotel, exista tot soiul de planuri de extindere. Si totul arata impecabil. Si daca nu stiti ce sa faceti intr-un weekend si parca n-ati vrea sa mergeti pe drumurile deja prea batute spre Valea Prahovei sau Litoral, luati si Comana in considerare… Pentru ca merita…

 
Pentru mai multe informatii, aruncati o privire pe site-ul lor. Mai ales ca e nou-nout :).

Casa Comana

Orient Expressul de Comana

Din trenulet, un pic de delta

Bine ati venit la Pivnita Marelui Paharnic

Comorile pivnitei 🙂

Si o alta „pivnita”, mult mai moderna

Goooool

Vrei vreun team building ? E si sala de conferinte

Bujorii de Comana

Biserica manastirii Comana

Ctitori – unul si unul

Slujba de pomenire a aviatorilor englezi

cu coliva, ca pe la noi

Ce frumosi sunt copiii in straie nationale

Reprezentantii ambasadei UK in frunte cu ambasadorul

In capela eroilor

conturul Romaniei Mari

Podul din Paris varianta Comana

Comana Adventure Park

Sunt si niste lipitani superbi pe aici

Prin delta Neajlovului

Grup de bloggeri

Locul unde a cazut avionul

Povestea avionului englez

Si un spectacol foarte fain de muzica populara a copiilor din zona Comanei