Majoritatea intrebarilor pe care le primesc, a planurilor facute de calatori si a tururilor pe care le vad la diverse agentii de turism in Thailanda acopera, in general, doua atractii majore – Bangkok (deh, acolo, se aterizeaza si, de fapt, chiar este o metropola extraordinara care trebuie vazuta) si plajele din sud –, fie ca e vorba de sex-statiunea Pattaya sau de multimea impresionanta de insule si insulite cu plaje din acelea de sa pice Facebookul de la numarul de like-uri si share-uri. Dar Thailanda nu inseamna doar aceste doua destinatii. Inseamna mult mai mult, inseamna nordul care are o cu totul alta atmosfera, vibe si chiar si arhitectura. Nu trebuie sa uitam ca, timp de secole, nordul era un alt stat – Regatul Lanna (de unde si numele dat arhitecturii templelor budiste, care este diferita de tipologia arhitectonica a centrului si sudului Thailandei), iar asta se vede. In articolul de astazi, voi incerca sa trec in revista cateva locuri prin care am fost si care m-au fermecat.

Capitala indiscutabila a Nordului este orasul Chiang Mai, care, intamplator, este si cel de-al doilea oras al tarii (practic, e al treilea, pentru ca suburbiile vestice ale Bangkokului au fost separate din punctul de vedere administrativ de capitala Thailandei, dar, de facto, continua sa fie niste suburbii ale Bangkokului). De fapt, se spune ca Thailanda are un oras mare (Bangkok), iar restul, niste orasele linistite de provincie, si probabil aşa e. Bangkokul (cu tot cu suburbiile vestice) are 6 milioane de locuitori, in timp ce Chiang Mai are 175.000 de locuitori! Ei, nu e chiar un orasel, dar are atmosfera de orasel dragut si linistit… De altfel, daca ajungi in Chiang Mai dupa freamatul Bangkokului, linistea iti va tipa in urechi… Dar nici nu stii ce placut va fi.

Chiang Mai a fost capitala de secole a Regatului Lanna (1296–1768) si se simte in aer atmosfera de noblete a unei capitale decazute din drepturi. De altfel, Chiang Mai a fost fondat taman cu rolul de a fi capitala a Regatului Lanna – Chiang Mai inseamna, in thailandeza, „Orasul Nou” si a fost intemeiat, in 1296, de regele Mengrai, care a mutat aici capitala de la Chiang Rai. Desi, 500 de ani mai tarziu, a fost preluat de Thailanda, pana prin 1920–1930 a continuat sa nu aiba prea multe legaturi cu restul Thailandei – in Chiang Mai nu puteai ajunge decat dupa o calatorie anevoioasa de saptamani intregi prin jungle, mergand pe spatele elefantilor sau pe fluviu. Si asa Chiang Mai a continuat sa-si pastreze sarmul pana in ziua de azi.

Am fost de doua ori in Chiang Mai si, de fiecare data, m-a contaminat cu atmosfera sa linistita. E un soi de Ardeal al Thailandei. Bulevarde de dimensiuni omenesti (nu autostrazile suspendate parcurse de milioane de autovehicule ale Bangkokului), umbrite de arbori tropicali, unii impanziti de flori. Si pentru ca multora le place atmosfera aceasta mai chill, si in Chiang Mai sunt numerosi turisti, unii alegand sa stea aici pe termen lung. De altfel, Chiang Mai are multi straini rezidenti care presteaza de aici munci location free – cum ar fi IT sau scris… De altfel, multi bloggeri de travel straini aleg Chiang Mai-ul ca o rezidenta pe termen mai mult sau mai putin lung.

Barurile si restaurantele pentru farangi sunt cam peste tot, exista chiar si o piata de noapte simpatica si mult mai relaxata decat cele din Bangkok si, evident, poti descoperi si cateva atractii turistice. De departe, cea mai importanta este templul Wat Phratat Doi Suthep (sau, mai pe scurt, Doi Suthep), construit pe un deal care domina orasul, avand cupole aurite care stralucesc de iti iau ochii. Se ajunge usor si ieftin daca iei un songtaew (microbuz deschis) de jos, din oras, dar trebuie sa astepti pana se umple (vei primi oferta de la sofer sa plece doar cu tine, dar daca platesti 500 baht. Altfel, te costa in jur de 50 baht, daca imparti bancheta minidubei cu alti turisti straini si pelerini thailandezi. Odata ajuns sus, mai trebuie sa achiti cativa bahti pentru a intra (daca semeni cu thailandezii si vorbesti thailandeza, nu platesti nimic), si acolo vei descoperi o nebunie de temple, de aur, de statui, de pelerini care se roaga. Spre deosebire de multe temple din Bangkok unde turismul a invins budismul, Wat Phratat Doi Suthep continua sa fie, in primul rand, o destinatie de rugaciune, si mai putin de turism, asa ca am asistat de fiecare data la traditiile autentice ale budismului.

Evident, niste oameni atat de credinciosi ca thailandezii nu pot sa traiasca doar cu un templu (chiar daca este mare), de aceea poti descoperi lacasuri de cult supercolorate prin tot orasul. Wat Chedi Luang, desi este doar o ruina in acest moment (a fost distrus nu de armatele birmaneze, ci de un cutremur catastrofal), este impresionant, fiind un soi de mic Angkor Wat al Regatului Lanna – turnul central are aproape 70 de metri inaltime, iar cladirea (restaurata) este o marturie a artei nordului thailandez.

Ce mi-a placut la Chiang Mai este ca de aici poti sa-ti organizezi numeroase tururi in natura, eco-turismul fiind cea mai faina activitate a zonei. Poti alege dintr-o gramada de activitati, eu am mers intr-un asa-numit „hill tribe trek” de doua zile (o noapte dormind intr-o coliba amenajata in capatul unui sat tribal). Aici, in Nord, exista numeroase populatii de diverse origini, cele mai multe haituite din regiunile lor ancestrale (fie ca provin din Myanmar, China sau Tibet) si care, cum-necum, s-au asezat in zonele muntoase ale nordului Thailandei. Nici aici nu pot spune ca o duc excelent – statul thailandez ii considera pe majoritatea acestor oameni niste banditi, nici macar nu au cetatenie, dar ei continua sa-si duca viata relativ izolati pe munti si pe vai. E drept, cei mai multi au fost implicati in cresterea de plante din care se fac droguri, dar diverse proiecte regale de conversie a agriculturii din zona si o mana forte i-a „convins” pe multi ca heroina nu e buna si sa lase macul deoparte. Cert este ca sunt toti bucurosi de turisti… Turisti care le lasa cei cativa bahti de care au nevoie sa-si cumpere cate ceva… din pacate, mai ales bautura. Dar povestea „hill tribe trek” am scris-o mai pe larg in doua episoade. Aici aveti episodul 1 si aici episodul 2.

Daca mergem undeva mai spre nord, ajungem in Chiang Rai. Am stat acolo cateva zile si au fost cu adevarat faine. Orasul nu era cine stie ce, dar era linistit si iti dadea o idee asupra unui orasel de provincie thailandez fara prea multi turisti. De fapt, erau grupuri de turisti, dar nu straini, ci mai degraba thailandezi. Intr-o noapte, pe la ora 2, am auzit de la fereastra tot soiul de chiraituri, oameni care sarbatoreau, care se distrau. Nu era weekend, trecuse si Anul Nou Chinezesc, ce-o fi fost ? A doua zi, dimineata, am intrebat-o pe patroana pensiunii la care stateam si a dat din mana a lehamite: „Eh, turisti thailandezi”. „Si ce fac ei aici ?”. „Pai, vin sa experimenteze frigul!”. Frigul??? Cum sa experimentezi frigul? Pai, simplu… In Thailanda, mai ales in sud si in zona Bangkok, nu e niciodata frig. Asa ca a experimenta frigul este o ceva megaexotic pentru thailandezi. Cine are bani poate sa mearga in Europa sau in America sa vada cum e sa fie frig. Nu ai bani, te duci la Chiang Rai… pentru ca in noptile de iarna, temperatura scade spre 10–15 grade, deci foarte frig…

Acum, sa nu fiu rau, dar in Chiang Rai exista un templu special pentru localnici. Se numeste Wat Phra Kaew, la fel ca mult mai faimosul templu aflat in Palatul Regal din Bangkok. In templul din Bangkok se pastreaza cea mai sacra statuie al lui Buda – celebrul “Buda de Smarald”, simbol al suveranitatii thailandeze, dar mica statuie verde provine, de fapt, de pe aici, fiind descoperita intr-o stupa lovita de un fulger. Sacra statuie a fost gazduita de un templu din Chiang Rai (Wat Phra Kaew), apoi a ajuns in Chiang Mai, a fost capturata de laotieni si dusa in Laos, unde a locuit atat la Luang Prabang, cat si la Vientiane, de unde a fost luata de un rege thailandez razboinic care a cucerit capitala laotiana…

Daca Chiang Rai nu are niste obiective turistice iesite din comun (sunt niste temple obisnuite, o viata de noapte mult mai relaxata decat prin alte colturi ale Thailandei si o zona de baruri si saloane de masaj), nu foarte departe de oras se afla un templu halucinant, White Temple, creatia unui artist cu un nume ingrozitor de lung… Dar templul este incredibil – este greu sa-ti inchipui ceva mai alb, straluceste literalmente in soare si, probabil, daca nu ai ochelari de soare, este imposibil sa te uiti la el… Sa mai adaug ca artistul a folosit oglinzi fara sa faca prea multa economie; nu pot sa spun decat ca mi-am adus aminte de celebra zicala romaneasca: “La soare te puteai uita, dar la dansul, ba).

Daca White Temple este halucinant, in schimb Gradina Botanica de la Doi Tung este un adevarat paradis pe pamant. Aici a locuit o perioada indelungata regina-mama a actualului rege al Thailandei, dintr-un motiv simplu – si ei ii placea frigul… Construit pe un deal, palatul reginei-mama este inconjurat de o gradina… cum numai in Thailanda poate sa existe. De fapt, cu greu am plecat de acolo si doar spre sfarsitul zilei, cand aparuse riscul sa nu mai gasesc vreun moto-taxi care sa ma duca la autostrada ce facea legatura cu granita cu Myanmarul.

Am zis de Myanmar? Ei bine, un alt punct foarte turistic este asa-numitul Golden Triangle, adica locul unde se intalnesc Thailanda, Laos si Myanmar, despartite de apele bogate ale Indochinei. Aici a fost (si cred ca mai este) una dintre cele mai importante zone producatoare de opium (numele ii provine dintr-un raport al Departamentului de Stat al SUA). Aici se gaseste unul dintre cele mai interesante muzee ale Thailandei – Hall of Opium –, care istoriseste istoria opiumului, procesul de productie, efectele, dar si campaniile regale de eradicare a productiei si inlocuirea cu alte culturi mai mult sau mai putin alimentare… Exista chiar si o mini-plantatie de opium… Dar, desigur, nu poti cumpara vreun pachet chiar si pentru consum propriu din magazinul de suvenire.

Acestea sunt doar cateva din locurile faine din Thailanda de Nord. As putea vorbi si despre Sokhothai, acest Angkor Wat al Thailandei, sau despre multe alte locuri… Cum ziceam, este o regiune mult mai relaxata si autentica, cu atractii de tot felul si niciodata nu iti va parea rau ca ai ajuns pe aici… Dimpotriva.

Cand sa mergi in Thailanda de Nord

Sezonul secetos se intinde din noiembrie pana prin aprilie – mai (variaza de la an la an). In perioada noiembrie–februarie, este „iarna” thailandeza, cand temperaturile nocturne pot ajunge la 10–15 grade in zona Chiang Rai (niciodata in Chiang Mai), asa ca nu poti merge doar in tricou si flip flops. In perioada de „vara” din martie pana in mai, continua sa fie mult mai fresh decat in Bangkokul care moare de cald.

Viza Thailanda

Viza thailandeza se poate obtine pentru o perioada de 15 zile on-arrival pe principalele aeroporturi thailandeze.

Cum ajungi in Thailanda de Nord

In general, majoritatea turistilor zboara la Bangkok si, de acolo, fie ia trenul de noapte, fie, de cativa ani, vreun zbor low-cost spre Chiang Mai. In iarna, Qatar Airways va inaugura zboruri spre Chiang Mai, deci se poate zbura direct la Chiang Mai, ocolind Bangkokul.

Tururi organizate

Daca vrei sa faci parte dintr-un grup organizat cu ghid si fara sa te doara capul cu privire la partea logistica (in nord, am circulat cu autobuze si songtaew-uri locale deoarece nu sunt asa de multe transporturi turistice ca in Bangkok si in sud), Paralela 45 are un circuit fain si complet al Nordului intre 22 noiembrie si 3 decembrie (deci prinde si perioada in care vor fi doua zile libere, de Sf. Andrei si de Ziua Nationala), care acopera atat locuri despre care am scris, dar si locuri superfaine, cum ar fi Sukhothai si Ayutthaya. Arunca o privire aici.

Imagini Thailanda de Nord

Spre templul de pe Doi Suthep

O parte din complexul de temple de la Wat Phra That – Doi Suthep Chiang Mai

Si stralucitoarea stupa de aur

Impresionantul Wat Chedi Luang

In Thailanda, totul trebuie sa fie aurit… pana si orologiul din centrul orasului 🙂

Templu in stil arhitectonic Lanna din Chiang Rai

Replica lui Buda de smarald din Chiang Rai. Originalul se afla in templul din complexul Palatului Regal din Bangkok

Chill in Piata de Noapte

Uluitorul White Temple de langa Chiang Rai

Resedinta fostei Regine-Mama din Doi Tung

Un paradis pamantean

Orhidee

Granita thailandezo-myanmareza

Golden Triangle – unde se intalnesc Thailanda, Myanmar si Laos

Sa arunc o privire in Laos 🙂