Nu vreau sa ma dezmint. De cate ori plec in strainatate, folosesc cardul. Plec cu vreo 100 – 200 de dolari in buzunar, pe care, de obicei, ii intorc acasa (am o bancnota de 100 de dolari care e deja la cam a 20-a iesire in strainatate si nu a ramas niciodata pe meleaguri straine) si apoi scot bani din ATM-uri sau platesc direct cu cardul, dar despre asta am scris si voi mai scrie. Singura exceptie este cand calatoresc in zona euro, in general iau cam cati euro imi trebuie (evident, cand raman in suferinta, ma infiintez la primul ATM sa scot). Dar exista inca destui calatori care prefera cash-ul. Normal, ei sunt cei mai iubiti calatori de catre hotii de buzunare de pe toate meridianele, ca sunt juicy si o prada buna, dar sunt inca destui, judecand dupa multimea de intrebari pe care le privesc cu privire la schimbul valutar. In articolul de azi, m-am gandit sa pun laolalta o serie de sfaturi pentru cei care prefera sa se care cu cash-ul in calatorii prin strainatate.
In primul rand, incearca sa pleci din Romania cu valuta tarii in care te duci. E normal sa nu gasesti la schimb bahti thailandezi sau soli peruvieni, dar poti gasi cu un dram de noroc si destula alergatura valute mai exotice decat sfantul binom dolar / euro. In mod cert, poti gasi forinti, zloti, leva, coroane scandinave, uneori si lire turcesti (intreaba la bancile turcesti din Romania), posibil, dolari canadieni, am vazut la o casa de schimb, odata, si dirhami emiratezi. Chiar daca nu gasesti intreaga suma de care ai nevoie, schimba ce poti – ca o fi echivalentul a 10 euro, a 50 de euro, a 100 de euro, nu conteaza, dar macar cand ajungi la destinatie ai pe ce pune mana sa platesti vreun taxi sau autobuz, in caz ca nu te asteapta nimeni la aeroport, port sau autogara.
Pare un sfat aiurea, dar cand ajungi undeva, schimba la casa de schimb, nu la indivizi de pe strada sau in gara. De exemplu, gara din Praga este, probabil, cea mai famata cladire din Europa. In 1992, cand eram student in Olanda, la mine in camin pe acelasi culoar stateau niste americani care venisera intr-un schimb de studenti la Maastricht. Nu aveau ei prea multe ore si venisera mai mult sa se distreze si, cum aveau un bilet Euro-Rail de 3 luni (puteau merge oriunde prin vreo 15 – 20 de tari europene), dispareau cam de joi pana luni sau marti pe te miri unde. Intr-unul dintre aceste weekenduri prelungite, au hotarat sa viziteze Europa de Est si unde altundeva sa se duca decat la Praga. Au ajuns la Praga, s-au dat jos din tren, s-au pus la o coada monstruoasa, inconjurati de tot soiul de oameni de bine care le ofereau un schimb rapid si, culmea generozitatii, la o rata mai buna decat la casa de schimb. Acum, sa nu credeti ca erau cu 50% – 80% mai bune decat la casa de schimb, dar erau cu 10–15% mai OK. „Geseft!”, si-au frecat mainile americanii si, fiind mai multi si urmand sa stea cateva zile, au schimbat 500 de dolari dintr-un foc. Sa nu-si mai bata capul. Au plecat apoi tacticosi din gara, au intrat in primul Mc Donald’s, ca erau lihniti, si, cand sa plateasca, cei de la Mc le-au spus ca ei nu accepta bancnote din acelea, ca ei sunt in Cehia, nu in Polonia, si ca in Cehia se plateste cu coroane cehesti, nu cu zloti polonezi? Zloti polonezi? – s-au mirat americanii. Nu se poate asa ceva, sigur oamenii aceia simpatici si bine intentionati au facut o greseala. S-au intors in gara, dar, evident, ca insii disparusera. Atunci, au intrebat care e rata de schimb. Pai, in 1992, erau cam 10–12 coroane la marca, daca imi aduc aminte, dar rata de schimb la zloti era cam de 20.000 – 25.000 zloti la marca germana!
Trei ani mai tarziu, ajungeam si eu pentru prima oara in Cehia, debarcand in aceeasi famata gara Praha Hlavni. In dimineata respectiva, tocmai ajunsesera vreo patru trenuri pline-ochi cu turisti din toate colturile Europei, iar in gara, o singura casa de schimb deschisa. Am stat vreo ora la coada, in timp ce in jur roiau bisnitarii si mai pica vreo victima. De obicei, de peste Ocean.
Intre timp, am sperat ca lucrurile s-au rezolvat, Cehia a intrat in Uniunea Europeana, nu mai sunt smecherii ieftine, chiar si la noi nu se mai joaca alba-neagra. Da’, de unde, am auzit mai acum vreo doi ani povestea unor americani (desigur, tot ei), care au primit in aceeasi gara in loc de coroane cehesti niste bancnote frumoase de… ruble din Belarus. Daca nu stiti ratele de schimb, vi le zic eu. 1 euro = 27 coroane cehesti si 1 euro = 22.000 ruble belaruse!
Piata neagra a cam disparut de peste tot. Sunt din ce in ce mai putine guverne care cred ca sustinerea artificiala a monedei nationale (si, implicit, inflorirea pietei negre) este o solutie. In ultimii zece ani, am fost in doar doua state unde chiar avea sens sa schimbi la rata pietei negre – in Argentina (unde primeai 40–50% mai multi peso decat la casele de schimb) si in Uzbekistan (unde primeai tot cam 40–50% mai multi somi decat daca stateai ore in sir la vreo casa de schimb valutar). Dar si atunci, mi-am facut lectiile din vreme si am stiut unde si la cine sa schimb si, in plus, am facut ochii mari la ce am primit. Mai ales ca in Argentina era (si, probabil, inca este) o epidemie de bancnote false.
Hai sa va mai dau niste ponturi.
Evitati sa schimbati in aeroporturi. Stiu, exista exceptii, dar, de multe ori, cele mai proaste rate de schimb se gasesc in aeroport. Uitati-va la aeroportul din Otopeni. Acolo, euro continua sa fie 4 lei, sunt, probabil, cele mai proaste rate de schimb de pe tot teritoriul Romaniei. Asa este si in alte parti. Daca trebuie sa schimbi, schimba, dar o suma infima, cat sa te duca pana in oras.
Ochii mari la comisioane. La noi mai putin, dar pe diverse meridiane ale Planetei, pe langa rata de schimb oferita (buna, proasta), te loveste si un comision de schimb valutar (de parca respectivele case de schimb valutar nu castiga din diferenta intre rata de vanzare si cea de cumparare). Din cate imi aduc aminte, turcii (la casele de schimb valutar din aeroportul Ataturk si parca si din Antalya) sunt cei mai jepcari. La un moment dat, imi ramasesera de schimbat cateva bancnote destul de mici si mi s-a spus ca am de platit un comision mai mare decat toata suma respectiva. Am preferat sa raman cu lirele turcesti (cu tot riscul devalorizarii constante) si sa le folosesc data urmatoare cand am mers in Turcia.
Ochii mari la ratele de schimb REALE. Vezi ca sunt cursuri diferite, in functie de sume, iar unele rate „too good to be true” sunt afisate doar pentru a-ti lua ochii. Revin la Praga, pentru ca acolo sunt cei mai mari tepari – atat valutistii de pe strada, cat si valutistii „oficiali”, de la casele de schimb. Te plimbi pe strada, vezi o rata buna scrisa mare… 1 euro = x coroane. Wow… Citeste cu atentie totul. Rata aia atat de buna este doar daca schimbi vreo 25.000 de coroane, adica aproape 1.000 de euro. Daca nu (si cred ca sunt 99,99% din cei care schimba acolo), scrie o rata de toata jena, mic ca clauzele la contractele bancare.
Daca tot ajungeti in oras, nu schimbati la casele de schimb de vizavi de cel mai important obiectiv turistic din urbe, ci, mai degraba, la filiala unei banci mai mari (de preferinta, de care ati mai auzit). E posibil sa primiti o rata mai buna.
Negociaza. Exista cazuri in care poti primi rate mai bune daca schimbi mai mult, poti primi rate mai bune daca schimbi bancnote de valori mai mari, gen 100 de euro sau 100 de dolari (constant mi s-a intamplat in America de Sud, mai ales in Argentina). Evident, cand vrei sa schimbi mai mult, nu o face la doua ore dupa ce ai ajuns in tara respectiva, mai uită-te in stanga, in dreapta, vezi ce rate de schimb mai sunt.
Cand te duci in tari mai indepartate, afla dinainte care este rata oficiala de schimb. Cat e baht-ul la dolar ? Dar ringgitul malaysian ? Dar peso-ul bolivian ? Sigur, nu o sa primesti rata bancii nationale, dar sa stii cam in ce zona te scalzi.
Inainte de a pleca din tara, schimba banii fie in dolari (nu in euro) sau direct in bancnota urmatoarei tari in care calci (in caz ca esti in turneu prin mai multe tari). Asta-iarna, cand am fost in America Latina, am schimbat peso chilian de care mai dispuneam in soli peruvieni si solii peruvieni in peso columbieni, nu mai avea sens sa-I trec din nou in dolari. In caz ca te intorci acasa, schimba valuta locala, cu care ai ramas, in dolari, nu in euro. Motivul este ca bancnota americana cea mai mica este de 1 USD, iar cea mai mica bancnota europeana este de 5 euro, iar casele de schimb nu iti dau, de cele mai multe ori, maruntis. Asa ca mai bine ramai cu shillingi tanzanieni in valoare de sub 1 dolar, decat cu vreo 4 euro.
Intereseaza-te din timp cam ce valuta „forte” merge in tara in care ai de gand sa calatoresti. Te duci prin Asia de Est sau America Latina si o sa vezi ca dolarul american este egal cu euro. Pe pietele internationale, euro este, in general, mai „puternic” decat dolarul cu 10–15%, cel putin in ultimii cativa ani. Asa ca interesati-va cam ce valuta merge mai bine in tarile in care va duceti. In principiu, euro este de preferat in zonele adiacente Europei, unde vin foarte multi europeni (cum ar fi Maroc, Tunisia sau Capul Verde). In alte zone (Orientul Apropiat, Africa neagra, Asia de Est sau America de Sud si Caraibe), dolarul american conduce. In Asia de Est, mai degraba sunt de preferat dolarii singaporezi si hongkongezi celor americani, dar e cam greu sa-i gasesti in Romania. Exista insa si cateva „distorsiuni” – Coreea de Nord accepta euro, nu accepta dolari, iar in Cuba, daca schimbi dolari, trebuie sa platesti un comision, pe cand la euro, nu. De aceea este bine sa te lamuresti cu ce valuta asa-zis forte sa mergi.
Cam astea sunt sfaturile mele. Daca aveti si voi niste ponturi si sfaturi, cu mare placere le astept mai jos, la comentarii. Multumesc!
Foarte informativ articolul. Si eu prefer de obicei sa am o suma mica cash intr-o valuta forte si sa scot bani de la ATM la destinatie. E de evitat sa scoti bani de la ATM in aeroporturile turistice pt ca acestea au un comision (afisat) in plus fata de ce iti ia banca de acasa.
De cativa ani folosesc o aplicatie gratuita pt smartphones numita xe currencies care te ajuta sa nu fii pacalit la schimbul valutar dar si sa intelegi preturile locale (in unele valute te incurci usor intre 1 si 10 dolari). Aplicatia isi sincronizeaza ratele oficiale de schimb cand ai net si apoi o poti folosi si fara.
INTERESANTE LUCRURI,DAR DE COMISIOANE NU SE VORBESTE NIMIC?OARE NU CONTEAZA PENTRU CEI MAI MULTI CARE CALATORESC?
Fiind genul de calator cu cash si preponderent euro (schimb in dolari SUA doar pentru anumite tari unde stiu ca are mai mare cautare), normal ca mereu caut sa-mi fac o idee cu privire la rata de schimb… Vestitul site XE afiseaza si nu prea cursul real de al fata locului. Sunt destinatii pentru care cursul afisat pe XE e suficient de apropiat, sunt insa destinatii pentur care diferenta e f. mare (in plus sau minus, de obicei in minus) Cum cunosc acest lucru, cand imi calculez necesarul pentru calatorie, de obicei calculez la cel mai slab curs , astfel incat sa nu raman in pana, ba chiar sa pot spune ca am facut „profit”. Sa povestesc despre NZeelanda, unde am fost de curand. Pe XE cursul este mult mai mare *adica in avantajul calatorului* decat realitatea de la fata locului. Mai slab chiar decat daca ai transfera niste euro prin banca noastr, intrucat cu tot comisionul iesi mai in castig decat schimband la ei. Chestie verificata. Apoi, nu peste tot intr-o tara gasesti acelasi curs de schimb – sa ma refer la NZ acum ca-i recent: in AKL gasesti cursuri bune, intrucat sunt multe case de schimb (mai ales pe centrala Queenstreet) si nu toate practica un curs identic (desi nu sunt diferente imense). Un curs mai bun insa am gasit mai la nord in Paihia. Cu cat mergi spre sud, cursul devine tot mai prost. Neschimband in nord cat am avut nevoie (in ideea de a nu intra prea mult in parale) am fost nevoita sa schimb in sud. In Nelson de ex., nu sunt case de schimb, doar banic si practica deopotriva curs slab si comision mare. In Christchurch am gasit casa de schimb – am si schimbat acolo – ma rog o suma mai mica ) dar se practica un comision, care te cam frige la buzunar. Am schimbat si in aeroportul din AKL si pot spune ca aveau un curs asemanator cu cel de la casele de schimb din AKL – iar daca schimbi mai mult, primesti chiar un curs mai bun (fapt de care am profitat, fireste). Deci atentie calatori spre NZ, sau spre alte destinatii …exotice. E bine mereu sa sti intre ce limite te invarti, desi uneori poti gasi ceva sub limita minima. In alte destinatii poti schimba in profit fata de ceea ce vezi pe XE – un astfle de exemplu este Gerogia- unde calculand la limita minima, dupa bunu-mi obicei, am gasit la fata locului un curs de schimb net superior, astfel ca excursia mi-a iesit mai ieftin decat planificasem. Si inca ceva – daca din Gerogia mergi spre Armenia, e bine sa schimb lari feorgieni in drami armenesti in Tbilisi si nu in Erevan. Diferenta de curs pe care am gasit-o era foarte mare… Casele de schimb din Erevan ofera cursuri mai slabe.
Pentur calatorii spre Malaiezia, iata un pont privind cursul de schimb: cel mai bun curs din tot Kuala Lumpur si aproape din toata Malaiezia (cu exceptia Borneo) este la Suria Comercial Center (un mare mall localizat fix in spatele Turnurilor Petronas si a Aquarium-ului. Jos la parter, mergi la casa de schimb a lui Ali Noor, cu cat schimb mai mult, negociezi mai bine, nu are comision , oricum cursul lor nu se compara cu ce practica altii. Pe de alta parte, cel mai bun curs obtinut vreodata in Malaiezia a fost in Kuching, la pravalia unei chinezoaice din China town.Atentie, multe case sau banci in Malaiezia nu dau un curs bun pentru bancnote de 500 Euro *da am avut asa ceva si am vrut sa schimb acolo*, ba chiar ofereau mult sub cotatia normala, ceea ce m-a ambitioinat sa caut pana am gasit respectiva pravalie chinezeasca… In alte locuri, bancnote de valoare mica nu sunt agreate (in special in aeroporturi, – ex. Doha, am vrut sa iau apa din aeroport cu monezi de 2 euro si nu au fost acceptate, in schimb bancnota de 50 de ringgiti a fost acceptata la schimb. Nici bancnote mai mici de dolari singaporezi nu au fost acceptate – asa incat, daca prin Europa e bine sa avem marunt in buzunare, prin aeroport, nu acelasi lucru se potriveste prin alte colturi ale lumii. Locuri unde nu m-am dus cu euro, sau am folosit si euro si dolari SUA pt schimb: Chile – am avut ambele valute la mine, totusi, desi mica diferenta cursul euro – peso era mai bun nitel decat dolar SUa – peso (anul 2015). Alta tara unde am folosit la schimb doar dolari a fost Vietnamul. In Cambogia, doalrul SUA e …monedo locala.. nu ai nevoie de adevarata lor moneda, intrucat totul se cumpara si se vinde in dolari SUA. Firfiricile lor le primesti uneori la schimb (adica daca trebuie sa-ti dea rest 1 dolar sua mai putin, poate sa-ti dea in moneda locala. Asa incat pt. Cambogia, musai dolari SUA. Revenind la NZ: cursul dolarului neozeelandez si cel al dolarului singaporez sunt aproape identice – zic aproape, cu un usor plus pt dolarul singaporez. Interchange intre cele doua monede e uzual. In Turcia am schimba probabil odata la aeroport, apoi, am tot avut rest la fiecare intoarcere, astfel ca schimbam doar la casele de schimb din Sultanahmet. Atentie, sunt foarte multe case de schimb si nu sunt doua cu rate de schimb identice… Mai bine mergi oleaca in sus pana la Eminonu, 2 statii de tramvai, acolo gasesti cursuri mai bune. In rest, despre bani, numai de bine! :))
Salutare!
În Armenia, ce să folosesc pentru schimbul valutar, euro sau dolar?
Mulțam! O zi faină!
Mai degraba dolar.
Multumesc!