Vacanta la peste 3.000 de metri (ep. 1). De la Bucuresti, in capitala incasilor

07. Economy comfort KLM

Am fost deja in Peru de doua ori. Prima oara, in 2001 in prima mea iesire peste Ocean, iar a doua oara, asta-iarna. Excursiile au fost insa foarte diferite pentru ca si climatul in Peru este diferit. Iarna noastra (vara peruviana, deoarece Peru se afla la sud de Ecuator), este vreme excelenta pe coasta, dar nu sus, in Altiplano, in zona inalta, acolo este sezonul ploios, iar vara noastra (iarna peruviana) e pe dos… e bine sus (e drept, frig, dar in general soare si asa am avut si in 2001, si anul acesta, o vreme impecabila), iar in Lima este multa ceata si frig. Cum ziceam, ajungeam a doua oara sus, in Altiplano. Prima mea vizita a fost magica, de neuitat, uneori o mai povestesc. E drept, era prima oara cand ajungeam pe continentul american, dar si tara era fabuloasa. Si apoi, era Machu Picchu. Prima mea experienta a fost cu adevarat magica. Am povestit-o pe larg aici. Oare as ramane la fel de incantat de Machu Picchu si acum… Urma sa vad.

Am plecat in lungul zbor transatlantic la inceput de iunie. Nu eram singur, eram, toti, 15 oameni sa descoperim Peru si Bolivia. Am vrut sa ajungem si in Bolivia pentru ca erau niste lucruri absolut exceptionale de facut, pe care nu voiam sa le ratam – sa coboram cu bicicleta pe Drumul Mortii, sa descoperim La Paz, orasul care se revarsa peste un abrupt la aproape 4.000 de metri altitudine si misterioasa civilizatie Tiahuanaco. Aici nu mai ajunsesem, dar nu eram prima oara in Bolivia, mai fusesem asta-iarna in sud, in fabulosul Uyuni, iar visul de a cobori cu bicicleta Drumul Mortii il aveam de mult. Grupul, de data asta, era flexibil. O parte din grup nu mergea in Bolivia si se deturna pe la Arequipa si Colca Canyon, urmand sa ne reintalnim la Puno, pe malul lacului Titicaca pentru cateva zile, iar mai apoi, trei dintre noi, cu pregatirea fizica buna, sa ia la picior Inca Trail, urmand sa ne reunim la Machu Picchu, un drum fabulos pe care, probabil, o sa-l fac si eu vreodata. Nu se stie.

In fine, prea multa introducere. Ne-am intalnit toti la aeroportul Otopeni, dis-de-dimineata, si apoi ne-am pornit in directia Amsterdam la bordul unui avion al companiei olandeze KLM. Zborul, fara nimic de raportat, nici de bine, nici de rau, totul normal si in nota pozitiva a zborurilor mele cu KLM. In Amsterdam, am avut vreo trei ore de tranzit, deci n-am avut timp sa dam o fuga prin oras, aveam ceva timp la intoarcere, asa ca fiind fericit posesor al cardului Gold de la programul de loialitate Flying Blue al celor de la KLM / Air France / Tarom, am putut sa intru in business lounge la Amsterdam si sa-mi omor timpul cu o ciorba, ceva de baut si, mai ales, cu multe ziare J. Si, evident, intr-un loc linistit si relaxant taman bine inaintea unui zbor de vreo 11–12 ore sau poate si mai mult.

Confortul a continuat si la 10.000 de metri, pentru ca fiind membru Gold am primit upgrade la clasa urmatoare, cea de „Confort Economy”. Aceasta este o clasa intermediara intre economy si business, iar diferenta de pret intre cele doua clase este de doar cateva zeci de euro. Ce primesti in plus este un loc cu mai mult spatiu la picioare, iar scaunul se inclina mai mult decat in economy. Nu, nu se face pat, asta se intampla la clasa business, dar, orisicat, la un zbor de 12 ore, orice centimetru in plus conteaza… A, si uneori poate fi mai gol, pentru ca e o zona delimitata, fix in fata clasei economy.

Zborul a fost lung, dar deloc plicticos – am avut de scris articole, de citit ziare si de uitat la filme. De obicei, cand ma urc intr-un avion sa zbor departe, cu o diferenta destul de mare de fus orar, incerc sa ma chinui sa ma comport ca si cum as fi la destinatie. Avionul nostru ateriza la Lima la 18:10, dar asta era 2:10 a doua zi in Bucuresti… Asa ca trebuia sa ma tin pana la, sa zicem, 8 – 9 seara pentru a putea sa ma culc la o ora normala pentru Peru.

In fine, am aterizat la Lima. Aici, dupa cum ma asteptam, ceata. Iarna (adica vara noastra) este o vreme destul de pacatoasa in Lima – multa ceata, un plafon jos de nori aproape permanent deasupra Limei si, evident, destul de racoare… Fusesem in Lima in ianuarie si era minunat – soare, cald, pantaloni scurti si sandale. Acum, nu chiar de palton, dar totusi.

Ne-a asteptat autocarul si am pornit-o, hat, spre cartierul Miraflores, cartierul sic al Limei. Cam o ora de la aeroport. Initial, m-am gandit sa stam totusi in Miraflores, unde este safe de iesit seara pe strada, dar nu am anticipat ca toata lumea era franta si nimeni nu a mai vrut sa manance ceva si s-a dus direct la nani. Acum, daca as mai face tura asta, as opta pentru un hotel mai aproape de aeroport – poate nu chiar in zona aeroportului, dar poate in cea a centrului vechi, care e mult mai aproape de aeroport decat Miraflores. Hotelul in care am stat, Girasoles, a fost chiar foarte OK. Pana la urma, m-a lovit foamea si am mancat ceva la restaurantul hotelului, dupa care m-am dus la culcare.

Cum ziceam, Lima este capitala statului Peru si, cum iarasi ziceam, are o clima foarte pacatoasa. Se pare ca spaniolii, dupa ce au cucerit si spoliat Cuzco, capitala Imperiului Incas, au decis sa nu pastreze capitala in acelasi loc (prea era legata de traditia incasa), ci sa o aleaga pe coasta, pentru a putea transporta mai usor aurul gasit prin templele incasilor. Asa ca Pizzaro a coborat pe malul Pacificului si a fondat Lima sub numele de Ciudad de los Reyes (Orasul Regilor), pe data de 18 ianuarie 1535. Remarcati data. E in ianuarie, in plina vara peruviana. In ianuarie, in Lima este clima superba – nici cald, nici frig, soare cat cuprinde, o vreme extraordinara. Se zice ca Pizzaro ar fi regretat decizia in iunie, dar era prea tarziu. Lima se nascuse si urma sa devina mai intai capitala viceregatului spaniol Peru si, mai apoi, a Republicii Peru.

Oricine merge in America de Sud, prima oara intreaba despre nivelul de siguranta. Lima nu este un oras nesigur, dar nici 100% sigur sa mergi relaxat si fara vreo grija. Situatia de siguranta este mult mai buna decat era acum vreo 10 ani, sa nu mai spun de acum 25 de ani, cand tara era ravasita de gherilele de stanga Sendero Luminoso si Tupac Amaru, dar continua sa exista cartiere in care nu e bine sa calci pe jos si altele super ok. Si in 2001, ca si acum, Miraflores este cartierul safe, la orice ora din zi sau din noapte. Aici, lumea se plimba pe strazi si la 2:00 noaptea, exista politie, patrule, totul e safe. Centrul istoric este safe ziua, dar nesigur noaptea, cand se goleste si nu prea mai ramane lume pe strazi. Cele mai famate regiuni ale Limei (un oras cu zece milioane de locuitori), in afara de favelele care se catara pe dealurile plesuve, sunt in jurul aeroportului si portului – in Callao.

Cum ziceam, nu am avut niciun imbold sa merg in oras (oricum, fusesem si il savurasem din plin cu cinci luni in urma), asa ca m-am dus in camera si am picat lat. A doua zi dimineata, plecam pe la 4:00 spre aeroport, ca la 6:10 urma sa decolam spre Cuzco. Excursia atunci incepea, de fapt.

Lima, la 4:00 dimineata, este destul de linistita. Este strabatuta de doua autostrazi urbane, una de-a lungul coastei Oceanului Pacific (Circuyto de Playas), alta prin interior, pe o vale seaca – Via Expressa / Paseo de la Republica. Soferul a ales drumul litoral, dar cum ne-am apropiat de aeroport, chiar si pe la ora aceea, ne-am lovit de un mic ambuteiaj. In fine, am trecut, am facut check in si iata-ne in avion. Peru nu a avut mai niciodata noroc de companie aeriana nationala… cam toate au dat faliment, iar fenomenul se intampla cam o data la 10–15 ani. In momentul de fata, piata aeriana peruviana este dominata de compania chilo-braziliana LATAM si de cea columbiana Avianca, care si-au deschis subsidiare in Peru (care sunt denumite foarte patriotic LATAM Peru si Avianca Peru). Mai exista o companie locala mica, numita Peruvian, dar chiar e mica, nici nu se compara cu cei doi giganti ai cerurilor latino-americane.

Am zburat, de data asta, cu LATAM. Lima–Cuzco este principala ruta a tarii, asa ca atat LATAM, cat si Avianca, dar si Peruvian decolau cam la fiecare 30–40 de minute (mi-aduc aminte, in 2001, erau vreo 4–5 curse pe zi, acum sunt vreo 4–5 curse pe ora). Daca aveai bilet de respectiva companie si apareai mai devreme, ora inscrisa pe bilet era pur facultativa. Era loc in avion, te imbarcau! Bine ati venit in America de Sud, unde orele sunt ceva neimportant!

Zborul insa, fabulos. Pentru mine, un déjà-vu. Soarele inca nu rasarise, dar avionul s-a inaltat aproape imediat deasupra norului care adasta nemiscat deasupra Limei. De fapt, toata perioada in care am stat la Lima fusese noapte si nu sesizasem, dar era norul acela uracios care zace peste Lima iarna. Am prins, ca si acum 15 ani, rasaritul in avion si apoi au inceput sa apara Anzii… valuri, valuri, lacuri, munti, vai, plesuvi, apoi din ce in ce mai verzi. Dupa o ora de zburat si trecut razant pe langa niste munti cu zapada pe varf, am ajuns la Cuzco… avionul a facut o tura pe deasupra orasului in semn de salut si apoi s-a inscris spre pista si am aterizat. Din avion, m-am uitat un pic cam derutat. Au schimbat astia aeroportul ? Parca nu era in oras. Aeroportul asta e in plin centrul orasului. Aveam sa aflu ca acela era aeroportul pe care am aterizat si in 2001. Diferenta este ca, in 15 ani, s-a dublat populatia orasului. Stimulat de turismul care a bubuit, orasul a crescut enorm si a inghitit si aeroportul. In 2001, era la marginea orasului, acum e in oras. Exista niste planuri de construire a unui alt aeroport la Chinchero, destul de departe de Cuzco, dar unde exista o zona plata fezabila pentru un mare aeroport international si intercontinental. In acest moment, nu prea exista zboruri internationale din Cuzco, exceptand cateva zboruri sporadice spre La Paz, in Bolivia, din cauza reliefului, altitudinii si dimensiunilor aeroportului… Daca ar exista un alt aeroport, indiscutabil ca ar fi numeroase zboruri spre America de Sud, de Nord si, poate, transatlantice, spre Europa. Dar despre noul aeroport… Ca in America de Sud, sunt planuri minunate care vor fi indeplinite candva, nedefinit.

Acum 15 ani, pasagerii erau intampinati de o orchestra locala care canta cu foc „El Condor Pasa”. In 2016, autoritatile portuare au lasat cultura la o parte si au devenit mai pragmatice. Inainte de a ajunge la bagaje, ne astepta un bol mare plin cu frunze de coca. Am aterizat la 3.300 de metri si impactul altitudinii urma sa fie resimtit in curand. Asa ca trebuia, pe langa Diamox, sa rumegam la frunze de coca. Pentru ca chiar functioneaza. Pentru mine, in mod cert.

Ne-am luat bagajele si am iesit unde ne astepta ghidul din Cuzco. Urma sa descoperim acest oras fabulos, o comoara arhitectonica si istorica, fosta capitala a Imperiului Incas si, indiscutabil, unul dintre cele mai frumoase orase din America Latina!

Imagini Bucuresti – Amsterdam – Lima – Cuzco

01. KLM Bucuresti - Amsterdam

Pe aeroportul Otopeni, gata de plecarea spre Amsterdam

02. Business lounge Amsterdam

Amsterdam business lounge

03. Bauturi business lounge

Daca vrei o bautura fina

04. Sucuri naturale

sau un suc

05. KLM Amsterdam - Lima

Avionul Boeing 777 al celor de la KLM, avionul care m-a dus la Lima

06. Comfort economy KLM

Sectorul Comfort Economy… ceva mai mult spatiu intre picioare, scaunul se apleaca mai mult

07. Economy comfort KLM

Gata, hai s-o taiem spre Lima

08. Mancare KLM

Pranzul la 10.000 metri

09. KLM food

si gustarea inainte de aterizare

10. Aeroport Lima

Bienvenidos in patria lui Machu Picchu !

11. Lima

In drum spre Miraflores

12. Hotel Girasoles Lima

Prima noapte in Lima – hotelul Girasoles

13. Lima - Cuzco

Prea de dimineata

14. Apus de soare peste Anzi

Rasarit de soare in avion

15. Anzi

Peste varfurile Anzilor

16. Cuzco din avion

Survoland Cuzco

17. Cuzco

Stai, aici era camp acum 15 ani… pffff

18. LATAM Cuzco

Aglomeratie de avioane la Cuzco. Noi am venit cu un LATAM, altul venise acum vreo 40 de minute

19. Aeroport Cuzco

Tot ce vrei… direct de la aeroport

20. Frunze de coca

Un bunvenit mai mult decat binevenit 🙂

Comentarii

  • …o mica corectura daca-mi permiti,avionul din poza este un 787 nu un 777….in rest stilul tau de a scrie care mie personal imi cade f. bine…

    valimilea 31 august 2016 13:33 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii