Antalya – de la terapia cu delfini la adrenalina în canioane

01-david-cu-delfin

De când am intrat în lumea asta a bloggerilor, mare, mică, cum e, am avut ocazia să cunosc foarte mulţi oameni interesanţi. Cu unii am devenit prieten, cu alţii e o plăcere să mă întâlnesc la diverse evenimente, cu unii chiar am călătorit. Un om minunat pe care l-am întâlnit este Mihai Stescu, pasionat de tehnologie şi un tip de treabă, cald şi simpatic. Şi un om care luptă pentru ca fiul său, David, să treacă peste autism. Şi am aflat că unul dintre cele mai eficiente tratamente împotriva acestei boli este să inoţi cu delfinii. Deşi avem şi noi Delfinariu la Constanţa, nu este posibil să urmezi această terapie aici, iar Mihai a găsit o deschidere la Delfinariul din Antalya. Mi s-a părut un lucru extraordinar ca un mamifer atât de inteligent ca delfinul să ajute omul în a-şi sprijini puii să scape de autism. Şi pentru că ştiam că prietenii de la Paralela 45 au numeroase curse charter spre Antalya, m-am gândit că ar putea să-l ajute – călătoria întregii familii în Antalya presupune totuşi niste costuri… Nu a fost necesar decât un telefon scurt, am expus problema şi Paralela a spus imediat DA. Haideţi să-l ajutăm pe Mihai. Aşa că, Mihai, soţia sa şi David au zburat la începutul lui septembrie spre Antalya cu un charter Paralela 45, pentru întâlnirea cu delfinii. Şi m-am gândit că ar fi interesant să aflaţi această poveste, care pentru mine este extraordinară… iar în plus, puteţi afla şi alte câteva lucruri pe care le puteţi face în Antalya. Mihai, ai legătura…

 

Avionul survolează un oraș destul de mare, efectuând în același timp un viraj de 90 de grade la dreapta. Acum, pe stânga, se vede destul de aproape marea, iar sub noi orașul dispare, lăsând loc culmilor munților Taurus.
Urmează un nou viraj, la stânga, și avionul străpunge curajos stratul de nori de la 5.000 m altitudine, având ca destinație orizontul îndepărtat, unde de data asta e doar marea. Dacă reușești să privești în urmă, observi o linie a țărmului în parte stâncoasă, dar și cu întinderi de nisip. Iată că ne înscriem într-un viraj mai amplu, mai întâi la dreapta, apoi unul și mai lung la stânga. Am înțeles. De fapt, am întors și ne îndreptăm către aeroport, venind de data aceasta dinspre mare. Am mai coborât, avem deja sub o mie de metri altitudine și marea dispare brusc, lăsând să se vadă mai întâi nisipurile aurii din Lara, împărțite între resorturile multicolore aliniate pe malul mării. Pista se năpustește rapid asupra noastră, ieșind dintr-un nor strategic plasat să taie avântul celor care se pregăteau să aplaude aterizarea. Au avut și de ce aplauda, avionul s-a lăsat lin pe pistă, cu o grație pe care nu o credeam posibilă la un Airbus 310, dar m-a surprins în mod plăcut, fiind primul meu zbor cu un avion de această mărime. Cezar mi-a spus că s-ar putea să fie și printre ultimele ale lui, deoarece TAROM urmează să-l înlocuiască…

Antalya ne-a întâmpinat cu ploaie, şi anume ploaia anului. De fapt, după spusele localnicilor, aici plouă serios de maximum două ori pe an. Mașina care ne-a luat de la aeroport se deplasa destul de repede, dar pentru noi, care mai fuseserăm aici, începeau să apară locurile cunoscute. Cu mici diferențe, ne reamintim câteva puncte de reper: un pasaj suprateran, o statuie.

 

Au urmat opt zile în care am încercat să folosim cât mai mult timpul pentru a explora zona și a vedea lucruri noi. Desigur, în fiecare zi am mers la Kemer, unde David a făcut terapie cu delfini – scopul principal al excursiei noastre în Antalya.

Terapia cu delfini a fost introdusă în Antalya de dr. Murat Kemaloglu, medic psihiatru, adânc implicat în recuperarea copiilor cu autism sau sindrom Down, ori cu multe alte afecțiuni psihomotorii grave. Dorința de a ajuta copiii a moștenit-o de la mama sa, medic pediatru, în al cărei cabinet a văzut o mulțime de copii pentru care în Turcia nu se făcea nimic. Atunci și-a propus să facă el ceva pentru asta. După ce şi-a terminat studiile de medicină, în Turcia și apoi în Statele Unite, dr. Murat a aflat despre cercetările dr. David Nathanson referitoare la terapia asistată de delfini. La începutul anilor ’90, odată cu inmulţirea centrelor de entertainment din Antalya si cu apariția multor delfinarii, dr. Murat a început munca pentru copiii care aveau nevoie de terapie. După mai bine de 20 de ani, mii de copii din întreaga lume au beneficiat de terapie cu delfini.

Terapia cu delfini presupune o interacțiune directă între un pacient și un delfin. În funcție de gravitatea afecțiunii, copilul este apropiat treptat de delfin și, ajutat de un terapeut, atinge delfinul, interacționează cu el prin joc și chiar înoată cu acesta, ținându-se de aripioara dorsală, sau chiar de cele două aripioare din față.
Terapia cu delfini presupune că delfinii sunt extrem de bine obișnuiți cu oamenii și că nu fac mișcări bruște care i-ar putea speria pe micuţi. Studiile efectuate de dr. Murat arată că sunt necesare minimum 5 ședințe de 30 minute fiecare de terapie cu delfini (ideal ar fi 10), pentru a constata diverse ameliorări ale simptomelor pacienților. Unora dintre copii le este frică de delfini sau de apă, și atunci terapia este mai dificilă, terapeutul având un rol important în eliminarea acestor temeri.

V-am atașat fotografii și de la terapie – e greu de exprimat în cuvinte bucuria pe care aceste ființe minunate le-o transmit celor de lângă ei. Este o experiență unică, pe care o puteți repeta și voi, în zona Antalyei sunt foarte multe delfinarii unde se poate înota cu delfinii, atât în scop terapeutic (David este autist, acesta e motivul pentru care face terapie cu delfini), dar și recreativ. În fiecare an când am fost în Antalya și David a înotat cu delfinii, am remarcat cum, pur și simplu, a înflorit, lăsând să iasă din el la suprafață toate cunoștințele acumulate în decursul anului, dar unele blocate în mintea lui de zidul care este de fapt autismul. Terapia cu delfini e un catalizator, un imbold pentru minte, corp și spirit de a da tot ce-i mai bun pentru a evolua. Zâmbetul natural al delfinilor, jocul lor sincer, toate la un loc te fac să te simți minunat.

 

Sunt multe lucruri care pot fi făcute în Antalya, în afară de a merge la plajă…

 

Antalya și împrejurimile sale reprezintă un amestec de relief muntos, cu ape de munte care își găsesc forța și răcoarea chiar și în cele mai toride zile și plaje nesfârșite, unele cu nisip auriu, altele cu stânci semețe care se ridică din mare.

Pe unele faleze stâncoase, apele de munte se varsă direct în mare, după ce sapă peșteri incredibile.

Anul acesta am vizitat canionul Göynük. Accesul se face din drumul Antalya – Kemer. La 15 minute de drumul național care șerpuiește pe malul Mediteranei, am ajuns la baza parcului natural Göynük. Acolo veți găsi multe metode de a vă răcori, dacă soarele Antalyei v-a dat de furcă. Puteți, pur și simplu, să faceți baie în lacurile cu apă rece, de munte. Extrem de curată și foarte dulce vi se va părea apa, după mai multe zile de baie în Mediterana.  Sunt câteva trasee de tiroliană, la înălțimi destul de mari, de pe care puteți admira splendoarea văii.

Noi am ales să urcăm pe firul văii și mai departe să intrăm în canionul propriu-zis. Echipați cu costume de neopren, veste de salvare și căști, am intrat într-un lac care deschidea canionul și am început să înotăm contra curentului. Apa râului este cumva regularizată, deoarece curentul nu e foarte puternic. La început, apa de 16 grade s-a strecurat în costume și până s-a încălzit de la corpul nostru, a durat vreo 3-4 minute. Nevoiți să înotăm, ne-am încălzit repede. Nu ne venea să credem că în urmă cu câteva ore înotam în apa de 30 de grade a Mediteranei, iar acum ne bucuram de o apă cristalină de 16 grade.

Lacul se termină după vreo 50 – 60 metri și apa scade treptat. Pereții canionului erau despărțiți de vreo 10 m de bolovani, stânci și, desigur, de firul apei. Am urmat firul apei, adâncimea acesteia fiind foarte diversă, între 10 cm și porțiuni unde nu atingeam fundul. Dacă vreți să mergeți la canion, singurul lucru pe care vă sfătuiesc să-l luați cu voi, din țară, este o cameră foto sau video subacvatică. Noi am folosit un Fujifilm XP 90 pe care David l-a primit de la F64. Și-a făcut treaba foarte bine, cu toate că subiectul era mereu în mișcare și mâna care-l ținea era cam înghețată.

 

Încălțările din neopren, cu talpă de cauciuc au fost perfecte, permițându-ne să avansăm sigur, fiind puține porțiuni unde alunecam – acolo unde rocile erau acoperite de alge -, le deosebiți imediat datorită nuanțelor verzi ruginii ale stratului care le acoperă. După indicațiile instructorilor care ne-au dat echipamentul, aveam de mers vreo 750 de metri până când canionul devenea inaccesibil turiștilor obișnuiți și unde trebuia să ne întoarcem. Noi am făcut cam 30 de minute până în locul pe care îl auzeam de departe, datorită căderii de apă. Cascada nu e foarte înaltă, dar, văzută din apa, e chiar faină. La baza cascadei e o pâlnie cu adâncimea de cel puțin vreo 3 m, unde te poți relaxa plutind în amestecul de stropi de apă și tumultul apei care se prăvăleşte din munte. Întoarcerea a fost mai rapidă, pentru că ne obișnuiserăm deja cu traseul. Întreaga seară nu am mai simțit căldura obișnuită pentru litoralul Antalyei. Corpul nostru se încărcase cu destulă energie și răcoare.

 

În acea seară, am preferat să ne întoarcem din Kemer în Antalya folosind o cursă a municipalității, un vaporaș care urmează coasta Antalyei și parcurge distanța în aproximativ o oră. Am plecat aproape de asfințit, după ce ne-am răcorit cu o bere și un suc la un restaurant din portul Kemer – Navigator, al cărui proprietar, un domn în vârstă, extrem de manierat, ne-a făcut să ne simțim minunat dându-ne câteva replici în limba română – fără nume de fotbaliști… Îmbarcarea s-a făcut urmând toatre regulile de securitate, ca și în transportul aerian, existând inclusiv o listă de pasageri, biletele fiind nominale (aveți nevoie de un pașaport sau o copie a acestuia). Nu se poate plăti cu cardul, dar suma e chiar rezonabilă – 15 lire de persoană (practice, am plătit 45 de lire, iar orice taxi îți tarifează între 130 și 150 de lire pentru aceeași rută, dar pe uscat). În interior, am găsit scaune chiar ca în avion sau în trenurile de mare viteză. După ce s-a strecurat printre corăbiile de pirați și iahturile luxoase din port, căpitanul a ambalat cele două motoare și ne-am trezit cam la 2 km de coastă, având în stânga noastră coasta Antalyei și fantasticii munți Taurus, pe care îi admiraserăm și din avion. Soarele s-a ascuns după munți și imediat s-a lăsat întunericul. Am ajuns în Antalya în aproximativ o oră, în portul din orașul vechi, acolo unde tocmai începea forfota specifică serii.

 

Orașul vechi din Antalya merită atenția voastră. Un loc minunat, în care vestigiile romane convieţuiesc împreună cu clădirile din trecutul apropiat, dar și cu minunății ultramoderne. E fain să vezi agățat de faleza stâncoasă, în marginea unei alei înguste, un ascensor construit din oțel și sticlă, care te duce într-un minut la nivelul străzilor din orașul nou al Antalyei. Dar merită însă să urmați și străduțele care coboară de la poarta lui Adrian trecând pe la minaretul rupt sau de la stația de tramvai. Magazinele specifice unui bazar turcesc vă îmbie cu mirosurile incredibile, iar unele dintre restaurante oferă o gastronomie mediteraneeană grozavă, la prețuri rezonabile.

 

Am avut șansa să vedem orașul vechi și în prima zi de bayram, când pe străzile sale mergeau doar câțiva turiști străini, 90% din magazine fiind închise. Pe străduțele înguste, locuitorii, dar și municipalitatea au înșirat ghivece de flori și arbuști care aduc un aer minunat cu aromele lor și umbra pe care o fac.

Antalya este o zonă în care au înflorit resorturile all inclusive, numeroase dintre ele aflându-se în oferta multor agenții de turism din România. Ofertele sunt diverse și includ charterul, fără de care nu puteți zbura direct în Antalya, ci doar cu escală la Istanbul.

Hotelurile au, majoritatea, plaja lor și multe restaurante din care puteți alege tot ce vă doriți. Aproape în fiecare resort se organizează diverse evenimente artistice, cu specific turcesc și nu numai. În Kemer sunt inclusiv discoteci.

Vă recomand însă să ieșiți din resorturi și să descoperiți în fiecare zi ceva nou. Aveți timp suficient pentru a prinde masa de seară, dacă plecați după prânz. Distanțele din Antalya sunt relativ mici și sunt acoperite de o rețea de transport rezonabilă (noi am folosit-o în mai mulți ani), iar dacă sunteți prea obosiți, luați un taxi, fie de la stațiile amplasate pe principalele artere, fie din parcările centrelor comerciale.

 

Aș dori să le mulțumesc, în final, celor care au făcut posibilă aventura noastră în Antalya. Cezar, chapeu bas, mersi pentru tot, inclusiv pentru găzduirea acestui articol. Paralela 45 ne-a susținut, alături de prietenii de la Kooperativa 2.0, F64 și EuropaFM.

 

Au mai fost o mulțime de alți prieteni și membri ai familiei noastre care au sprijinit individual terapia lui David și care ne-au convins încă o dată că suntem pe drumul cel bun. Vă mulțumim, dragilor, sunteți minunați.

Îi mulțumesc și lui David, care, pe zi ce trece, se maturizează, devenind un atent observator al lumii noastre, în care sunt convins că se va integra, devenind un om independent și care nu va uita că alți oameni, atât de mulți, au pus umărul la recuperarea și mai apoi la educația sa.

 

Imagini Antalya

01-david-cu-delfin

In bazin cu delfinul

02-david-cu-delfin

03-david-cu-delfin

04-david-cu-delfin

05-delfin-sub-apa

Ca delfinul in apa 🙂

06-david-i%cc%82n-mare

David in mare

07-golf-in-kemer

Golful Kemer

08-antalya-orasul-vechi-si-portul-noaptea

Antalya City – noaptea

09-david-in-canion

David in canion

10-miki-si-ali-in-canion

Miki si Ali in canion

11-david-si-miki-in-canion

12-david-si-miki-in-canion

in canion

13-miki-si-ali-in-canion

14-david-in-canion

David in canion

15-david-in-canion

16-delfini-la-delfinariul-kemer

Delfini in delfinariul Kemer

17-antalya-vedere-prin-faleza-stancoasa

Antalya – vedere prin faleza stancoasa

18-antalya-strada-comerciala

Antalya – strada comerciala

19-antalya-poarta-lui-adrian

Antalya – Poarta lui Adrian

20-antalya-arhitectura-traditionala

Arhitectura traditionala turceasca

21-antalya-strada-comerciala-cu-umbrele

Strada comerciala

22-antalya-fructe-de-cactus-comestibile

Cactus comestibil

23-david-inoata-cu-delfinul

My dear friend 🙂

24-canionul-tabara-de-baza

Canion – tabara de baza

25-canion-david-si-miki-in-tabara-de-baza-a-canionului

26-canion-jeep-ul-care-te-duce-la-traseu

Transport spre canion

27-canion-david-trece-pe-un-baraj-de-pietre

28-canion-miki-trece-pe-baraj-de-pietre

29-canion-la-intrarea-in-parc

30-kemer-corabii-in-port

Portul Kemer

31-kemer-dupa-iesirea-din-port

Si iesirea din port

32-antalya-corabii-in-port

Portul Antalya

33-antalya-asa-arata-cursa-de-la-kemer

Cursa de la Kemer

34-antalya-plaja-din-orasul-vechi

Mica plaja de langa portul din Antalya City

35-antalya-strada-in-orasul-vechi

Prin orasul vechi

36-antalya-drapel-in-geamul-magazinului

37-antalya-minaretul-rupt

Minaretul rupt din orasul vechi al Antalyei

38-antalya-palmieri-cu-fantana-pe-mijlocul-bulevardului

39-antalya-restaurant-in-orasul-vechi

Restaurant in orasul vechi

40-antalya-vanzator-ambulant-in-orasul-vechi

Vanzator ambulant

Categorii:
Turcia

Comentarii

Dă-i un răspuns lui Imperator Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii