Pe langa celebra Laguna Albastra, cel mai vizitat circuit din Islanda este asa-numitul „Cercul de Aur” („Golden Circle”). Nu, nu este nicio denumire istorica, este pur si simplu o denumire de marketing data de un publicitar istet principalelor atractii turistice care se afla in apropierea Reykjavikului. De altfel, daca stai foarte putin in Islanda, Golden Circle este obligatoriu de facut – strange laolalta atractii istorice si cele doua mari fenomene naturale de care Islanda este mandra – apa termala (gheizerele) si cascadele. Un tur haios care se poate face in cateva ore (maximum o zi) si care iti va oferi o introducere in frumusetile Islandei.

Am plecat pe la 8 dimineata in plina noapte. Ghidul a zis ca e bine sa plecam mai devreme, sa evitam multimile. Ma rog, pentru islandezi, daca sunt mai mult de 20 de oameni impreuna, sunt considerate multimi… Ca om care a fost si in India, si in Italia, si in China, va pot spune ca Islanda este departe de a fi aglomerata. Poate vara, dar, desi erau destui turisti, nu am simtit niciodata ca sunt asaltat de multimi. E drept, atat de mica tara continua sa fie cumva intimidata de milionul de straini care vin sa o viziteze. Dar din asta isi fac banii.

Prima oprire – la parcul national Thingvellir (sau Þingvellir, in islandeza). Este locul cu care islandezii se mandresc cel mai mult – aici, timp de mai multe secole, se reunea anual Althingi – sau Parlamentul Islandez. Islandezii sunt mandri de faptul ca Althingi este primul parlament din lume, prima reuniune a lui avand loc in anul 930, practic fiind o reuniune a liderilor comunitatilor de islandezi. Althingi avea atat rol legislativ, cat si judecatoresc, dar si de targ, aranjare de casatorii etc. In Althingi, se votau legi (care nu erau scrise, ci recitate de seful Parlamentului, cu voce tare) si se judecau cauze. Orice participant putea lua cuvantul si sa supuna legi la vot. Legile nu erau scrise, ci memorate de seful suprem. Aici s-a luat decizia crestinarii islandezilor – primii colonisti se rugau zeilor vikingi (Odin, Thor si restul), dar, la un moment dat, regele Norvegiei le-a ordonat sa se crestineze. Dupa o dezbatere in Althingi, decizia luata a fost ca tara sa treaca oficial la crestinism, dar cine doreste sa se roage zeilor scandinavi este liber sa o faca la el acasa. Religia scandinava a continuat mult, dovada si statuia lui Odin descoperita intr-un santier arheologic, ale carui copii se gasesc prin toate magazinele cu suvenire.

Si cum vorbeam de suvenire, cand am ajuns la Thingvellir, o vreme cainoasa, o ploaie rea ne astepta, asa ca am inceput turul in magazinul de suvenire, unde ghidul nostru ne-a explicat ce si cum. Am aflat astfel despre elfi, micile creaturi fantastice, dar de multe ori invizibile, in care majoritatea islandezilor mai crede. De altfel, in Islanda nu trebuie sa arunci o piatra, de teama sa nu lovesti vreun elf. Anumite sosele nu au fost construite sau au fost construite variante ocolitoare tocmai pentru a-i ocoli pe elfi, iar un incident faimos a avut loc in anii ’80, cand un grup de islandezi s-a dus la baza aeriana NATO de la Keflavik pentru a-i evacua pe elfii deranjati de aviatia americana de lupta. De altfel, de-a lungul turului, ghidul nostru ne-a indicat pe unde sunt elfi… Nu l-am intrebat daca el crede in elfi, sa nu creada ca fac misto de el.

Daca elfii sunt vazuti doar de islandezi (sau de o parte a lor), in schimb cartile scrise de Halldor Laxness, laureatul islandez al Premiului Nobel pentru literatura, pot fi vazute de toata lumea, inclusiv in limba engleza, iar multi islandezi spun ca daca vrei sa-i intelegi un pic pe acesti ciudati locuitori ai nordului, trebuie sa citesti a sa „Independent People”.

Dar Parcul National Thingvellir nu e faimos doar pentru semnificatia sa istorica, ci si pentru ca aici se „rupe” pamantul – aici este locul unde placa tectonica care sprijina continentul nord-american se departeaza de placa europeana. Aici, peste milioane de ani se va rupe Islanda. Rupturile in scoarta pamantului sunt umplute cu apa, practic arata ca niste lacuri pentru ochiul necunoscator, dar sunt de fapt rupturi tectonice. Se pare ca, in fiecare an, America se departeaza cu 2,5 cm. Mi se pare enorm… iar aceasta departare se vede cel mai bine aici, la Thingvellir.

Ne-am plimbat sub ploaia cainoasa pe aleile de lemn construite peste crevasele adanci. Am ajuns si la Logberg, Stanca Legii, fix langa locul unde America se departeaza de Europa, de unde se comunicau legile Islandei in perioada Althingi-ului. Interesant este faptul ca vorbitorul nu striga la oameni. Se intorcea cu fundul la ei si tipa spre stanca-portavoce, care ii reflecta cu o mai mare putere vocea, astfel legile fiind auzite de toti. In mod sigur nu erau la fel de proaste precum cele votate de Parlamentul Romaniei in ultimii cativa ani. Odata cu trecerea Islandei sub suzeranitate norvegiana, in 1262, Logberg a incetat sa mai fie Stanca legii.

Ceva mai jos, in rift, se afla niste casute cochete. Ce or cauta aici, in plin parc national? Aflu ca e o resedinta a prim-ministrului, resedinta sa de vara, construita in 1930, cu ocazia implinirii unui mileniu de la deschiderea primului Parlament al Islandei. Dar si aici e o poveste stranie. In 1970, resedinta primului ministru a ars, omorandu-l pe premierul de la acea vreme, Bjarni Benediktsson (artizanul intrarii Islandei in NATO), sotia si unul dintre nepoti (actualul prim-ministru are fix acelasi nume. Este stranepotul lui Bjarni si s-a nascut cu cateva luni inainte de moartea tragica – si stranie, as spune eu – a ilustrului sau stra-unchi).

Al doilea punct de pe Golden Circle este cascada Gullfoss (care inseamna „Cascada de Aur”. De altfel, „foss” – cascada este unul dintre putinele cuvinte pe care le-am invatat in limba asta complicata rau). Din pacate, aici vremea cainoasa (continua sa ploua in spume) s-a combinat cu un aer rece, asa ca toate aleile erau de gheata… mergeam ca pe un patinoar, incercand cu greu sa-mi mentin echilibrul. Si, da, am reusit performanta sa nu cad deloc. In ciuda conditiilor vitrege, panorama cascadei este superba. Sunt amenajate doua „etaje” de panorama, unul deasupra, unde se poate admira Gullfoss-ul in toata splendoarea ei, iar al doilea mai jos, unde, pe langa ploaie, este si un vant care te spulbera… evident, cu multi stropi adusi direct din apa cascadei :). Sunt convins ca aici e superb cand e soare, probabil sunt si curcubeie, dar, din pacate, vremea cumplita s-a opus ca sa am niste amintiri placute. In mod cert, trebuie sa revin si atunci o s-o fac vara (ma rog, nu am nicio garantie ca voi prinde soare, chiar si prin iunie!).

Al treilea punct important de pe Cercul de Aur este zona de gheizere. Islanda, tara de gheata si foc, are aceasta resursa naturala care ii ajuta foarte mult – apele calde, termale, care, unele, erup ca niste adevarati vulcani, dar nu de lava (nu va faceti probleme, sunt destui candidati dornici sa scuipe lava in Islanda), ci cu apa clocotita. Apa termala este folosita la incalzirea locuintelor, dar si la sere – evident, Islanda trebuie sa importe mancare, dar o buna parte din ce se consuma este totusi crescut pe insula. Iar in ultimii ani, serele incalzite cu apa termala au un aport important.

Cuvantul islandez care a intrat cam in toate limbile lumii este „geysir” (in islandeza) sau gheizer. Sunt aceste ochiuri de apa fierbinte care clocotesc si care, la un moment dat, erup. Asa ca nu se putea sa mergem in Islanda si sa nu vedem faimoasele gheizere. Ce este haios este ca la Haukadalur, zona cu gheizere, taman gheizerul numit „Geysir” are o activitate „modesta” – erupe doar de vreo trei ori pe zi. In schimb, la doi pasi, Strokkur erupe garantat la fiecare 10 – 15 minute. Uneori, mai timid, alta data apa se ridica pana la cer, spre fericirea fotografilor. Ritualul este acelasi – apa creste usor, apar bulbuci, deodata o parte din apa se retrage in adancuri, pentru a exploda si a se ridica la cer (chiar si la vreo 30 – 40 de metri, uneori).

Evident, apa avand cam 100 de grade, trebuie sa circuli atent, ca nu cred ca isi doreste nimeni sa fie improscat cu apa clocotita. Am scapat :).

In mod normal, am fi stat mai mult… am fi putut sa ne plimbam prin rift, sa fi admirat mai mult timp cascada cea spectaculoasa sau sa prindem mai multe eruptii, dar eram uzi-fleasca si inghetati. Asa ca, in unanimitate, am decis sa plecam direct la Reykjavik pentru a ne schimba, usca, incalzi si plimba putin prin capitala islandeza. In Golden Circle, se mai poate vizita un vulcan stins numit Kerid, dar nimeni nu isi mai dorea. Data viitoare.

Imagini Golden Circle (Cercul de Aur)

Ploua, rece, intuneric, o vreme oribila 🙁

Sa facem cunostiinta cu niste elfi simpatici

Odin, marele zeu scandinav. Numele zilei de miercuri in limbile germanice vine de la numele lui („Wednesday”)

Operele singurului laureat al Premiului Nobel islandez

Aici se rupe Europa de America de Nord. Aici si la Casa Alba

Resedinta de vara a primului ministru islandez

Prin rift

Stanca Legii

Vechiul Parlament islandez – Althingi

Thingvellir National Park

Microbuzul nostru – loc de refugiu din ploaie

Spre Gullfoss

WOW ! Asta da, cascada

Era de 1 decembrie 🙂

Am ajuns si la gheizere

Nu atingeti !

Strokkur – cel mai activ gheizer

Pamantul care fumega

Drumul spre Reykjavik. A stat si ploaia si parca, parca se mai si lumineaza