Cele doua capitale ale Irlandei – Dublin si Belfast

Undeva la capatul Europei, de acolo de unde incep apele reci si amenintatoare ale Atlanticului, se afla o insula relativ mica, batuta de vanturile Oceanului si de multa ploaie, de unde si faptul ca este permanent verde – bine ati venit in Irlanda, insula verde (sau insula de smarald, cum o numesc unii, mai poetic), una dintre cele mai pitoresti si simpatice destinatii ale vechiului continent.

Cine ajunge azi in Irlanda va intelege greu ca, acum vreun secol si ceva, aici era unul dintre cele mai paupere colturi ale Europei. Locuitorii fugeau care incotro de foame, dar nu de o foame la figurat, ci de o foamete cat se poate de concreta. Intre 1845 si 1851, un milion de irlandezi au murit de foame si un milion au fugit in diverse colturi ale lumii (marea majoritate, in America), populatia insulei verzi scazand cu circa 25%. Foametea a fost determinata de o boala a cartofului, acesta reprezentand principala sursa de hrana in insula cea frumoasa, dar si de ocupatia engleza si de legile sale, care tineau in chingi populatia majoritar catolica a insulei. Timp de secole, irlandezii au fost populatia de rang 2 a insulei, discriminata si folosita intr-un soi de semisclavie. Dezvoltarea insulei in ultimii 100 – 150 de ani este cu atat mai spectaculoasa cu cat citesti mai mult despre istoria Irlandei.

Irlandezii sunt urmasii vechilor celti, de unde si limba lor aproape imposibila, dar similara scotienei, galezei si bretonei (din Franta). Desi este limba oficiala a Irlandei si, deci, a Uniunii Europene, doar circa 70.000 de oameni o vorbesc ca limba principala, in general in comunitatile izolate si rurale din peninsulele Irlandei de Est, dar mult mai multi o stiu relativ.

Irlanda a fost locuita de celti in perioada Antichitatii si, desi Imperiul Roman nu s-a intins pana aici, au existat numeroase schimburi comerciale si culturale, dar triburile celtice care locuiau in Irlanda au fost lasati in pace de romanii care stapaneau o parte din Anglia de azi. Din Anglia, a venit insa celebrul Sf. Patrick, un roman nascut in Britania romana, cel despre care traditia spune ca i-ar fi convertit pe celti la crestinism. Ma rog, exista o intreaga polemica cu privire la St. Patrick, se pare ca ar fi existat, de fapt, doi Patrick care au contribuit la crestinarea Irlandei, dar asta conteaza mai putin. In fiecare 17 martie, in toate colturile lumii se sarbatoreste Ziua Sf. Patrick, de obicei intr-o mare de bere Guiness si whiskey irlandez :). Prin colturi cu multi irlandezi, cum ar fi New York, exista chiar si parade, dar in rest, de obicei, e un motiv pentru promovarea puburilor irlandeze pe care le gasesti pe toate meridianele.

Dupa o perioada de relativa liniste, cand calugarii scriau pergamente dedicate Domnului, iar regisorii irlandezi se mai certau pe vreo bucata de deal, in apropierea celui de-al doilea mileniu, au inceput sa apara navalitorii din est, care urmau sa-i supuna, pana la urma, pe irlandezi. Mai intai, vikingii, care au fondat Dublinul, dar au ramas in mintea colectiva ca acei navalitori care veneau, omorau calugari si rapeau femei, si cam atat. Dupa ei, au venit normanzii, urmasii vikingilor stabiliti in nordul Frantei de azi, dar nici ei nu au venit foarte hotarati sa ramana. Au fost alungati relativ repede, iar irlandezii au ramas stapani pe insula lor verde pana in 1536, cand regale englez Henry al VIII-lea al Angliei a hotarat sa devina stapan si in Irlanda. Simultan cu aceasta decizie geo-strategica, Anglia era zguduita de separatia de catolicism si de aparitia anglicanismului datorata dorintei lui Henry al VIII-lea sa divorteze si refuzului Papei sa sanctioneze aceasta miscare. In acel moment, Henry al VIII-lea s-a autonumit cap al Bisericii Angliei si populatia a trecut in masa la versiunea anglicana a protestantismului, care luase avant pe vechiul continent.

Timp de aproape 100 de ani, regii englezi s-au luptat pentru control si, pana la urma, au reusit sa ocupe cea mai mare parte din Irlanda. In plus, lorzii catolici si-au pierdut pamanturile, iar taranimea catolica a devenit o populatie de categoria a II-a.

Au urmat multe lupte, multi morti, pentru ca, in final, dupa Primul Razboi Mondial, o parte din Irlanda sa devina libera. Apoi, multe alte lupte si morti pana prin anii ’80 – ’90, pentru a se ajunge la pace si in Irlanda de Nord.

 

Din momentul in care pasesti in Dublin, capitala Republicii Irlanda (ocupand cea mai mare parte a insulei, locuita in mare majoritate de irlandezi, nu stiu, te apuca, asa, o senzatie de veselie. Irlandezii sunt cunoscuti in Europa Occidentala ca petrecareti si nu prea sobri, iar asta iti este montat undeva prin creierul mic (sau mare), asa ca, desi inca nu ai gustat din licorile care i-au facut faimosi pe toate meridianele, te apuca un sentiment de buna-dispozitie. Iar daca ai bafta de soare, he, he, atunci chiar ca Dublinul te va cuceri :).

Urmele istoriei framantate a Irlandei nu sunt evidente din primul moment, dar daca intri in cele mai mari si mai vechi biserici ale Dublinului, ambele apartin Church of Ireland, versiunea locala a bisericii anglicane. Christ Church si biserica dedicate patronului-protector al Irlandei, St. Patrick, nu sunt catolice! Si, evident, din lipsa de credinciosi, au devenit mai degraba monumente istorice, decat biserici. Un alt loc din Dublin care reflecta istoria framantata a Irlandei este un monument straniu – un soi de prajina stralucitoare din aluminiu, numita oficial „Monumentul Luminii”, o prajina inalta de 120 de metri si dorita de autoritati sa fie un simbol arhitectonic al orasului, monument construit pe locul unde pana in anii ’80 se afla statuia amiralului englez Nelson, care a fost aruncata in aer, intr-o noapte, de cei din IRA – Armata Revolutionara Irlandeza.

Dar marea majoritate a turistilor se bucura mai degraba de alte „catedrale” ale Dublinului – fabrica istorica a Guiness si fabrica whiskey-ului Jameson, ambele transformate in muzee multimedia cu un final inaltator – degustarea produselor. In primul rand, as sublinia experienta degustarii Guiness, care are loc in ceva turn de unde ai panorama orasului J.

Iubitorii de povesti si filme cu vrajitori e musai sa intre in biblioteca Trinity College, universitate fondata in 1592 (anul in care Mihai Viteazul a urcat pe tronul Tarii Romanesti), care seamana extrem de mult cu biblioteca Hogwarts School of Witchcraft and Wizadry, scoala la care a studiat… Harry Potter!

 

Cealalta capitala de pe insula cea verde, Belfast, capitala Irlandei de Nord sau a Ulsterului, mi-a dat sentimentul unui oras mai pompos, mai putin vesel si prietenos, dimpotriva, mai degraba scortos, oficial si cu un aer un pic dominant. In afara de a ma plimba prin centrul orasului, am facut un tur excelent al zonelor de conflict din razboiul purtat acum cateva decenii in compania unui fost combatant IRA, care acum face tururi… omul era o istorie vie si a fost unul dintre tururile care imi vor ramane in minte pentru totdeauna. Citeste mai mult aici.

 

Cand sa mergi in Irlanda

Vara, este cel mai bine, dar de plouat, ploua cam tot anul. Iarna, nu este chiar asa de frig ca in Romania, dar vantul bate serios, asa ca ia-ti haine mai groase si, mai ales, impermeabile.

 

Tururi organizate

J’Info tours organizeaza tururi in Irlanda, incluzand cele doua capitale ale insulei, dar si cateva atractii din afara acestor doua orase, cum ar fi Giant’s Causeway. Aflati mai multe informatii aici.

 

Cum ajungi in Irlanda

In mod neasteptat, nu exista zboruri directe intre Romania si Belfast, desi cred ca ar exista cerere, in schimb, exista zboruri spre Dublin. Din Bucuresti, opereaza Blue Air si Ryanair, iar din Bacau, poti zbura doar cu Blue Air.

Imagini Irlanda (Dublin & Belfast)

Acul din Dublin 🙂

Trinity College – Dublin

Prin campus

Bisericile reprezentative ale Dublinului apartin Church of Ireland

 

Ne-a asteptat un taxi negru – pentru Black Cab Tours in Belfast

Grafitti rememorand povestea taxiurilor din timpul luptelor

Martierii Armatei Revolutionare Irlandeze

Si alte lupte pentru libertate sunt amintite in Belfast

Primaria din Belfast – zici ca e Parlamentul Ulsterului

Exista un mic Big Ben si in Belfast 🙂

Comentarii

  • Belfastul ar merita vizitat si numai pentru celebrele „murals” din zona Shankill Road. Mi s-a parut mult mai interesant decat Dublin, care insa e mult mai turistic si mi se pare orientat spre alt gen de turisti, mai degraba e pentru party animals.
    La Belfast am fost fix de Pastele catolic si cu o zi inainte de sarbatoare am fost la un meci intre Linfield, echipa fanion a protestantilor, si Glentoran, derbyul campionatului lor. Nu am auzit niciodata intr-o peluza atatea scandari cu tenta politica si religioasa, si merg pe stadioane de vreo 25 ani, prin toata lumea. Ultrasii lui Linfield,cu care am stat in peluza sunt in mare parte fosti combatanti, membri ai gruparilor paramilitare din Irlanda de Nord. Cativa dintre ei mi-au oferit apoi un tur „not for tourists” in fostele zone de conflict si in restul orasului si am ramas prieteni.
    Din Belfast se pot face cateva excursii interesante, Giant’s Causeway e de exemplu un obiectiv care nu trebuie ratat.

    Mamadou 9 august 2017 18:31 Răspunde

Lasă un răspuns la Mamadou Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii