A existat dintotdeauna o fascinatie a Cubei. Inainte de Revolutie, era taramul acela exotic si erotic cu mult rom, fete frumoase, trabucuri, plaje de vis si posibilitatea de a face orice. Dupa Revolutie, au aparut Che si Fidel, o perioada Cuba a fost „paradisul pierdut”, dar dupa prabusirea comunismului la nivel mondial la sfarsitul anilor ’80, inceputul anilor ’90, Cuba s-a redeschis si a redevenit acel tinut exotic, atragator, senzual si fascinant. Dar pe langa trabucuri, rom, plaje si fete, a aparut atractia unei tari incremenite in timp, pe soselele carora circula masini din anii ’50, iar cladirile nu au mai capatat niciun strat de vopsea din acea vreme. Dupa ce Raul l-a inlocuit pe Fidel, reformele s-au accelerat, a aparut timid un sector privat (in genul restaurantelor, pensiunilor sau frizeriilor), un crampei din Havana a fost restaurat exemplar, iar zonele turistice speciale ca Varadero, Holguin sau Cayo de Coco au fost deschise si cubanezilor. Reluarea relatiilor cubano-americane a adus mult mai multi turisti americani pe insula proscrisa de catre regimul de la Washington, dar schimbarea nu a avut loc asa rapid pe cat se asteptau multi. Cuba continua sa aiba aerul acela de anii ’50, continua sa aiba masini de epoca pe strada, chiar mai multe decat inainte pentru ca se gaseste mult mai multa benzina si multi cubanezi au fost stimulati de cresterea numarului de turisti sa-si scoata rablele din garaje, sa le repare, vopseasca, ferchezuiasca si sa le puna pe soselele ceva mai carpite ale Insulei. Dar si asa, schimbarile pot sa ia viteza si intotdeauna le recomand tuturor: duceti-va in Cuba! La anul, e posibil sa fie o alta Cuba !

Eu am fost de doua ori in Cuba. Prima oara, in 2005 (era inca Fidel la putere), si a doua oara, in decembrie 2015. Schimbarile erau sesizabile. Soselele erau net mai bune, transportul in comun era modern (nu mai erau harburi sovietice, ci autobuze moderne din China), o parte din Havana, restaurata, aproape toate casele din Trinidad erau acum pensiuni turistice, mai multe magazine, mai multe masini (inclusiv de epoca), mai multe restaurante private. Dar aceleasi dolce vita, siesta, viata linistita, fete dansand in jurul unui baiat cu chitara… Si cred ca astea nu vor disparea in Cuba. Cel putin, nu atata timp cat vom trai noi. Peste cateva secole, nu se stie.

Astazi, m-am gandit sa va scriu despre unde am fost si ce locuri am vazut…

Havana – este, indiscutabil, inima Cubei, locul din care se da ora exacta si de unde sunt lansate noile tendinte socio-culturalo-economice de catre Partid. Centrul si suburbiile imediat adiacente centrului au fost construite inainte de Revolutie. Centrul vechi provine evident din epoca coloniala, dar langa el se afla cartiere construite inainte de 1959. Fidel nu a fost un mare constructor, trebuie sa mergi serios pentru a nimeri prin vreun cartier de locuinte tip blocuri comuniste. Centrul vechi este minunat si o parte din el a fost refacut cu mare atentie. Aici gasesti Bodeguita del Medio, barul lui Hemingway, stradute romantice, magazine de „havane” si suvenire. Au aparut si statui stranii, dar incitante – cum este statuia unei femei goale pe un cocos gigantic. Capitolio, copia fidela a celui din Washington, era inchis si in reconstructie (viteza din Cuba este net inferioara Romaniei in ceea ce priveste constructiile), dar poti vizita alte obiective faine – de la muzeul celebrului rom Havana Club la Muzeul Revolutiei, unde descoperi povestea romantica avand personajele Che, Fidel, Camillo si pe ceilalti barbosi. Daca vreti sa simtiti un pic din gustul lui La Belle Epoque, nu ratati hotelul Nacional – puteti intra fara probleme, bea un mojito si admira soseaua care se unduieste de-a lungul coastei, fiind biciuita frecvent de apa marii.

Luati-o apoi prin cartierele decrepite din zona. Aici, veti descoperi viata adevarata – copii fugind, barbati reparand masini, femei spaland sau venind de la piata. Pare un pic amenintator, dar zonele astea sunt foarte safe.

In fine, poti sa stai zile in sir in Havana si nu te vei plictisi. De la Piata Revolutiei la cartierul de vile Vedado, preumblarile de-a lungul Maleconului, mojito peste tot, in fine, Havana este un mix de vechi si nou, de ruine si cladiri stralucitoare, de istorie si… ei bine, tot istorie, pentru ca modernul nu prea exista. Si asta cred ca e fascinant in Cuba.
Trinidad – asta este orasul acela colonial pe care aproape fiecare tara din America Latina il are. A trait o perioada de glorie prin secolele XVIII – XIX, cand industria zaharului duduia (pe langa Trinidad au fost plantatii intinse de trestie de zahar) si au fost construite numeroase case sau mici palatele in stil colonial (Cuba a fost ultima colonie a Spaniei in Lumea Noua). Astazi, Trinidad este mecca turismului cubanez, cu strazile sale pietruite, cu casele multicolore si cu viata sa culturala – nu e seara in care muzica sa nu duduie din centrele culturale si cluburile orasului. Este orasul acela in care merita sa arunci harta la cosul de gunoi, sa-ti dezinstalezi GPS-ul de pe telefon pentru a te bucura de toate coltisoarele lui.

In apropiere, se afla plaja Ancon la Marea Caraibelor. Cand am fost in 2005, era complet salbatic. Nicio umbrela, niciun chiosc sa vanda un suc, iar transportul era asigurat de un camion in remorca caruia se inghesuiau zeci de corpuri, e drept, cam dezbracate, de tineri bronzati. Acum, au aparut mici plaje modest amenajate, ai un chiosc de unde sa cumperi ceva de baut si un biscuit, iar apa e la fel de senzationala.

Cienfuegos – oraselul prin care toata lumea merge in drum spre Trinidad este orasul acela cubanez adevarat… Nu prea vezi multi turisti aici, poate in jurul Palacio de Valle, un palat construit in stil maur, iar daca te plimbi pe jos spre centru sau prin centru, vei descoperi Cuba aia autentica, ramasa in urma cu decenii, dar mereu cu zambet si cu buricul la vedere.

Santa Clara – toata lumea vine la Santa Clara pentru a vizita imensul mausoleu al lui Che Guevara, locomotiva pe care el a deraiat-o impreuna cu niste frati de arme si cam atat. E pacat, pentru ca, desi orasul nu este spectaculos, la fel ca si Cienfuegos, este un loc „real”, in care vei descoperi adevarata Cuba. Dupa ce te pozezi cu gigantica statuie a lui Che cu mitraliera in mana, incearca sa o iei pe strazi, sa intri prin magazine (arata precum ale Romaniei anilor ’70) si sa descoperi Cuba adevarata.

Remedios – aici am fost doar in 2005 si nu stiu cum s-a schimbat. Dar nu cred ca s-a schimbat mult. Era acel tip de orasel prin care timpul trece fara sa lase urme, unde toata suflarea orasului se strange seara sa isi barfeasca vecinii si sa comenteze stirile. Orasul se afla in zona insulei numite Cayo Santa Maria (legata de restul Cubei printr-un pod lungi, lung, lung), o zona inchisa mult timp cubanezilor, dar deschisa turistilor straini, o zona cu adevarat paradiziaca si incredibil de linistita.

Pinar del Rio – multi spun ca este cea mai pitoreasca provincie a acestei tari, incredibil de frumoasa. Nu am fost in toate provinciile „sa bag mana in foc”, dar „bag mana in foc” ca, atunci cand te urci pe straniile dealuri care rasar ici si colo din campie, vei fi incantat de verdele extraordinar al insulei. In rest, aici poti descoperi Cuba rurala (dar e o zona mai dezvoltata, cu oameni mai intreprinzatori), industria tutunului, casute colorate si tot soiul de atractii turistice – inclusiv o pestera prin care trece un rau pe care te poti plimba cu barca. In general, este o excursie de o zi din Havana (autostrada este neasteptat de buna), dar daca ramai peste noapte, vei simti Cuba…

Cand sa mergi in Cuba

Cubanezii sunt binecuvantati de caldura tot anul. Puloverele, polarele si cizmele sunt cunoscute doar din filme. Aici sunt la mare moda tricourile decoltate, pantalonii imposibil de scurti si picioarele goale. Diferentele climatice vin insa din nivelul precipitatiilor. Din mai pana in noiembrie este sezonul ploios (iar de prin iunie, iulie, ai sansa sa te loveasca si un uragan), iar sezonul secetos se intinde de undeva din decembrie pana in aprilie. In 2005, am fost la inceput de mai si am avut parte de o vreme absolut superba, cu soare, cer senin, exact ce iti doresti; in 2015, am fost candva la inceput de decembrie (am sarbatorit 1 Decembrie la Cienfuegos) si a mai plouat… vreo doua zile, chiar zdravan.

Excursii organizate

Nu este teribil de usor sa mergi pe cont propriu prin Cuba, desi e fezabil. Trebuie insa sa vorbesti spaniola, cu cat mai fluent, cu atat mai bine. Dar nu te astepta ca transportul sa fie un model de organizare, dimpotriva. Poti inchiria masini si „s-o tai” pe insula, dar costa relativ mult. Daca optezi pentru excursii organizate, vezi ca Paralela 45 are un circuit care acopera toate locurile despre care am povestit, circuitul sfarsindu-se pe plaja la Varadero. Excursia de 11 zile costa incepand de la 1.475 de euro + taxe aeroportuare si poti afla aici toate amanuntele.

Viza Cuba

Poti primi o „tarjeta turistica” de la Ambasada Cubei la Bucuresti. Ti-o da in cateva minute.

Imagini Cuba

Vechea Havana, Havana coloniala, refacuta in ultimii ani

O statuie ciudata si indrazneata in centrul Havanei – o femeie goala calare pe un cocos

Malecon, pe malul Atlanticului

The real Havana

Trinidad, orasul incremenit in timp

unde gasesti internet doar in parc 🙂

Strazile din Trinidad

si casele sale colorate

Palatul in stil maur de la Cienfuegos

aflat pe malul marii

Prin oras

Un magazin tipic cubanez

Mausoleul lui Che

Che in toate formele 🙂

Din seria … transportul in comun in Cuba

si autobuzul hipo din Santa Clara

Pinar del Rio – cel mai pitoresc colt din Cuba

Tutun la uscat

Uscatorie de tutun