De-a latul Africii de Est (ep. 9). Diani Beach, pe malul Oceanului Indian

Dupa un traseu destul de lung si obositor de vreo 1.800 km cu dubita, plus 400 si ceva de kilometri cu trenul, deci mai bine de 2.200 km, simteam toti nevoia de un pic de pauza. Asa ca decizia unanima a fost sa stam undeva intr-un hotel fain la plaja. E drept, am luat decizia cu doar cateva zile inainte si, dupa o cautare sanatoasa pe booking, am gasit Hotelul Blue Marlin, in Diani Beach. In primul rand, am ales Diani Beach din tot ce are Kenya ca statiuni la Oceanul Indian la recomandarea cuiva din grup care deja ajunsese acolo… exista statiuni si la nord, si la sud de principalul oras, Mombassa, dar recomandarea unanima a fost Diani Beach. Nu am vazut asa-numitul North Coast, doar South Coast, care inteleg ca e ceva mai classy, in timp ce la nord de Mombassa este mai ieftin si budget-oriented.

Asa ca am petrecut cateva nopti in Blue Marlin. A fost o desfatare – o camera sa joci fotbal in ea, apa calda (wow, o placere dupa vreo doua saptamani de cel mult apa calaie), restaurant bun si, mai ales, plaja aia cu palmieri cu imagini de desktop. Evident, dupa o zi de balaceala, somn, mancat vreo doua ore si frecat pisoiul, evident ca nu am rezistat si am luat niste excursii prin zona. Nu sunt omul sa stau pe plaja (sau chiar si in apa). Dar pana la excursii, sa va mai zic cate ceva de zona.

In primul rand, Diani Beach. Obisnuit cu statiunile asiatice, cu zone compacte de magazine, restaurante, baruri, uneori bordeluri, hoteluri, muzica, distractie, am ramas surprins sa descopar ca Diani Beach nu are asa ceva. Nu prea exista un centru, exista doar un rand lung, lung de resorturi mai mult sau mai putin de lux, ascunse de palmieri intre sosea si mare, un mic hypermarket (sau, ma rog, un mare supermarket), o zona cu cateva standuri de suvenire (cu greu am gasit un magnet de vanzare, iar vanzatorul a trebuit sa mearga vreo jumatate de kilometru sa gaseasca un magnet pe care sa-l lipeasca de restul suvenirului) si cam atat. Adica, nu e, de fapt, vreo statiune… este un sir lung, lung de resorturi de-a lungul marii. Nu stiu sa fie all inclusive (o fi vreuna), asa ca poti sa iei masa la hotelul de langa… mancarea e similara, preturi similare, doar mai schimbi bucatarul :).

Aveam in minte sa ma duc la Mombassa. Dar dupa jaful din Nairobi, auzind ca nici Mombassa nu e departe in ceea ce priveste siguranta, am decis sa nu mai dau o fuga pe acolo – pana si in brosurile care faceau reclama la tururi prin regiune erau avertismente sa ascundem sau sa nu luam obiecte de valoare cu noi. Si sa fie in cadru organizat, cu ghid, cu sofer, cu oameni de-ai casei, cu tot ce trebuie. OK, sa ramana Mombassa la ei.

Deci, vorba lui Lenin: „Ce e de facut?”. La receptie, am descoperit un ceaslov imens cu tot soiul de idei de tururi. Am intrebat la receptie si au chemat un tour operator local sa-mi prezinte ce e de facut pe langa Diani Beach. Am studiat ce mi-a zis, i-am intrebat si pe ceilalti din grup (niciunul nu a vrut sa se urneasca de pe sezlong), am frecat netul si am ajuns la concluzia sa iau doua tururi – un minisafari in Shimba Hills si o tura prin zona Wasini, aflata la sud de Diani Beach, spre granita cu Tanzania. Ar mai fi fost plimbari cu dhow-ul (dar se puteau rezolva usor cu orice beach boy care se plimbau cat e ziua de lunga pe plaja, in cautare de client), eventual sa sari cu parasuta (la niste superpreturi) si o tura de safari in parcul Tsavo West (prin care am trecut cu trenul). Dar o excursie de o zi era doar cat te duceai si te intorceai, iar sa stai acolo peste noapte nu mai avea sens – fusesem deja in minunatul Masai Mara, dar si in Nakuru – iar Tsavo West este, mai degraba, un parc national creat pentru uzul turistilor care vin cu chartere din Europa sau Asia.

 

Shimba Hills este un parc mic, aflat in proximitatea plajei. Nu are prea multa fauna, se lauda doar ca este unicul loc din Kenya unde poti gasi un anumit tip de antilope – sable antelope (sunt mai multe prin Tanzania, Zambia sau prin alte locuri din Africa). Ca in cazul oricaror safari, am fost luat de la hotel dis-de-dimineata, pe la 6:00. Cei de la restaurant nu se trezisera, asa ca in locul unui mic dejun copios, am primit vreo doua banane obosite si un ou rascopt, pe post de „breakfast box”. Asta e, trebuie sa faci sacrificii. Problema cea grea era insa ca ploua ca la Ecuator… adica, ziceai ca s-a spart cerul… Dar, tot asa, s-a si oprit brusc si, dupa o dimineata cam racoroasa si noroasa, a iesit soarele pe la pranz :).

Shimba Hills este un parc national diferit de ce am vazut prin Kenya – este un parc national impadurit. Daca marea majoritate a marilor parcuri sunt deschise, cu putini arbori sau tufisuri, care iti ofera posibilitatea unei vizibilitati de kilometri intregi, Shimba Hills este impadurit. Asa ca e mai greu sa gasesti fauna, si asa mai rara, decat in Masai Mara sau Amboseli. In schimb, este un parc putin vizitat, asa ca nu te vei intersecta cu zeci de masini de toate felurile… si, uneori, ai parte de panorame faine. Nu au feline atat de „gustate” de turisti, iar pe celebrele sable antelope le-am vazut doar de departe, in ceata, si, dupa cateva momente de cand am sosit, s-au facut nevazute. Dar aerul acela fresh si puternic al dealurilor, pamantul acela rosu al Africii de care te indragostesti si sentimentul de libertate m-au facut sa ma simt excelent… si, evident, am mai „vanat” cate ceva – antilope elegante si facoceri plini de haz.

Cea mai faina parte a fost insa o scurta expeditie spre o cascada. Ghidati de doi rangeri inarmati (eram totusi in zona cu destule animale salbatice), am avut parte de o plimbare faina cu surprize… la un moment dat, fix in fata mea la nici un metru dintr-un tufis a sarit ditamai antilopa mascul… tipul din fata mea care era cu spatele s-a speriat asa de tare ca au trebuit vreo 5 minute sa se refaca. Dar refacerea finala a fost cand s-a aruncat in apele fresh ale cascadei :).

La pranz, am fost lasat pentru vreo ora la un lodge aflat in proximitatea parcului national – Shimba Hills Green Safari Lodge. Sincer, este unul dintre cele mai faine lodge-uri pe care le-am vazut in Africa. Mi-a adus aminte de Mbalageti din Serengeti – casute din lemn, traditionale, in varful unui canion, cu o panorama exceptionala… o mica piscina de unde puteai admira o frantura de Africa si, mai ales, multe zambete… a fost una dintre acele experiente despre care nu poti sa nu povestesti, despre locuri iesite din comun sau despre intamplari mai mult sau mai putin trasnite… e unul dintre locurile acelea in care stai cu un suc in fata si admiri meandrele raului din fata ta… Se zice ca, uneori, apar elefanti. Nu i-am vazut. Asta e.

 

Excursia in Wasini a fost o escapada in paradis. Nu pot sa ma plang de plaja de la Diani Beach – este plaja aceea alba, alba cu un nisip fin de nu ai sti ce e aia incaltaminte, daca ai locui aici, mare calda si numerosi palmieri… dar excursia la Wasini a fost o excursie in paradis. Inceputul a fost fix ca la toate excursiile de genul acesta, de o zi, din principalele statiuni turistice. M-au luat la 6:30 din hotel (am reusit sa prind un pic de mic dejun) si am mers vreo 45 de minute pana undeva spre granita cu Tanzania. Apoi, ne-am adunat din mai multe masini si am urcat la bordul unui vas. Wasini este o insula aflata in largul tarmului Kenyei (Tanzania se vede un pic mai incolo), locuita de o populatie musulmana (de altfel, majoritara pe coasta, datorita influentei arabe de-a lungul secolelor), unde genele negrilor bantu s-au amestecat cu cele ale arabilor, persilor si, un pic, cu ale unor chinezi nimeriti pe aici acum cateva secole. Sa nu va asteptati ca islamul sa fie prea strict, aici. Am vazut de departe niste femei mai mult goale care se prosternau in directia Meccai la ora care trebuia… Dar ramadanul, rugaciunile si multe alte ritualuri musulmane sunt urmate si aici. In Wasini, exista cateva sate, dar noi am ocolit initial insula locuita si ne-am avantat in larg. Nu am putut sa nu remarc mai multi baobabi crescand pe malul marii (o avanpremiera faina la excursia care urma sa o fac, doua luni mai tarziu, in Madagascar), dupa care am ajuns in zona Kisite – Mpunguti Marine National Park. Practic, am ancorat in dreptul unei insule de corali, insula care dispare zilnic la momentul fluxului (la fel ca pe toata coasta din Somalia si pana in Madagascar, fluxul este foarte puternic aici – in dreptul hotelului din Diani Beach, dimineata, erau cam 200 – 300 de metri pana la mare, iar noaptea, valurile bateau in micul dig suprainaltat al hotelului, plaja disparand cu totul)… dar mixul acela de culori tari – albastrul cerului, zeci de forme de verde ale marii, limba aceea alba de pamant, apa calda si vantul racoros – este cu adevarat paradisul… dar un paradis efemer, deoarece insula este acoperita de apa odata cu a doua parte a zilei, revenind la suprafata dimineata urmatoare… din nou si din nou… Am petrecut vreo doua ore aici, in apa de neuitat… Absolut superb.

La pranz, am ajuns pe insula Wasini, intr-unul dintre satele de acolo. Barca a tras departe si am avut de strabatut ditamai plaja… o plaja cu ochiuri de apa din care se mai zbatea cate un peste, se mai ascundea un crab. Pana cand am terminat pranzul (bazat pe ce ne da marea – de la pesti la crabi si creveti), marea deja acoperise o buna parte din plaja, asa ca a trebuit sa luam un soi de piroga pana la barca ancorata in larg. Tot aici, am putut observa in viteza obiceiurile nu tocmai ortodoxe ale musulmanilor localnici – cate o bere palmata din mana in mana si femei acoperite cu textile minimale rugandu-se bunului Allah la margine de drum… ca si crestinismul, care are tot soiul de manifestari, la fel, si islamul. Evident, asta nu inseamna ca nu am vazut destule tipe care respectau cu strictete hijabul.

 

Am revenit pe plaja de la Diani Beach cu culorile din Wasini in ochi… Da, am fost la plaja, dar la ce plaja… oricat de mult te-ar plictisi statul la plaja, uneori ramai vrajit de unele colturi de lume, unde marea si pamantul creeaza o senzatie de paradis.

Diani Beach mi-a placut nu numai pentru marea verde, nisipul alb si palmierii care se aplecau in toate directiile. Era liniste. Aici nu erau zecile de ambarcatiuni cu motor care distrug plaje intregi din Asia si Europa (la figurat, nu la propriu). In cel mai rau caz, vedeai cate un dhow, vasele traditionale arabesti care impanzeau apele Oceanului Indian din Indonezia si pana in Africa. In schimb, era greu sa-I driblezi pe beach boy chitit sa-ti vanda ceva (de la suvenire aparent hand made local, sau poate de prin China, la tururi cu dhow-ul la beach girls care ofereau masaje si sex). Aveai doar o sansa… sa intri in apa. Nici unii, nici ceilalti nu erau prea dezbracati, dimpotriva, si, desi de cele mai multe ori erau desculti, nu intrau mai mult de doi pasi in apa… acolo, in mijlocul marii, era liniste… doar valurile erau cam mari. Alt loc in care te puteai refugia era, desigur, hotelul. Pentru ca Blue Marlin, ca orice hotel care se respecta, avea masaiul lor care pazea zona privata. Conform legii, plajele kenyene sunt publice, oricine poate avea acces oriunde, asa ca sezlongurile, umbrelele (nu prea era nevoie de ele, peste tot venea umbra de la palmieri) si cocktailurile cu umbreluta le regaseai doar in zona privata… de obicei, o zona suprainaltata cu cateva trepte, pentru a opri fluxul de noapte al Oceanului Indian.

 

Am plecat dupa cateva zile faine, in care chiar m-am odihnit dupa un maraton de mai bine de 2.000 km de-a latul Africii de Est, de la Kigali la Mombassa. Drumul spre casa a fost insa umbrit de peripetii… daca primul zbor de la Mombassa la Nairobi (executat cu Kenya Airways) a fost perfect – s-a plecat la timp, s-a ajuns la timp, din pacate era noapte si nu am putut admira Kilimanjaro pe partea stanga cum zbori (in caz ca zbori pe zi pe ruta asta, ia loc la geam pe partea stanga a avionului), zborul spre Londra a fost intarziat mai bine de patru ore, pentru ca Dreamlinerul lui Kenyan s-a stricat… Da, este vorba despre un avion care nu poate avea mai mult de sase ani, tinand cont ca primul Dreamliner (operat de ANA) s-a ridicat de la sol in toamna lui 2011. Si Kenyanul nu a fost exact printre primii clienti. Asa ca am stat ore in sir in business lodge-ul lui Kenyan Airways (Slava Domnului ca am nivelul Gold la programul de loializare Flying Blue si, pentru ca Kenyan este parte din Sky Team, alianta din care fac parte Air France, KLM si Tarom, printre altii, aveam acces cu un invitat in lodge), asteptand noutati. Pana la urma, am zburat la Londra cu patru ore intarziere, cum spuneam, si am ajuns, ati ghicit, cu patru ore intarziere… Ma rog, a fost al treilea Dreamliner cu care am zburat (mai zburasem cu Dreamlinerele Qatar Airways si Avianca), dar asta n-a compensat faptul ca am pierdut conexiunea spre Bucuresti cu British Airways. Si fiind o conexiune negarantata (biletele erau luate separat), am ajuns joi-seara in fata lui Heathrow sa caut zbor si cazare, butonand la telefonul mobil. Surprinzator, am gasit si una, si alta, la niste preturi superrezonabile – cazarea la Heathrow Lodge http://www.heathrowlodgehotel.co.uk/, la doi pasi de aeroport, la pretul de doar 40 de lire pe noapte pentru o dubla! Dar, atentie, avionul se afla fix pe sub culoarele de aterizare ale avioanelor pe Heathrow… cand m-am dat jos din taxi, tocmai ateriza ditamai A380-ul lui Qatar Airways, de duduia hotelul mai rau ca la cutremur… norocul meu a fost ca dupa miezul noptii nu se mai aterizeaza pe Heathrow (doar avioane intarziate), iar in fiecare zi se schimba directia de aterizare… asa ca m-am trezit uimit, pe la 8:30 dimineata, ca nu ma trezise niciun megaavion care punea rotile pe Heathrow… Asa ca am avut noroc. Si, cum ziceam, am avut noroc si de un bilet ieftin de la Blue Air. Doar 140 de euro de la Luton la Bucuresti, luat cu o zi inainte… la Ryan costa tot 140, dar în lire sterline :).

 

Asa s-a incheiat tura mea africana de-a latul Africii de Est. Am ajuns in doua tari in care nu calcasem (Rwanda si Uganda), am revazut fantasticul Masai Mara, dar si Nakuru, m-a incantat verdele Oceanului Indian, am descoperit o parte din fascinanta istorie a Africii de care nu stiam si am descoperit Africa secolului al XXII-lea (evident, made in China si made by China). Dar trebuie sa recunosc ca, spre deosebire de America Latina si Asia, unde am fost prin multe locuri, mai am multe de vazut, trait si experimentat in Africa. O luna si jumatate mai tarziu, ajungeam in Madagascar, iar in urmatorul an am planuri mari… Etiopia, Namibia, Africa de Sud, Somaliland, Botswana… si va invit si pe voi sa veniti…

Imagini Diani Beach (si regiunea limitrofa)

Ferry-ul dintre Mombassa si South Coast. In curand, chinezii vor construi poduri 🙂

Intrarea la hotel

Cam asa arata camera

Baia ampla

Si un balcon fain 🙂

Luna plina la Diani Beach

Buna dimineata, Ocean Indian

Imagini de poze de desktop 😉

Un juice pe malul Oceanului

Diani Beach este si o plaja apreciata de kite surferi

Cand apare un muzungu pe plaja, hop si beach boys !

Evident, te poti da si cu camila

Well, cam asa arata statiunea 🙂

Principalul loc de shopping din Diani Beach

Spre seara incepe fluxul

Care ajunge fix langa hotel

Shimba Hills

Servus, ce faci ?

Sable antilopes – le-am vazut in ceata si in viteza 🙂

 

La cascada din Shimba Hills Park

Cu vajnicii rangeri 🙂

Lodge-ul fermecat din Shimba Hills

Aici sa te tot balacesti 🙂

Cu o asemenea priveliste

Hai si fara zoom

Inapoi in parc

Un facoser artagos

M-am intors taman la apus 🙂

Sa ne imbarcam, zic

S-o luam prin zona Wasini

Uite un baobab ! Avantpremiera la Madagascar 🙂

 

Ce sa mai zic ? 🙂

Doar sa ma arunc in apa

 

Am ajuns si la un sat de pe insula Wasini… destul de mult de mers pana acolo 🙂

Cand am ajuns la restaurant

Cand am plecat de la restaurant 🙂

Specialitatea casei 🙂

Si cocktailul casei. Signature, cica 🙂

Ponta si Dragnea versiunea Wasini 🙂

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii