Prin Tarile Baltice (ep. 4). Riga, orasul care te poate fermeca

Riga, Letonia

Urmatorul stop prin turul meu de baltice a fost Riga, putin cunoscuta capitala a Letoniei. Din Vilnius, am luat acelasi Lux Express, principala companie de autobuze a zonei baltice. Cat am facut de la Vilnius la Riga? Vreo patru ore. O perioada optima sa mai frecam un pic internetul (autobuzul are wi-fi aproape non-stop) si am vazut si un film… Sunt convins ca este mult mai repede decat cu avionul :). Din pacate, vremea nu se arata prea prietenoasa. Cand am plecat din Vilnius era nor, pe drum, a iesit soarele, dar Riga ne-a intampinat cu o rapaiala de zile mari. Ce a fost fain a fost ca pana am ajuns la hotel, lasat bagaje, tras sufletul, a iesit soarele… si am avut o vreme splendida pentru urmatoarele doua zile pe care le-am petrecut in Riga.

Fara sa le vizitezi sau sa pui mana pe o carte (sau pe niste site-uri), ai avea senzatia ca cele trei tari baltice (fiind si mici – cea mai mare, Lituania, are 2,8 milioane de locuitori, cea mai mica, Estonia, adaposteste 1,3 milioane de suflete, iar Letonia, la mijloc, se lauda cu popor de aproape doua milioane) ca sunt identice… diferentele insa sunt notabile. Lituanienii si letonii vorbesc limbi de origine baltica, o familie de limbi putin cunoscuta si destul de mica – de-a lungul istoriei, au existat sase-sapte limbi de origine baltica, dar doar doua au rezistat pana in ziua de azi – lituaniana si letona. Prusaca a prins secolul al XVIII-lea, dar a disparut, fiind inlocuita de germana si lituaniana. Dar lituaniana si letona au inceput sa se desparta undeva acum vreo 1500 de ani, asa ca sunt la fel de diferite ca romana de portugheza (sau de apropiate). De altfel, exista o teorie conform carora daca, traca si ilira ar fi limbi pre-baltice si ca limba dacilor ar fi fost mai apropiata de lituaniana de azi decat de romana de azi. Dar probabil ca si acestea sunt speculatii, nimeni, de fapt, nu stie cu ce limba se inrudea daca. Estona, in schimb, este o limba fino-ugrica, din aceeasi familie cu finlandeza si lapona (teoretic, si cu maghiara, dar pur teoretic, fiindca niciun eston nu pricepe maghiara si viceversa), asa ca limbile sunt foarte diferite.

Din punct de vedere cultural, Lituania a format timp de secole o uniune cu Polonia, asa ca exista o puternica influenta poloneza (oricat de mult ar nega-o lituanienii de azi). Peste letoni si estoni s-au asezat germanii. Mai intai, niste ordine militaro-calugaresti (ordinul Livonian provenit din ordinul Teutonilor) germanice, apoi negustori si nobili germani. Tallinn si Riga, cele doua capitala baltice, au fost orase pur germane (nemtii, in calitate de colonisti, au tins sa se aseze in orase, in timp ce localnicii letoni si estoni au trait mai degraba in zonele rurale), asa ca peste tot gasesti pecetea civilizatiei germanice care s-a intins de-a lungul Marii Baltice. Germanii baltici care au incercat sa preia puterea in 1917 – 1918 in perioada revolutiei bolsevice au fost infranti de letoni si estoni, care si-au proclamat propriile state nationale, expropriind marile proprietati germane (germanii detineau mai bine de 50% din pamantul Estoniei si Letoniei). Populatia germana a fost mutata din Letonia si Estonia in mod pasnic, in urma pactului Ribbentrop – Molotov. In toamna lui 1939, cand Germania lui Hitler si URSS-ul lui Stalin erau cei mai buni prieteni de pe Pamant, germanii si-au facut bagajele si au primit case, pamant si businessuri in nou-ocupata Polonie (in zona Poznan), dar si in Stettin (actualul Szczecin, in Polonia). De acolo, au fost evacuati dupa 1945 de polonezi, pierzandu-si urma in Germania…

Din punct de vedere religios, daca lituanienii sunt prea catolici datorita influentei si crestinarii conduse de polonezi, letonii si estonii sunt protestanti care i-au urmat pe stapanii germani in timpul Reformei. Dar toate trei popoarele baltice au puternice traditii precrestine, ele fiind printre ultimele crestinate in Europa. De altfel, religia pagana are parte de un comeback in Lituania in cadrul tendintelor de redescoperire nationala, iar Raimonds Vejonis, actualul presedinte al Letoniei, este singurul conducator din UE care provine din Partidul Ecologist si, oficial, adera la religia stramoseasca a balticilor – pe pagina lui de Facebook, scria la religie „pagan”. Intre timp, nu mai apare ce religie are.

 

Am ajuns in Riga pe o ploaie zdravana. Autogara se afla intr-o locatie centrala, la doi pasi de gara centrala si de orasul vechi. De altfel, turlele bisericilor din orasul vechi se iteau extrem de clar de dincolo de bulevardul care inconjoara orasul vechi. La doi pasi de autogara se afla halele Pietei Centrale, construite in perioada Primului Razboi Mondial pentru a adaposti zeppelinurile germane (au si forma unor hale destinate aviatiei), iar tramvaiul pleca tot de acolo spre hotelul in care trebuia sa fim cazati, un hotel cu un nume haios – Hotel Dodo. Dar pana sa ajungem la hotel, raman un pic uimit – desi aflat in plin centru, este o Riga pe care nu o recunosc… mai degraba, pare un oras din Rusia. Chiar si principalul bulevard se numeste Maskavas Iela (bulevardul Moscova). Si dupa ce m-am plimbat un pic prin cartier, mi-am dat seama ca aici se afla centrul puternicei comunitati rusesti din Riga – peste tot se vorbea rusa, magazinele nu erau supermarketurile din centru, ci alimentarele amintindu-mi de magazinele romanesti din anii ’90, casele erau construite in stilul siberian, unele ca niste datcha, iar de dupa blocuri, apareau, stralucind in soare, „cepele” de aur, atat de tipice pentru bisericile ortodoxe rusesti. Dar, pe de alta parte, strazile erau extrem de linistite, extrem de putine masini si un numar mult prea mare de Lada.

Cu cat te duci mai la nord, pretul biletelor de transport in comun creste… in Kaunas, biletul costa 80 de centi, in Vilnius 1 euro, in timp ce Riga ne-a lovit cu bilete de 2 euro. E drept, daca le cumperi in avans de la chioscuri de ziare, platesti doar 1,15 euro. Dar tramvaiele din Riga mi s-au parut mai descentrate decat troleibuzele din Kaunas… dar ce conta, hotelul Dodo era la doar trei statii de centru.

 

Centrul Rigai este unul tipic – cladiri germanice, restaurante, baruri si multi turisti. Riga este cel mai mare oras din Tarile Baltice (o treime din populatia Letoniei locuieste in Riga si o zecime din intreaga populatie a Tarilor Baltice), asa ca este un centru natural al afacerilor si transporturilor (Air Baltic, compania aeriana locala, este cea mai mare din zona), dar si al turismului. Orasul vechi se afla pe malul raului Daugava, iar Marea Baltica este la doi pasi. De departe, Riga pare un oras al spirelor, turle si turlisoare rasar de peste tot, mai ales daca te urci pe impozantul pod de la capatul orasului vechi care leaga cele doua maluri ale Daugavei.

Plimbarea prin Riga este o placere. Ne-am atasat unui grup de turisti care au fost preluati gratuit de un ghid local – si in Riga exista „Free City Tours”. Cei care organizeaza turul gratuit pe jos ofera si tururi platite (cum ar fi sa iesi noaptea cu caiacul pe Daugava si pe cele cateva canale din oras)… mi-ar fi placut un tur de noapte prin oras, dar era prea tarziu (noaptea vine la Riga, in iulie, undeva dupa miezul noptii) si a doua zi dimineata aveam autobuz spre Tallinn. In schimb, am aflat povestile bisericilor, ale casutelor ca de turta dulce din oras si am revazut cea mai haioasa cladire din Riga – care are o pisica in varf aratand suparata si cu coada in sus… se spune ca cel care a construit cladirea era un bogat comerciant leton care a vrut sa intre in Marea Breasla (asociatia negustorilor din Riga, cladirea se afla chiar vis-à-vis de cladirea cu mâța in varf), dar a fost refuzat pentru ca doar germanii puteau fi membri din Great Guild. Suparat, a cumparat pamant chiar langa cladirea Great Guild, a construit blocul si in varf a plasat statuia pisicii suparate cu coada in sus… orientand-o cu coada spre cladirea breslei nesuferite. Se pare ca acestia l-au dat in judecata pentru aceasta infamie, Breasla a castigat si l-au obligat pe leton sa reorienteze pisica cu fata spre Marea Breasla :).

O alta cladire minunata este cea a „Fratiei Capetelor Negre”. Germanii au avut intotdeauna o pasiune pentru asociere, comunitati etc., asa ca tinerii negustori neinsurati din Riga (si nu numai) aveau si ei o asociatie – „Fratia Capetelor Negre” (este inca activa in Hamburg, disparand in Tarile Baltice odata cu plecarea germanilor). Initial, o fratie cu rol militar, a devenit mai degraba o forma de socializare si de training (membrii mai in varsta asistau la discutiile din Great Guild pentru a se familiariza cu businessurile din zona). De aceasta Fratie este legata aparitia primului brad de Craciun. Acestia organizau petreceri de Craciun, iar odata, prin secolul al XV-lea, cineva a venit cu ideea sa impodobeasca un brad de Craciun. Riga si Tallinn inca isi disputa intaietatea pe acest subiect, unde s-a impodobit primul brad de Craciun, dar in mod cert, in cazul ambelor orase, initiativa a apartinut Fratiei… Cladirea Fratiei este, poate, cea mai frumoasa din centrul vechi al Rigai, dovedind ca spiritul estetic nu a lipsit printre tinerii negustori din Riga.

Si cum am spus-o de atatea ori, nu pot sa nu vizitez vreun loc nou fara sa ma catar undeva pentru panorama. In Lonely Planet, scria de hotelul Radisson Blu. Am urcat la bar, la nu mai stiu care etaj, dar nu pot sa spun ca m-a dat pe spate… Orasul vechi era in contre-jour si foarte departe. Am urcat pe podul de peste Daugava, o panorama faina, dar, de departe, cea mai buna panorama este din turla Bisericii Sf. Petru. Turla are nu mai putin de 123 de metri si este fix in buricul orasului vechi. Initial, avea o turla de lemn, dar s-a prabusit in 1666. Pe vremea aceea, era cel mai inalt turn din Europa. A fost reconstruit in 11 ani. Constructorii au aruncat din varf un pahar – se spune ca va tine atatia ani in cate bucatele se va sparge. Din pacate, a cazut peste niste paie si nu s-a prea spart… in consecinta, a ars dupa cateva luni. A fost din nou reconstruit, s-a aruncat paharul care s-a spart in mai multe parti… A fost bombardat si distrus de artileria nazista, in 1941. A fost din nou reconstruit, fiind inaugurat in 1973. Din nou s-a aruncat paharul si s-a spart, de data aceasta, intr-o groaza de cioburi… Asa ca m-am urcat plin de incredere in liftul care ne-a dus pana in varf. Si intr-adevar, de acolo, am putut observa si fotografia toate detaliile orasului vechi cu turlele sale, cu pietele sale, raul Daugava curgand molcom, zona noua de dincolo de rau, dar si cea Art-Nouveau. Turul gratuit pornea exact din fata bisericii, fix cand am coborat, totul a fost supercorelat.

Desi Riga ar merita vizitata doar pentru orasul vechi, ei bine, orasul se lauda si cu unele dintre cele mai multe cladiri Art Nouveau din Europa… asta, pentru ca orasul a trait o perioada de prosperitate economica la inceputul secolului XX, cand Art Nouveau era la mare moda (ca si Oradea, de altfel). Trec pe langa Monumentul Libertatii din Riga (o femeie care poarta trei stele, reprezentand cele trei provincii ale Letoniei), monument construit in anii ’30, pe vremea cand Letonia era independenta, si care a scapat de demolare in primii ani ai ocupatiei sovietice pentru ca sculptorita sovietica Vera Muhina, una dintre varfurile realismului socialism, a convins autoritatile de ocupatie de valoarea lucrarii (Vera era nascuta la Riga). E drept, simbolistica monumentului a fost schimbata – femeia nu mai era Letonia care tinea in maini cele trei provincii ale sale, ci era Maica Rusie, care tinea in mana cele trei republici sovietice baltice – Lituania, Letonia si Estonia! Dar pentru letoni, a reprezentat intotdeauna monumentul libertatii lor, iar prima manifestare publica antisovietica din 1987 a avut loc in mod natural in apropierea monumentului…

Dupa ce am fotografiat Statuia Libertatii Letone, am urcat in Radisson Blue pentru panorama (cum ziceam, nu cine stie ce), am patruns in zona Art-Nouveau a Rigai… cele mai reprezentative cladiri se gasesc pe Alberta iela (numita in cinstea episcopului Albert, fondatorul orasului Riga). Marea majoritate a cladirilor a fost gandita de arhitectul rus Mihail Eisenstein, tatal lui Serghei Eisenstein, unul dintre parintii cinematografiei sovietice. Am luat-o catinel, gospodareste, cladire cu cladire, am admirat toate statuile, mai mult sau mai putin inspaimantatoare, solutiile estetice, coloanele… totul. Desi nu esti un specialist in arhitectura, nu se poate ca Alberta iela sa nu-ti gadile simtul artistic…

 

Am plecat din Riga cu parerea de rau ca nu aveam mai multe zile. Poate m-as fi dus la Jurmala, statiunea la Marea Baltica foarte apreciata in perioada Imperiului Tarist, dar si al URSS (si care pare sa fie in continuare favorita milionarilor rusi), sau la palatul baroc Rundale, unul dintre cele doua palate impresionante construite in secolul al XVIII-lea pentru ducele Curlandei, aflat in sudul Letoniei, langa granita cu Lituania. Poate as fi inchiriat o masina pentru o tura de o zi prin Letonia, dar trebuia sa plecam mai departe, spre Estonia. Niciodata nu vei avea timp destul pentru ce descoperi si vezi. Dar la fel ca prima data, cand am stat in Riga doar cateva ore, orasul acesta m-a incantat. Si sper sa mai revin odata… Eram cumva dornic de a ajunge in Tallinn, unul dintre cele mai incantatoare orase ale Europei, orasul de turta dulce de la Golful Finic… dar despre Tallinn, va voi povesti in episodul urmator.

Imagini Riga

Autogara din Vilnius. Gata sa pornim spre Riga

Hotel Dodo din Riga

Camera – micuta, dar comfortabila

De ce sa alegi hotelul Dodo. Noi il alesesem deja 🙂

Piata din Riga

La pas prin orasul vechi

Cladirea Fratiei Capetelor Negre

In aceasta piata s-a ridicat primul brad de Craciun din lume ? Posibil. Tallinnul contesta 🙂

Biserica Sf. Petru cea mai inalta cladire din Letonia

Si ce puteti vedea de sus

 

 

 

Free Tours Riga

Cladirea cu pisica in varf

Si iata si pisica care a speriat Marea Breasla

Ma rog, nu e singura pisica din Riga 🙂

La pas prin orasul vechi

 

Li se spune „Trei frati”. Sunt cele mai vechi cladiri din Riga

Catedrala din Riga

 

Panorama din Radisson Blue … un pic cam contrejour, prin sticla

Statuia Libertatii varianta Riga

Pazita de o garda de onoare

Riga are o puternica comunitate ruseasca. Chiar si primarul este rus. Asa ca exista si biserici rusesti

Alberta iela, centrul Art Nouveau din Riga

Sa trecem in revista cateva cladiri Art Nouveau

 

 

 

Riga, the city of spires

Castelul din Riga, sediul presedentiei letone

Cat o fi apa de rece, tot cineva se baga in ea. Numai rusi (plaja este singurul loc din Riga unde am auzit vorbindu-se numai ruseste)

Old Riga

Apus de soare aproape de miezul noptii 🙂

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii