Cum am scris si pe la inceputul serialului, am mai fost prin Tarile Baltice prin 2009 – 2011, dar in mare viteza. Asadar, mai fusesem cateva ore prin Vilnius, Riga si aproape o zi intreaga in Tallinn. Toate sunt frumoase, toate te incanta, dar, nu stiu, Tallinn m-a facut sa ma simt ca intr-un basm cu Hansel si Gretel, printr-un oras ca de turta dulce. Tallinnul se pare ca a fost fondat oficial de danezi, candva in 1219, si a purtat numele germanic de Reval pana la independenta, in 1918, dar se pare ca are o istorie mult mai lunga – exista o posibilitate, ca apare in saga islandeze, in jurnalele unor calatori arabi sau documente rusesti. Ce este cert insa, Tallinn a fost fondat in 1219 si a fost unul dintre acele orase tipice ale Hansei Germanice, o adevarata federatie a oraselor libere, dominate de negustori germani care au adus o mare bogatie in jurul Marii Baltice.

Am venit cu autobuzul, cu Lux Express, din Riga. Face cam patru ore si jumatate si pleci fix din buricul Rigai pana in centrul Tallinnului, la doi pasi de orasul vechi. De fapt, era drumul spre casa al lui Lux Express, deoarece compania este, de fapt, estona. Estonia este, de departe, cea mai dezvoltata si prospera republica baltica, o tara plina de antreprenori (cel mai mare numar de startup-uri pe cap de locuitor din Europa), de inovatori, mai ales din domeniul IT. Estonia este poreclita E-stonia, pentru ca are, probabil, una dintre cele mai… e-administratii din Europa (autorizatii, legitimatii, platirea de taxe, totul se executa on-line), iar estonii se lauda cu faptul ca multe site-uri faimoase din lume au fost fondate de ei. Skype este, probabil, cel mai cunoscut – a fost fondat de un danez si un suedez, dar in Estonia. In consecinta, pare normal ca agentia IT a Uniunii Europene sa se afle la Tallinn, dar si NATO Cyber Defence Center of Excellence.

Dar nu pentru IT sau E-stonia veneam eu la Tallinn, ci pentru Estonia si Tallinnul acelea vechi, cu casute de poveste care ma surprinsesera data trecuta. De fapt, ajunsesem in Tallinn din intamplare. Fusesem prin Asia de Sud-Est vreo luna (Indonezia, Malaysia, Singapore, Hong Kong) si aveam bilet gratuit „pe mile” de la Malev. Zborul retur spre Europa era cu Finnair de la Hong Kong via Helsinki si, cum nu vazusem Helsinki, m-am gandit sa fac un stop. Am dat un mail la Malev, pentru cateva mile, mi-au rezolvat oprirea la Helsinki… erau ultimele mele mile pe Malev, le-am cheltuit taman la timp, pentru ca, dupa vreo doi ani, dadeau faliment. Ajung la Helsinki, am vazut ca se organizeaza excursii la Tallinn si, cum nu fusesem in momentul respectiv in niciuna dintre tarile baltice, am zis sa dau o fuga, mai ales ca ferry-ul facea vreo doua ore si nu era nici scump. Asa ca am ajuns in Tallinn fara sa stiu exact ce e acolo. Si am ramas cu gura cascata.

Opt ani mai tarziu, ajungeam in autogara centrala din Tallinn. Nu e ea foarte departe de orasul vechi, dar ca sa ajung la hotel trebuie sa-l ocolesc serios, asa ca am preferat sa luam un taxi. Urma sa stam la Hotel Park Inn by Radisson Meriton Spa & Conference Tallinn, un hotel cu un nume lung, dar foarte, foarte fain. Atentie, sunt doua Park Inn-uri in Tallinn, acesta este fix la doi pasi de orasul vechi, in spatele sediului Presedintiei. Este unul dintre hotelurile vechi din Tallinn, cu traditie, era unul dintre hotelurile Intourist care gazduiau turisti straini pe vremea URSS, hotel cumparat de un investitor, modernizat 100% si care i-a mai tras si o aripa noua, cu o arhitectura futurista. Dupa check-in-ul extrem de rapid si cu zambetul pe buze, urcam la ultimul etaj cand, acolo, surprise, surprise – nu era o camera, era o suita… si era una chiar wow. Sus, la ultimul nivel, cu o terasa de sa dai un party pe ea si o camera de sa joci fotbal… wow, era mai mare decat toate camerele in care am stat pana acum in Tarile Baltice daca le-as uni. In dreptul patului, un perete total din geam, multe, multe geamuri si multa lumina. Nu stiu de ce, dar in zonele astea nordice (sau antarctice, de cealalta parte a Globului), lumina este cumva speciala, nu stiu cum sa zic… cerul parca are o alta culoare, iar lumina straluceste intr-un fel anume. Daca ati ajuns prin Nord, stiti ce vreau sa zic.

Peste ani, probabil ca voi uita multe hoteluri in care am stat (sunt convins ca am uitat multe deja), dar cu greu voi uita explozia de ras cand am intrat in camera de zi si am vazut un balon pe care era desenat un zambilici, o „smiley face”. Da, de-a lungul timpului, am primit in camera scrisori scrise de mana sau tiparite, flori, fructe, ciocolata, numele meu a aparut de nu stiu cate ori pe ecranul televizorului, dar niciodata nu am fost intampinat de un balon cu zambilici… That was cute! Si parca am simtit cumva caracterul un pic informal al estonienilor.

Nu va zic de mic dejun, ca evident era „cu de toate”, dar ce era genial la hotel erau piscinele, jacuzzi si saunele – nici nu stiti ce binecuvantare e pentru picioare dupa o zi de alergat printr-un oras ca Tallinn. Despre locatie, parca am zis – la cinci minute de mers pe jos de orasul vechi, mai precis, de „orasul de sus”, de sediul presedintiei. Intr-o zona foarte linistita si plina de verdeata. Nota 10 :).

Cum am scris deja, Tallinn este impartit in doua orase – orasul de sus, orasul aristocratilor, orasul nobililor care nu voiau sa se amestece cu plebea, si orasul de jos, orasul negustorilor, iar azi, al restaurantelor, barurilor, magazinelor, cu casute colorate ca de turta dulce, orasul freamatului si al plinului de viata. Se pare ca uneori au avut loc ciocniri violente intre negustori si nobili, asa ca cele doua orase sunt strict delimitate de ziduri de aparare. De altfel, cam intreg Tallinnul este inconjurat de ziduri de cetate.

Desi, astazi, nu prea mai exista nobili (negustori mai sunt, evident), cele doua cartiere au doua caractere complet distincte. Sus, e liniste, strazi putin batute, palate somptuoase (aici se afla si sediile presedintiei, prim-ministrului si chiar ale unor ambasade), parca iti vine sa mergi in varful degetelor, sa nu deranjezi linistea. Tot aici, se afla simbolul ocupatiei rusesti – Tallinnul a fost smuls de tarul Petru cel Mare din mainile suedezilor in 1710, iar Maica Rusie nu a lasat din brate mica Estonie decat in 1991 (cu exceptia anilor 1918 – 1940 si a ocupatiilor germane din Primul si Al Doilea Razboi Mondial). In consecinta, pentru a arata ca rusii sunt stapani aici, au decis sa construiasca o masiva catedrala ortodoxa – Alexandr Nevski, fix in mijlocul orasului de sus nobiliar, vis-à-vis de castelul care a reprezentat si reprezinta centrul puterii (se spune ca cine isi pune steagul pe cetate are drept de suveranitate asupra intregii Estonii. Din pacate, nu aveam tricolorul la mine, as fi incercat sa-l arborez 🙂 ). Astazi, castelul este sediul presedintiei estone. In consecinta, in vremea tarilor, aici, in mijlocul zonei bune, a fost construita o catedrala ruseasca. Dupa 1918, dar si dupa 1991, au existat niste voci care au sustinut demolarea bisericii (aparent, o biserica similara exista si in Varsovia, dar, dupa alungarea rusilor, a fost demolata) dupa model polonez, dar ratiunea a invins si, desi din punct de vedere arhitectural biserica rusa este evident dintr-un alt film, este o pata de culoare in orasul de sus.

Inutil sa spun ca panoramele de aici sunt cele mai bune din aproape tot orasul. Zic „aproape”, pentru ca in orasul de jos se afla o biserica cu o turla extrem de inalta – Biserica Sf. Olaf (Oleviste kogudus, daca preferati in estona), aparent, cea mai veche cladire din Tallinn dedicata regelui norvegian Olaf II, crestinatorul actualilor norvegieni. Biserica a fost construita de scandinavii din Tallinn cu mult inainte de fondarea oficiala a danezilor. Varful turlei ajungea pe undeva pe la 115 metri, un pic mai mica decat cea din Riga, dar ca si in cazul bisericii letone, a fost fulgerata de vreo 10 ori si biserica a ars de 3 ori. Azi, turla are 123,7 metri, cu jumatate de metru mai inalta decat cea din Riga :).

Daca, pe vremea sovieticilor, turla era folosita ca punct de observare si supraveghere a cetatenilor de catre KGB, astazi este una dintre principalele atractii turistice. In plus, exista o lege (sau o cutuma) care spune ca in Estonia nu se poate construi o cladire mai inalta decat turla lui St. Olaf. Si chiar daca te urci pe orasul de sus sau in turla lui Sf. Olaf si vezi cladiri moderne inalte, sa stii ca doar par mai inalte decat Sf. Olaf, nu sunt mai inalte – Swissotel are 117 metri, apartamentele Tornimae au tot 117 metri, iar Radisson Blu are 104 metri… nu exista cladire in Estonia mai inalta decat turla Catedralei St. Olaf (nici in Letonia nu exista cladire mai inalta decat turla Bisericii Sf. Petru!).

Stiu, este destul de greu sa te desprinzi de orasul vechi, dar sunt locuri faine si prin afara. De exemplu, la doi pasi de oras este un cartier cu case traditionale, din lemn. Am cumparat niste capsuni supergustoase din fata unui supermarket si apoi le-am mancat admirand aceste case. La un moment dat, cineva dadea jos stinghiile de pe casa. Sper ca nu voia s-o dezmembreze, ci doar sa-i schimbe culoarea :). Un pic mai incolo, pe malul marii, se afla Muzeul Maritim Estonian (i se mai spune Seaplane Museum). Exista o expozitie in interiorul unui hangar si numeroase vase militare la tarmul marii. Daca te plimbi printre ele, poti descoperi ca majoritatea vaselor militare (e drept, retrase intre timp) ale nou-createi flote estone, a fost donatie – ba de la nemti, ba de la finlandezi, iar cei mai darnici au fost, desigur, scandinavii… desi Hansa nu mai exista, desi Marea Baltica nu mai e o mare germana, fratia baltica continua sa existe.

Poate e mai putin cunoscut decat orasul vechi, dar Tallinn are un palat imperial construit de marele constructor de palate si tar Petru cel Mare. In urma razboiului dintre rusi si suedezi, Tallinnul (alaturi de restul Estoniei, dar si de Letonia) a intrat in componenta Rusiei. Petru cel Mare era fericit – pe de o parte, obtinea acces la Marea Baltica si, deci, acces direct la una dintre marile zone comerciale mondiale, pe de alta parte, punea mana pe niste orase cu o puternica cultura europeana – ideal pentru un Petru care se chinuia sa scoata Rusia din Asia si s-o mute in Europa, admirand mai degraba cultura germanica decat pe cea mongola, care era in Rusia. Pe langa St. Petersburgul pe care il construia de la zero in mlastinile Nevei, avea Tallinnul (sau Reval, cum se numea atunci) si Riga, doua mari orase 100% europene.

Desi nu a intentionat vreodata sa mute capitala Rusiei la Tallinn, fiind sedus de frumusetea si harnicia orasului, Petru a hotarat sa construiasca un palat si in Tallinn, la vreun kilometru de orasul vechi. La fel ca la Petrodvaret, palatul Kadriorg din Tallinn nu a fost gata in perioada vietii lui Petru, care doar a mai venit aici sa-si supravegheze constructorii si a locuit intr-o casuta modesta (pentru un tar, vreau sa zic), langa santier. Astazi, respectiva casuta, transformata radical de tarul Nicolae I, la peste un secol dupa moartea Marelui Petru, adaposteste muzeul dedicat tarului revolutionar al Rusiei, iar palatul Kadriorg, un palat somptuos, dar fara pretentia marimii celor de la St. Petersburg, adaposteste o colectie de arta. Dupa 1944, palatul a fost neglijat de comunisti si lasat de izbeliste. Dupa independenta, a fost refacut cu mare atentie, redeschis in 2000, redandu-i-se gloria de altadata.

Revenit in orasul vechi, am petrecut ore bune pe strazile orasului de jos… E adevarat, orasul vechi traieste numai pentru turism, dar reuseste sa evite kitsch-ul si cumva reuseste sa aduca spiritul de altadata. Numerosi chelneri sau vanzatori de tot soiul de chestii se imbraca in costume de epoca, ici, si colo, prin zonele verzi, poti trage cu arcul, de peste tot se aud zumzete de veselie. E drept, daca o iei pe alte cateva stradute, mai dai de un Mac sau de un bar Depeche Mode (patronul este depesar convins, asa ca a deschis probabil unicul bar Depeche Mode din lume sau, in mod cert, unul dintre putinele. Inutil sa spun ca atunci cand trupa a concertat in Tallinn a facut o vizita in barul-tribut).

Am plecat cu greu din Tallinn. Chiar imi place orasul asta. Soarele apunea pe la 11 si ceva noaptea si rasarea inainte de ora 5. In afara de dimineata plecarii, a fost permanent soare, iar, cum ziceam, culorile si lumina nordice sunt speciale. Acum exista zbor direct spre Helsinki, cu Blue Air. Cumparate din timp, biletele costa sub 100 de euro. Merita sa dati o fuga pana la Tallinn. Din plin.

Imagini Tallinn

Pe autobuz de la Riga la Tallinn. Mission Impossible, ala originalul, primul 🙂 Sau sa fi fost al doilea ?

Welcome to Park Inn by Radisson Meriton Conference & Spa Tallinn. Nume lung, hotel fain 🙂

Asta era livingul

Am fost intampinat de un zambilici

Partea de nani, nani

De pe terasa se vedea Palatul Prezidential

Perfect dupa o zi lunga de luat Tallinnul la pas

Biserica ortodoxa din Tallinnul vechi

La doi pasi, catedrala reformata

Aici il gasiti pe prim ministrul eston

Sus, din orasul de sus, ai parte de o minunata panorama a orasului

Turnul Primariei

Biserica Sf. Olaf – cea mai inalta cladire din Estonia

Si  ce puteti vedea din varf, de pe turla

Orasul de sus era intarit … impotriva orasenilor de jos 🙂

Tallinn este o destinatie favorita a vaselor de croaziera. Tallink este insa ferry-ul care leaga Tallinn de Helsinki, dar si de Stockholm

Ambra, aurul baltic

Targul din piata centrala

Primaria veche a Tallinnului

Pe strazile din Tallinn

Intre orasul de sus si orasul de jos

Atmosfera medievala este intarita de hainele purtate de ospatarite, ghizi, vanzatori de suveniruri

Mama Natura 🙂

Pui de viking ?

E asa de curat ca se merge descult prin oras L)

Arta urbana

Muzeul Marin al Estoniei

Palatul tarilor rusi din Tallinn

Interiorul aminteste de tarul Petru cel Mare si de sotia sa, imparateasa Ecaterina I

O parte din tezaurul artistic al Estoniei se gaseste aici

Plaja din Tallinn. Putini se avanta in mare

Traditionalele case din lemn ale nordului

In apropierea orasului vechi, se afla un intreg cartier