Care sunt cele mai populare rute aeriene din Bucuresti si care ar mai trebui sa apara

Cei care urmaresc acest blog stiu ca de fiecare data cand aud de o ruta noua deschisa din Bucuresti sau din alte colturi de Romania, o anunt cat pot de prompt. Pentru ca fiecare ruta noua este o ocazie sa descoperiti o destinatie noua, sa va vizitati prietenii sau familia, sa aveti niste momente placute. De aceea, in articolul de azi voi scrie despre rutele operate de diversele companii aeriene din Bucuresti – cele mai populare dintre ele – si despre rutele care, cred eu, ar avea potential sa fie deservite direct din capitala Romaniei.

Deci, hai sa va zic care este clasamentul top 10 (cu multumiri lui Teo de la Aeroporturi Bucuresti, care mi l-a furnizat superprompt):

1. Londra (cumulativ, aeroporturile Heathrow, Luton, Gatwice si Stansted). 5 companii aeriene opereaza zboruri directe.
2. Roma (aeroporturile Fiumicino si Ciampino). 4 companii aeriene opereaza zboruri directe.
3. Milano (aeroporturile Malpensa, Linate si Bergamo Orio al Serie). 3 companii aeriene opereaza zboruri directe.
4. Tel Aviv. 5 companii aeriene opereaza zboruri directe.
5. Paris (aeroporturile Charles de Gaulle si Beauvais). 4 companii aeriene opereaza zboruri directe.
6. Cluj-Napoca. 3 companii aeriene opereaza zboruri directe.
7. Bruxelles (aeroporturile Zaventham si Charleroi). 4 companii aeriene opereaza zboruri directe.
8. Madrid. 4 companii aeriene opereaza zboruri directe (+1 pe timp de vara).
9. Amsterdam. 2 companii aeriene opereaza zboruri directe.
10. Istanbul (aeroporturile Ataturk si Sabiha Gokcen). 3 companii aeriene opereaza zboruri directe.

Cred ca nu e nicio surpriza pentru nimeni ca Londra este lider, iar Roma si Milano se afla pe podium. Londra este cel mai mare oras din Europa, are o comunitate extrem de mare de romani, este o destinatie turistica de prim ordin, este cel mai mare hub pentru zboruri transatlantice si exista puternice legaturi de afaceri cu Romania. De asemenea, nu e nicio surpriza cu locurile 2 si 3, tinand cont de marimea comunitatilor de romani, de atractia turistica, dar si de legaturile de afaceri.

As zice ca am fost surprins sa vad aeroportul Tel Aviv pe locul 4. Da, e adevarat, nu mai putin de 5 companii aeriene zboara intre cele doua capitale (Tarom, Wizz Air, Blue Air, El Al si Arkia), dar parca nu imi inchipuiam ca este un trafic atat de ridicat. E drept, Romania este o destinatie importanta pentru turistii israelieni, exista, de asemenea, multi turisti romani care viziteaza Tara Sfanta si, de asemenea, este o destinatie de business. Dar spre deosebire de Londra, Roma si Milano (si chiar si de o parte din cele care urmeaza), nu este o destinatie de tranzit, aproape nimeni nu zboara din Tel Aviv mai departe, este practic trafic point-to-point. Surprinzator!

Cluj-Napoca a explodat din momentul in care a aparut competitie la preturi foarte mici. Probabil, pe vremea cand zbura doar Taromul, cu greu s-ar fi aflat in primii 20, acum se afla pe locul 6. Si cred ca va mai creste.

In rest, nu as spune ca sunt surprize. Parca as fi vazut Istanbulul mai sus, mai ales datorita traficului de conexiune, dar, probabil, scaderea turistica din Turcia datorata atentatelor, loviturii de stat si nesigurantei regimului Erdogan a facut ca Istanbulul sa scada. Dar inca e in top 10.

M-as fi asteptat sa vad Viena si Frankfurt in top 10, dar se vede ca nu exista zboruri low-cost intre Bucuresti si aceste doua destinatii, ceea ce reduce traficul leisure.

Inainte de a zice pe unde cred ca ar mai fi oportunitati, sa scriu despre niste definitii. Cele trei mari segmente de calatori se numesc in limbajul industriei „leisure”, „business” si „ethnic”.

„Leisure” sunt cei care calatoresc in vacanta. Mai lungi, mai scurte, nu conteaza, dar in vacanta. Zboara in general spre destinatii bine-cunoscute, dar aparitia si promovarea unor rute noi pot sa faca sa „explodeze” acea destinatie. De exemplu, Eilat (in sudul Israelului, plasata strategic pentru a vizita Iordania, mai degraba) era o destinatie inexistenta pentru calatorii din Romania. Odata lansata, semnele sunt ca e de megasucces pentru cei care vor sa viziteze Petra, Wadi Rum sau Aqaba.

„Business” sunt cei care se deplaseaza in interes de afaceri (ale lor, personale, sau „in interes de serviciu”), sunt cei care zboara pentru job. In general, destinatiile cele mai importante sunt cele spre marile centre economice ale Europei, dar si spre cele cu care avem relatii economice importante. De exemplu, traficul spre Sofia este aproape 100% de business pentru ca numeroase companii multinationale active in Bulgaria au sediul la Bucuresti.

„Ethnic” sunt cei care calatoresc intre Romania si tara in care muncesc pe termen lung. Sunt asa-numitii „capsunari” sau „diaspora”, cum li se spune mai sexy de ceva timp. Ethnic nu inseamna doar romani care locuiesc in strainatate, ci si comunitati mari de straini care muncesc in Romania – de exemplu, italieni, existand o comunitate mare a acestora in vestul Romaniei.

Pe cerul Europei exista doua tipuri de companii aeriene – cele point-to-point si cele de transfer. In general, companiile point-to-point sunt cele low-cost care nu iti asigura transfer, iar imensa majoritate a calatorilor merg doar in orasul respectiv sau in zona adiacenta acestuia. La noi, Wizz Air si Ryanair sunt companii point-to-point. Blue Air a fost strict point-to-point, dar de vreo doi ani, de cand au inceput sa se ridice din zona de low-cost spre zona hybrid, au introdus si posibilitatea de transfer, deci evolueaza spre ideea de transfer-airline. De exemplu, Blue Air nu zboara direct Bucuresti – Ibiza, dar poti zbura cu ei la Ibiza schimband cu o alta cursa Blue Air la Torino – cu transferul garantat. Daca pierzi legatura, Blue Air trebuie sa-ti gaseasca o alta optiune. Taromul ar trebui sa fie o puternica companie de transfer, tinand cont si de pozitia geografica a Romaniei intre Est si Vest, dar este o companie point-to-point, iar asta este unul dintre motivele marasmului in care se scalda. Si tinand cont de lipsa de directie, cred ca mai degraba Blue Air va deveni compania internationala a Romaniei, legand Estul de Vest.

Asadar, iata destinatii care nu sunt deservite din Bucuresti si care cred ca ar merita sa fie deservite.

Peninsula Iberica. Pe aici se zboara in multe aeroporturi, dar mai sunt „lipsuri”. In primul rand, nordul Spaniei nu este deservit de nimeni (Vueling a mai zburat sporadic la Bilbao). De pe linia Madrid – Zaragoza – Barcelona nu mai zboara nimeni la nord). Cred ca o ruta spre Bilbao chiar ar merge. Nu am date, dar cred ca sunt destui romani care traiesc in nordul Spaniei si exista si o oportunitate, e drept, limitata, de „leisure”. De asemenea, nu exista zboruri directe spre Sevilla, al patrulea oras ca marime al Spaniei (1,2 milioane de locuitori), cu o comunitate romaneasca puternica, dar si cu potential important de leisure. E drept, atat Wizz, cat si Blue zboara la Malaga, dar distanta este relativ mare – vreo 200 km. Nu cred ca destinatii gen Porto ar avea potential.

Franta – pana de curand, singurele zboruri spre Franta erau spre Paris si Nice. Mi se parea surprinzator. Din ultimele 18 luni, Blue Air a inceput sa zboare spre Lyon si Bordeaux, dar cred ca cel putin un Toulouse ar mai merge.

Benelux – stiu, distantele sunt scurte, infrastructura rutiera si feroviara este incredibila, dar uite, de exemplu, nu exista zboruri low-cost spre Amsterdam, si din cauza ca aeroportul olandez este foarte scump, percepand taxe ridicate de aeroport. Wizz zboara la Eindhoven, deservind Amsterdamul de acolo, dar orasul Philips este relativ departe (adica, e scump sa iei trenul sau vreun autobuz). Cred ca un zbor spre Rotterdam, mai ales low-cost, ar zbarnai. Mai ales ca este o destinatie nu numai de leisure si de ethnic, ci si de business.

Insulele Britanice – numarul romanilor din insule a crescut semnificativ in ultimii zece ani, dar numarul lor va scadea. Daca acum vreo doi ani si ceva nu erau zboruri decat spre Londra, intre timp, s-au diversificat. Stiu, acum as sta in standby pentru ca nu se stie cum va fi cu Brexitul (exista riscul ca din martie 2019 sa inceteze orice zbor intre Europa si UK, daca vom avea parte de un „hard Brexit”, fara semnarea unor intelegeri), dar cred ca ar exista oportunitati de rute spre Newcastle (nordul Angliei nu este deloc acoperit) sau Belfast (da, sunt zboruri Blue si Ryan la Dublin, dar exista potential ethnic si limitat leisure si spre capitala Irlandei de Nord).

Nordul Europei – exista o tendinta ca romanii din Spania / Italia, dar si cei care sunt cam nesiguri pe Brexit sa se mute spre Norvegia. In acest moment, exista sapte destinatii in Nord acoperite direct din Bucuresti: Oslo, Torp, Stockholm, Goteborg, Malmo, Copenhaga si Helsinki, dar cred ca inca o destinatie din Norvegia ar fi de succes. Trondheim ar avea trafic ethnic, dar Bergen ar avea in plus si destul de mult leisure.

Tarile germanice – incet, incet, au inceput sa se multiplice si destinatiile din Germania, se zboara cam peste tot. As zice ca poate un Dresden nu ar fi rau de incercat, poate si cu sprijinul biroului de turism al landului. In Elvetia, se cam zboara peste tot, in Austria, cred ca un Innsbruck nu ar fi o idee rea. Nu pentru schi, la schi oamenii se duc cu masina, sa se poata misca spre partii, ci pentru ethnic si alt leisure. Eventual, si pentru un pic de business.

Europa Centrala – Bratislava ar merita incercata pentru proximitatea Vienei, mai ales de companiile low-cost care evita Viena pentru ca e un aeroport scump. In rest, nu prea vad alte destinatii.

Europa de Est – nu vad prea multe oportunitati point-to-point, poate, zboruri spre Georgia (Kutaisi sau Tbilisi) exclusiv pentru leisure. Aditional, n-ar fi o idee rea, tinand cont de lipsa de forta de munca din Romania, ca recrutorii nostri sa se uite spre Georgia si Ucraina si atunci sa apara si un trafic ethnic.

Europa sudica – Izmir ar merge ca destinatie pentru tot anul – o combinatie de business, ethnic si leisure (vara). Exista o comunitate mare de turci din zona Izmir si adiacenta acesteia care isi au rezidenta in Romania, multi sunt implicati in afaceri mici si medii, iar vara s-ar putea gasi destui romani care sa mearga de capul lor in Turcia, daca ar avea cu ce. Problema este ca Turcia nu se afla in „Open Skies”, asa ca Erdogan personal ar trebui sa aprobe o ruta Izmir – Bucuresti. Turkish Airlines si Fly Pegasus cu huburi in Istanbul n-ar fi interesati, poate pentru companiile cu baze in Romania, dar nu stiu daca ar fi lasate de Erdogan. Pe timp de vara, ar merge, probabil, rute directe din Bucuresti spre Creta, eventual spre Rhodos. Dar strict in sezon.

Orientul Mijlociu – Cairo, Aqaba si Abu Dhabi ar fi interesante. Cairo este un oras imens, turismul in Egipt incepe incet, incet sa-si revina, exista un trafic ethnic cat de cat, s-ar infiripa imediat si cel de business. De asemenea, uitandu-ma la interesul iscat de Eilat (mai ales pentru proximitatea de Iordania de Sud), sunt convins ca o Aqaba low-cost ar merge excelent in afara sezonului de vara (cand flotele companiilor aeriene devin subutilizate). Abu Dhabi are o comunitate importanta de romani si, in plus, incepe sa iasa incet, incet din umbra Dubaiului, iar cu niste bani de investit, ar putea deveni o destinatie de vacanta interesanta pentru romani.

Din cate vedem, nu mai sunt foarte multe oportunitati point-to-point. Ici si colo, cateva plombe care pot fi astupate rapid si cam atat. Da, pot aparea niste surprize, cum este Eilat, dar cam astea zic eu ca ar fi optiunile.

Dar sa vorbim si despre transit airline. In principiu, companiile low-cost sunt point-to-point, cele legacy sunt transfer airlines. Se uita pe o harta sa vada unde isi au hubul si isi calculeaza daca pot sa transporte oameni de la est la vest (sau viceversa) sau de la nord la sud (sau viceversa) de respectivul loc. Pot sa se uite si la zboruri lungi, dar doar daca au destul feeding, adica curse care sa le aduca pasageri pe care sa-i „arunce” peste mari si tari. Nicio companie din Romania nu are in acest moment putere de feeding sa se lanseze transcontinental, asa ca o astfel de aventura ar fi destinata esecului, pentru ca nu exista prea multe rute point-to-point intercontinentale, iar acelea care sunt… nu sunt din Bucuresti. Dar exista numeroase optiuni ce pot fi operate de avioane tip B737 sau A320, care sa creasca conectivitatea unei companii, eventual pregatind-o pentru marele salt transatlantic.

Daca este sa ne uitam la Tarom, transformarea ei intr-o companie de transfer este solutia. Point-to-point o duce la faliment. Pentru ca Taromul, chiar si restructurat si decapusat (misiune imposibila, cat timp Taromul este de stat), nu se va putea bate cu Wizz, Blue sau Ryan. Si dupa cum am vazut, nu prea exista prea multe optiuni neacoperite pe point-to-point. Dar, foarte probabil, Taromul nu isi va indeparta ochelarii de cal si se va ambitiona sa zboare tot la Roma si la Bruxelles, intr-o competitie din care nu va castiga niciodata cu companiile private. Sper insa ca Blue Air va prelua aceasta oportunitate si va transforma Bucurestiul intr-un hub est-vest. Ca potential exista.

Pentru a face asta, iti trebuie numeroase rute spre Vest. Si Blue are (si Tarom are). Ce le lipseste ambelor companii? Conexiunile spre Est. Si intr-acolo nu iti trebuie doar bani, marketing si viziune, ci si suport politic, pentru ca la est de Prut nu prea sunt multe tari in Open Skies. Pentru a opera acolo, trebuie sa existe un acord intre Romania si respectiva tara. Si asta ar trebui sa fie o prioritate a Ministerului Transporturilor, nu sa viseze cai verzi pe pereti si zboruri spre China si SUA in care sa zboare doar parlamentari, pentru ca pentru ei sunt gratis. Evident, asta s-ar intampla si cu sprijinul Ministerului de Externe, in caz ca avem vreunul (nu am mai auzit de mult sa faca ceva).

Care sunt aceste oportunitati?

Ucraina – Kievul este cam aglomerat, sunt multe companii europene care opereaza acolo, dar Dnipro si, mai ales, Odessa ar fi niste oportunitati bune. Odessa are un milion de locuitori, are bani (din contrabanda, din turism, din ce vreti voi, dar e unicul port al Ucrainei) si, de anul acesta, ucrainenii nu mai au nevoie de vize pentru Europa. Daca as fi fost Tarom, as fi lansat un zbor in ziua in care s-ar fi ridicat vizele, mai ales ca avea la dispozitie si avioane mici – gen ATR 42 sau 72, care stau degeaba destul de mult pe tarmacul de la Otopeni. Iar Odessa e la doi pasi. Dar cine de la Tarom sa se uite la oportunitati?

Rusia – din nou, Moscova si St. Petersburg sunt foarte competitive, dar un Soci, Rostov pe Don sau Kazan ar merge bine. E drept, relatiile noastre cu Rusia sunt la pamant sau chiar sub pamant, deci, probabil, nu ar fi acceptate aceste rute. Atunci, as scoate Aeroflotul din spatiul aerian al Romaniei.

Caucaz – Tbilisi este bine deservit de multe companii, preturile sunt mici si competitia e mare, dar Erevan si Batumi ar merita sa te uiti la ele. Preturile din Armenia sunt astronomice din cauza embargoului turcesc. Baku imi este neclar, poate fi multa competitie si Aliev ar incerca sa protejeze compania sa aeriana, dar e posibil sa se ajunga la o intelegere, daca se vrea. Mai ales daca vrea Socarul in Romania.

Iran – Noul El Dorado al aviatiei… Dupa ridicarea embargoului, companiile aeriene iraniene cumpara avioane cu frenezie, dar inca sunt departe de a satisface cererea. M-as uita la Teheran, dar si la un alt oras – Esfahan sau Bushehr, la Golful Persic.

Kurdistan – un alt El Dorado al aviatiei. Kirkuk si Suleimaniyeh aduc niste super-yielduri celor care zboara acum. E drept, acum tarile din jur au impus un embargo Kurdistanului, dupa referendumul pro-independenta, dar s-o ridica el la un moment dat. In ciuda riscului, Bagdadul ar fi o destinatie interesanta de business.

Asia Centrala – Tashkent, Almaty si, poate, Astana nu ar fi niste poduri prea indepartate – se poate ajunge acolo cu B737-800 si sigur cu MAX-uri. Si cred ca e loc pe piata, nu sunt chiar asa de aglomerate aeroporturile respective.

Africa de Nord – Cairo ar merge si ca point-to-point, d-apai ca transit. Prima oara cand am zburat la Cairo, in anul 2000, mai bine de jumatate de avion (si era A310, cel mare) era plin cu grupuri de turisti occidentali care venisera cu Taromul la Bucuresti de la Paris, Roma, Madrid sau Londra si zburau mai departe spre Cairo, pentru ca Taromul avea pretul cel mai mic si conexiuni bune. Intre timp, Taromul nu mai are nici una, nici alta. Va avea, oare, Blue?