Tour B – El Nido

Dupa ce, cu o zi inainte, fusesem incantat de Tour A, era obligatoriu sa iau si Tour B. Cum am zis, as fi vrut sa merg si in Tour C sau D, dar, din pacate, nu am gasit o agentie care sa le faca, aparent din lipsa de doritori… sa fi fost asa de lenesi? Sau, ma rog, cine stie care o fi fost cauza. Asa ca, la fel ca in cazul Tour A, am fost luati dimineata de la pensiune de un nene cu tuk tuk-ul si, dupa cateva minute, am fost lasati pe plaja din El Nido. Cateva minute mai tarziu, ne avantam in apa in sir indian si urcam pe barca. Tour B era gata sa inceapa!

De data asta, barca era mai mica, dar si mai putin clienti … Daca ieri, aveam un contingent zdravan de rusi, azi, marea majoritate a barcii vorbea italiana. Din pacate, vremea nu pare la fel de buna ca ieri, dar suntem in Filipine in sezon uscat. Dupa o mica descarcare de nori, soarele a revenit, asa ca, desi am mai avut parte de o portie de ploaie in timp ce luam pranzul, per ansamblu a fost cald si bine!

Primul stop a fost in zona de snorkeling, undeva pe unde am gasit o apa de smarald, de un verde adanc, si apoi am cotit-o spre asa-numita Snake Island. Numele provine de la faptul ca este o limba de nisip serpuita, de nisip alb si stralucitor. Dar, din pacate, am avut ghinion. Pe langa Snake Island se filma „The Survivor” (habar n-am pentru ce tara), asa ca nu am avut voie sa ne apropiem – deh, competitorii trebuiau sa para in mijlocul junglei, nu inconjurati de turisti relaxati si bronzati, in barci motorizate. Adevarul este ca in arhipelagul El Nido se afla numeroase insulite parasite, asa ca nu e chiar asa de greu sa recreezi o insula ca pentru Robinson Crusoe.

Asa ca, daca am sarit peste Snake Island, am avut mai mult timp pe plaja Entalula, o plaja destul de mica, la picioarele unei stanci care ar face deliciul oricarui catarator profesionist. De altfel, in zona unde are loc Tour B, se afla numeroase insule-stanca destul de inalte si abrupte, unele, chiar fara plaje … pur si simplu, stanca dura rasare din apa si se duce, hat, la vreo 100 – 200 de metri deasupra apelor verzi si calde.

Tot aici, pe Entalula, am avut parte de un pranz. Pana atunci, gratarele cu peste, creveti si scoici au fumegat in fundul barcii (toate barcile cu turisti care circulau prin arhipelag lasau in urma o dara de fum … nu neaparat de motorina, desi motoarele pareau de tractoare reconditionate de mesterii locali, cat, mai ales, de gratare. Si desi, in mod cert, baietii care perpeleau bunatatile (in acelasi timp si ghizi, si marinari, si impingatori de barci) erau si niste artisti in arta gastronomica … mancarea nu era prezentata asa, la intamplare, ci aveai parte de un display spectaculos, de castraveti sculptati, de fructe aranjate dupa toate regulile contrastului coloristic, gata sa fie fotografiate de turisti … Filipinezii astia stiu cum sa faca turism chiar si pe o insula pustie.

Dupa masa, am plecat mai departe, spre ultimul punct de atractie al Tour B – insula Pinagbuyutan, probabil cea mai spectaculoasa insula pe care am vazut-o aici, in arhipelagul El Nido. Ganditi-va la o stanca, probabil cea mai inalta din zona, rasarind brusc si la apa marii care … pare de neatins. Accesibila doar pentru cei mai curajosi oameni-paianjen de pe Pamant… dar barca ocoleste incet, aproape dramatic, aceasta stanca impresionanta si, deodata, iti apare in fata ochilor o plaja cu adevarat incantatoare, una dintre acele plaje ale caror fotografii fac milioane de corporatisti din intreaga lume sa suspine cand le apare pe ecranul computerului.

Evident, plaja avea plaja cu nisip fin si apa incantatoare, dar ce o scoate in evidenta este livada de palmieri, dar si iarba verde, fresh si moale care inlocuieste nisipul, dupa ce faci cativa pasi in interiorul insulei. Si, sincer, este o placere extraordinara sa o simti moale si jilava sub talpa, descult … e locul unde te intrebi la ce or fi fost inventate incaltarile …

Evident, m-am aruncat si in apa, dar parca am simtit ca mai bine ma bucur de acea „palmierarie”, de iarba sa verde si moale, asa ca am zbughit-o in interiorul insulei, facand poze la foc automat. Evident, combinand si cu un pic de scalda, mai ales ca, intr-unul dintre colturile zonei plate, am descoperit un loc unde palmierii si iarba ajungeau fix pana la mal. Pinagbuyutan este unul dintre acele locuri care ma fac sa iubesc Asia, sa imi doresc sa ajung acolo cat mai des …

Am revenit, incet, incet, spre El Nido. Cred ca si cei care operau barca s-au prins ca toti ne-am fi dorit sa prelungim experienta chiar si cu un minut in plus. Intre timp, norii fugisera, iar soarele Filipinelor stralucea serios. Trecand prin dreptul insulei Elicopter (i se spune asa fiindca din departare seamana cu un elicopter, dar fara elice), am intrebat de ce nu se tin Tour C si D. Chiar nu sunt turisti dornici sa experimenteze si alte tururi. Mi s-a spus ca, da, sunt destui turisti, dar insulele de vizitat sunt mai departe si trebuie sa iesi in larg, si, in ultimele zile, dupa taifun, marea a fost destul de agitata (am vazut asta la Sabang, la Underground River), incat am inclinat sa cred ca are dreptate. Se pare ca Paza de Coasta din El Nido a devenit de cativa ani foarte stricta dupa mai multe incidente, probabil soldate si cu morti. Asa ca acum sufla si in iaurt …

El Nido a fost cu adevarat o incursiune in paradis. Este un loc cu adevarat special. Si care, desi este mai greu de ajuns, merita tot efortul. Alaturi de Halong Bay  si zona Krabi, din Thailanda, El Nido este cel mai spectaculos tinut marin al Asiei. Si imi doresc ca multi, cat mai multi dintre voi sa ajungeti pe acolo … Si daca aveti intrebari, ca de obicei, sunt pe aici 😊.

Imagini Tour B – El Nido

Portul El Nido dimineata

La toti ne place in apa 🙂

Vanzatorul ambulant al plajei, un adevarat magazin umblator

Aceeasi imbarcare haioasa

Sa plecam, deci …

O mica ploaie, asa, de inviorare

Dar a iesit rapid soarele, doar suntem in Filipine 🙂

Acea mare de smarald care te incanta

Tour B – prin arhiepelagul El Nido

Inca o stanca iesind din mare

Primul stop din Tour B

Pe Entalula Beach

Loc de plaja, de baie

si de luat pranzul 🙂

Ca de obicei, un pic de arta culinara nu strica 🙂

Iar crevetii au fost exceptionali

Nici scoicile nu arata rau, nu-i asa ?

Cu burta plina, din nou la drum

Dam roata unei alte mari stanci

pentru a debarca pe insula Pinagbuyutan

Unde am avut parte de cel mai lung popas din Tour B

Acesti palmieri care ma incanta

Un mic paradis, nu-i asa ?

Chiar i-a iesit !

Tour B – asa, mai de chill

Pe drumul de intoarcere spre El Nido

Toate tururile se intorc din larg 🙂

Ne apropiem de El Nido

Debarcarea la fel de „uda”… dar si de haioasa