City Break in Fez (ep. 1). Zborul meu 1000 – cu TAP Portugal spre Lisabona

Welcome To Fez

In 2017, sarbatoarea „dubla” de Sf. Andrei + Ziua Nationala a picat tare bine. Joi si vineri. Cuplata cu sambata si duminica, a dus la o minivacanta de 4 zile. Stiu ca multa lume si-a mai luat cateva zile libere si a transformat 3 zile de lipsa la serviciu intr-o vacanta de 9 zile, dar la noi nu a fost cazul. Oricum, urma sa plecam pe 15 decembrie pentru aproape o luna prin America Centrala, asa ca ne-am limitat la cele 4 zile libere date de la stapanire, plus, hai, una ca nu aveam zbor spre Bucuresti. Destinatia? Relativ apropiata, dar exotica – Fez, in Maroc.

De Maroc mi se leaga niste amintiri chiar placute. A fost prima tara din afara Europei in care am calcat. E drept, cu un pic de anxietate, dar cu o imensa dorinta sa descopar si altceva, o alta cultura, o alta civilizatie, un alt mod de viata si o alta arhitectura. Asta s-a intamplat la inceputul verii 1999, cand „am sarit” stramtoarea Gibraltar in Africa venind de la Algeciras din Spania si debarcand in Tanger. Nu am vizitat Tangerul (si nu am ajuns sa-l vizitez nici pana in ziua de azi), doar am luat un taxi de la statia de ferry pana la gara si am plecat mai departe spre Meknes. Am dormit in Meknes si a doua zi dimineata, dupa o tura scurta prin Meknes, am plecat la Fez, una dintre cele 4 imperiale ale Marocului – Marrakech, Fez, Meknes si Rabat. Practic, Fez a fost, hai, nu primul, al doilea oras extraeuropean pe care l-am vizitat si care m-a fascinat. Acea medina absolut imensa, puzderie de stradute care duceau nu stiu unde, agitatia de pe stradutele inguste, strazile flancate de ziduri ca de cetate care erau, de fapt, locuinte sau magazine, celebra vopsitorie, mirosurile mirodeniilor, respectiv al kebabului, hainele neobisnuite, stilul de negociere, totul mi s-a parut extrem de interesant si atractiv. Si Marocul (iar Fezul a avut o contributie majora) m-a convins ca trebuie sa descopar mai multe colturi ale lumii, ca este o experienta fascinanta sa vezi locuri cat mai diverse si sa descoperi varietatea si povestile incredibile ale acestei Lumi in care traim.

Am plecat la Fez de 1 Decembrie la invitatia celor de la TAP Portugal, care ne-a pus la dispozitie biletele de avion. TAP Portugal a trecut printr-un proces de schimbare extrem de agresiv in ultimii ani si, dupa o perioada de restructurare si redefinire, se afla in plina expansiune. TAP Portugal avea un numar de 3 destinatii in Maroc – Casablanca, Marrakech si Tanger si, de la inceputul lunii noiembrie, a hotarat sa se extinda cu o a patra, devenind una dintre cele mai importante companii de linie care leaga Marocul de Europa si America. Fez a devenit cea de-a patra destinatie TAP Portugal in Maroc si am fost invitat sa o descopar.

Sa va zic cate ceva despre ce s-a intamplat cu TAP in ultimii cativa ani. TAP Portugal a fost o companie de stat. Fix cum e Taromul, dar, spre deosebire de Tarom, cu o conducere, cu o strategie, cu niste planuri bine puse la punct. Dar criza economica din 2008 – 2010 a lovit zdravan si Portugalia, care a trebuit sa fie salvata si ea, ca si Grecia, de o troika. Daca „salvarea” Greciei este mult mai cunoscuta pentru ca situatia economica a fost mai disperata, datoriile mai mari, iar poporul grec mai naravas, portughezii au strans din dinti si au incercat sa-si plateasca datoriile prin restructurare, taiere de costuri si, evident, privatizari. TAP Portugal s-a aflat si ea pe lista de companii de stat la care statul portughez a agreat sa renunte. Evident, au fost niste greve, dar lucrurile s-au aranjat cumva. TAP Portugal a fost cumparata de un mare antreprenor in aviatie de origine braziliano-american, care detine doua mari companii aeriene low-cost din Brazilia si SUA – Jet Blue si Azul. Iar cu TAP Portugal, acesta putea crea un triunghi transatlantic, una dintre cele mai importante piete de aviatie din lume.

Odata privatizata, TAP Portugal a trecut printr-un proces agresiv de schimbare. Au fost vandute numeroase avioane vechi si adusa practic o flota noua, a fost schimbata radical politica de preturi si s-a concentrat pe acest triunghi strategic SUA – Europa (Portugalia) – Brazilia. Romania (la fel ca Ungaria, dar si ca alte piete) nu prea mai intra in aceasta strategie si, spre surpriza tuturor, TAP Portugal a renuntat peste noapte la o ruta in care investise, pe care o crescuse spectaculos si pe care facea bani frumosi. A facut-o cadou pentru Blue Air si Wizz Air, care nu s-au lasat invitate prea mult. La doua zile dupa anuntul TAP de retragere de pe ruta Bucuresti – Lisabona, ruta era deja ocupata de cei mai mari doi operatori aerieni din Romania.

Dar saga privatizarii lui TAP nu s-a incheiat. Statul a revenit si, dupa cedarea pachetului majoritar investitorului privat, a rascumparat o parte, iar acum TAP este cam 50 / 50 de stat / privat. Si a hotarat sa revina si in Romania, unde avusese un business infloritor. Evident, regulile jocului se schimbasera. Daca, pana la retragere, avea monopolul rutei, acum urma sa se dueleze cu Wizz si cu Blue. Dar, din cate stiu, chiar si asa rezultatele sunt mai mult decat multumitoare, ba au si o mica surpriza: ruta Bucuresti – Lisabona a crescut bine si se pare ca au loc toti cei 3 competitori, fiecare avand alt grup tinta de calatori.

Stiu, a existat esecul de PR din vara, cand doua curse ale companiei TAP au fost anulate una dupa alta si a iesit un mare circ. Nu m-a impresionat. Oricum, nu dau 2 bani pe ziarele romanesti care, cu mici exceptii, scriu numai prostii, dar din pacate a fost aruncata o pata nemeritata asupra TAP. E drept, si PR-ul de la Lisabona a aplicat o politica proasta de tip strut – nu a reactionat cu nimic in momentul in care, daca citeai presa romana, aveai senzatia ca mii de oameni sunt blocati intr-un aeroport care este bombardat, strazile sunt pline de tancuri si bande rivale… Lisabona parea un soi de Damasc sau Sanaa. E drept, si TAP s-a aruncat la prea multe rute (deh, primind o infuzie foarte necesara de capital si know how, s-a aruncat prea tare), trebuind sa inchirieze aeronave cu tot cu echipaje de la companii specializate (cum ar fi EuroAtlantic) care, la un moment dat, au dat chix. Anulari de zboruri au fost si sunt la toate companiile aeriene din lume. Poate fi vremea, pot fi probleme tehnice (in mod paradoxal, avioanele se pare ca sunt niste masini care se mai strica si ele, dar spre deosebire de masinile personale care pot „merge si asa”, avioanele nu se ridica la sol cand „merge si asa”), poate fi si un fiasco al departamentului de operatiuni (fiasco al verii a fost inregistrat de Ryanair, care a descoperit surprins ca nu are destui piloti, dupa care a urmat o ploaie de anulari de curse si chiar de rute intregi). Se anuleaza zboruri, se intarzie zboruri, nimanui nu-i convine, dar asta e – sunt reglementari destul de clare cu privire la drepturile pasagerilor, cand e vorba de companii aeriene din Uniunea Europeana.

Asa ca nu am avut nicio problema sa zbor din nou cu TAP Portugal. Este o companie solida si OK de tip european, nu este fita ca Etihad sau Emirates, nu are bilete la 1 euro, este o companie solida, safe, intr-un cuvant, OK. Avioanele sunt noi (cum am zis, in ultimii doi ani a avut parte de o reimprospatare masiva a flotei) si, in plus, are niste destinatii chiar interesante – pentru noi, pentru romani, evident, cea mai mare importanta o reprezinta Lisabona, unul dintre cele mai sarmante capitale europene, dar TAP conecteaza interesant si spre Maroc, Capul Verde, Brazilia, SUA, mai nou si Canada (zboara la Toronto), si chiar unele destinatii din Spania spre care, in mod ciudat, nu exista zboruri directe din Romania, cum ar fi Sevilla, Vigo, Bilbao si alte orase din nordul Spaniei. Si, evident, nu puteam sa uit de Madeira, Algarve si Azore…

Am plecat in dimineata de 30 noiembrie. Este zborul ala al TAP pe care il urasc din toata inima si il iubesc de mor. Il urasc ca decoleaza inainte de 6 dimineata si vai si amar de noaptea dinaintea zborului, si il iubesc ca aterizeaza la Lisabona la o ora in care am toata ziua in fata. Si Lisabona este un oras in care iti poti „rupe” picioarele alergand cat e ziua de lunga. Am avut tranzit vreo 5 – 6 ore, asa ca a fost o placere sa dam o fuga prin centru. Da, stiu, am fost de, probabil, zece ori prin Lisabona, dar de fiecare data e o placere.

Daca tot am ajuns sa povestesc de tranzit, trebuie sa tineti cont ca TAP Portugal are un program de tranzit bine pus la punct – in primul rand, daca zbori pe o destinatie transcontinentala (dar nu Maroc !) si nu ai conexiune in aceeasi zi, iti ofera cazare, transfer la hotel si mancare… practic, ai parte de o mini-vacanta gratis in Lisabona. Programul se numeste „Bom Dia” si este in vigoare de cativa ani. In plus, a aparut o facilitate in ultimii doi ani – poti sa faci o intrerupere in Lisabona de pana la 3 zile, in caz ca ai zboruri transcontinentale, iar biletul sa coste la fel ca si cum ai lua zborul imediat urmator. In plus, ai parte de mai multe avantaje, cum ar fi reduceri de preturi la hotel, o plimbare cu tuk tukul gratuita sau vin gratuit daca mananci in anumite restaurante.

Dar noi nu am stat prea mult prin Lisabona. Aveam conexiune in aceeasi zi (d-aia am aterizat pe la 8 dimineata !) si oricat imi place capitala portugheza, nu aveam prea mult timp si voiam sa ajung cat mai degraba in Maroc. Dar aeroportul din Lisabona este unul din foarte putinele aeroporturi europene care este fix in oras ! Din aeroport, sari imediat in metrou si, in mai putin de jumatate de ora, esti fix in buricul urbei.

Am avut parte de soare (nu e chiar o surpriza sa ai soare in Lisabona), dar cu niste dinti ceva mai pronuntati, am mancat pasteis de nata (e un sacrilegiu sa fii in Lisabona, chiar si cateva ore, si sa nu mananci pasteis !), ne-am plimbat prin Praca de Comercio si puțin prin Alfama, un cartier care iti face un pic antrenamentul pentru medinele din Maroc, am alergat un picut si la unul dintre punctele de panorama din Alfama de langa biserica Santa Luisa si apoi fuga la aeroport.

Zborul spre Fez a durat undeva in jur de doua ore. A fost operat cu un avion de tip ATR-72 (circa 80 de locuri) si care, spre surprinderea mea, a fost plin. In plin extrasezon si la nici o luna de la lansarea rutei. Asta inseamna ca marketingul si comercialul isi fac treaba si deschid rute noi cu potential de dezvoltare. Zborul a fost lin, am survolat spectaculos podul Vasco da Gama, cel mai lung pod din Europa, am marcat desprinderea din Europa, dar si survolarea litoralului african… si am ajuns pe aeroportul din Fes la ora fixata. Aeroportul parea nou-nout (si este), dar inca nu era plin… mai era prezent doar un avion Ryanair. Si cum ne-am apropiat, am vazut doua tulumbe de pompieri care ne asteptau. Ce ? Tulumbele sunt folosite pentru deja clasicul „salut cu apa” – care e folosit atunci cand se inaugureaza o ruta noua, atunci cand vine o aeronava noua, ma rog, cand se intampla un eveniment. Dar nu eram pe zborul inaugural, acesta avusese loc cu o luna in urma. De ce eram salutati cu apa ? Aveam sa aflu dupa ce am coborat pe tarmacul aeroportului Fez – aeroportul il sarbatorea pe pasagerul „Un milion” din anul 2017 ! Era prima oara cand aeroportul Fez in care se bagasera multi bani si arata bine, din pacate nu are nici un ATM functional, ajungea sa aiba un milion de pasageri – devenea astfel al patrulea aeroport din Maroc cu peste un milion de pasageri, dupa Casablanca, Marrakech si Agadir (pe toate zboara si TAP, exceptand Agadir, dar cine stie, poate ca in curand).

Sarbatoarea era cu toata protipendada Fezului, in frunte cu guvernatorul, dansatori, batatori de toba, torturi si alte bunatati nord-africane. Dar alesul era doar unul – venise in avion cu noi (nu stiu exact cum a fost selectat) si era un franco-turc (aveam sa aflu din presa marocana de a doua zi). In rest, cei care ne-am nimerit in acelasi avion am primit cate o floare. Simpatic 😊.

In fata aeroportului, ne astepta cuminte soferul care fusese trimis de cei de la Hala Riad, hotelul traditional in care urma sa dormim, aflat in plina medina, orasul vechi… cand Fez (ca si Marrakech) are o tona de astfel de hoteluri in stil traditional aflate in medina, de ce sa stau intr-un hotel care poate fi la fel in orice alt colt de lume ?

Dar despre Fez si despre fabuloasa sa medina, intr-un episod urmator.

 

Imagini Bucuresti – Lisabona – Fez

TAP Portugal Bucuresti Lisabona

Zborul meu cu numarul 1000 🙂 Foarte de dimineata in Otopeni 🙂

Interior TAP Portugal

Gata de decolare 🙂

Mic Dejun TAP Portugal

Una din putinele companii aeriene care mai dau mancare calda pe zborurile europene

Rasarit De Soare In Avion

Rasarit de soare deasupra Europei

Rasarit In TAP

Acea culoare magica …

Portugalia

Deasupra Portugaliei

TAP Portugal Jose Saramago

La Lisabona… Avionul care m-a purtat in zborul 1000 🙂

Metrou Aeroport Lisabona

Statia de metrou de la aeroport – in Lisabona ajungi extrem de repede in centrul orasului

Pasteis De Nata

Blasfemie sa ajung la Lisabona si sa nu mananc pasteis de nata !

Fantana Lisabona

Una din frumoasele piete centrale ale Lisabonei

Elevador De Santa Justa

Legendarul lift Santa Justa

Praca Do Comercio

In Praca do Comercio

Cant Skip Portugal

Nu prea inteleg sloganul acesta, dar in fine …

Case Colorate

Culorile Lisabonei

Tuk Tuk Lisabona

Tuk tukurile au cucerit si capitala Portugaliei 🙂

Panorama Lisabona

Alfama

TAP Portugal ATR

Imbarcarea spre Fez

Lisboa Fez

Un zbor scurt, de circa 2 ore

Podul Vasco Da Gama

La decolare, am survolat podul Vasco da Gama

Vasco Da Gama Bridge

Cel mai lung pod din Europa

Salut Cu Apa

Surpriza la Fez … am fost intampinati de salutul cu apa.. De ce ?

TAP Portugal Fez

A cam plouat prin Fez

Welcome To Fez

Welcome to Africa !

Aeroport Fez

Lume, lume si popor !

Milion Pasageri

Aeroportul sarbatorea pasagerul nr. 1 milion de anul acesta. 2017 – prima oara cand Fezul are 1 milion de pasageri

Sarbatoare Milion Pasageri

Inghesuiala, oficialitati, batai de tobe

Intampinarea Cu Flori

Si flori pentru toata lumea 🙂

Hala Riad

Hala Riad – aici urma sa dormim in Fez

Hala Riad Fez

 

Hala Riad Fes

 

Camera Hala Riad

Asa arata camera. Spatioasa, simpatica, dar cu tavanul mult prea jos !

Poarta Albastra

Poarta albastra, una din intrarile in Medina

. Smochine Si Curmale

Suntem intr-o tara mediteraneeana, nu ?

Magazin Covoare

Clasicul magazin de covoare

Strazi Fez

Una din miile de ulite din Fez

Terase Fez

Bateria de restaurante pentru straini

Tajine

Tajine !

Pisici In Maroc

Acest obiectiv este patrulat de pisici 🙂

 

Comentarii

  • Companie aeriana foarte OK,zboara mult din Boston,unde exista o puternica comunitate portugheza,preturi f bune-cu escala in Azore.La fel,poti face intrerupere in Azore si poti vizita,nu platesti extra…Ce e curios e ca tara vecina,Spania,mult mai bogata,are o companie aviatica debila si necajita((Iberia)-si aia cumparata de British,care are mai putine zboruri de Africa decit TAP,desi e mai in proximitate.Bave chiar mai ieftin za zbori cu TAP intre 2 orase spaniole!!!-decit cu Iberia.Noroc cu Vueling,altfel erai condamnat la RENFE ca sa vezi Spania.By the way,nimic de comentat despre mult iubita ta companie “ hybrid” Blue Air care era sa se prabuseasca in mare in Sicilia?Ancheta a scos la iveala ca,pur si simplu,avionului i s-a oprit un motor in zbor.Tii minte cind iti spuneam ca asa rable de avioane n-am vazut in viata mea si ca e o chestiune de timp pina ce o catastrofa se va intimpla?Nu e vorba de “ daca”,ci “ cind”…

    antonioro 5 ianuarie 2018 15:52 Răspunde
    • Probabil esti de la Ryanair sau Wizzair dar chiar si asa comentariul „e o chestiune de timp pina ce o catastrofa se va intimpla;nu e vorba de “ daca”,ci “ cind”…” denota incostienta pseudonimului pe care ti l-ai ales. Blue Air creste foarte frumos si asta deranjeaza…

      Pavel Radan 6 ianuarie 2018 16:58 Răspunde
      • Nu, cred ca pur și simplu vrea sa-și legitimeze fobiile in mod public. Pare sa fie supus american și ăstora probabil li se propavaduieste ca e riscant sa călătorești prin lume – trebuie sa muncești din greu pt stapan și sa renunți și la cele 2 săptămâni nenorocite de concediu anual. Eu l-as ignora, amuzat…

        Danut Munteanu 7 ianuarie 2018 10:18 Răspunde
        • Dragul meu,la stapin nu mai muncesc de 30 ani,sint propriul meu stapin,deci n-am “ concediu” cum ai tu,ci am “ timp liber”,eventual.Nelimitat.Probabil ca pe vremea cind eu vedeam,la propriu,destinatiile descrise pe blogul asta,tu stateai la coada la tacimuri de pui,iar “ lumea” se reducea la ce vedeai la Teleenciclopedia ceausista….asta ca sa te ignor si eu,tot amuzat…

          antonioro 7 ianuarie 2018 23:18 Răspunde
          • Felicitări ! Dar…n-ai surprins esențialul : nu despre Stăpânul care te plateste era vorba. Desi, pt ca m-ai amuzat, o sa-ți povestesc ȘI DESPRE AIA : eu nu mai lucrez decât doar din August 2009, iar in Martie 2010 îl cunosteam pe Imperator pe internet. El era in țara cu nr. 87, eu de-abia începeam numărătoarea – cu EMIRATELE ARABE UNITE. Ieri m-am întors din Țara cu nr. 100, iar pt anul 2018 sunt făcute rezervarile și platile pt țara cu nr. 114. Din Noiembrie 2011 m-am apucat de golf. In August anul acesta voi fi jucat golf in Țara cu nr. 100. In mai puțin de 84 luni ! Tu, mai “ liberule “…cu ce te-ai ocupat in ultimii 7-8 ani ?

            Danut Munteanu 8 ianuarie 2018 8:30
  • AMANDOI SUNTETI INFANTILI DE GENUL „BA A MEA ESTE MAI MARE”… SE PARE CA NU ATI INTELES NIMIC DIN CALATORIILE VOASTRE …. SIMPLE STATISTICI: – GOLF IN TARA 100; – COZONAC IN TARA 80; – N LA PUTEREA K TARI… CA SA NU ZIC FARA NUMAR CA LA ANUMITE ETNII…

    ADY 8 ianuarie 2018 17:30 Răspunde
    • PT ADY : ca sa nu demonstrezi ca ești tot un fel de baliga de elefant care se crede invidiata ca tiripliciul asta…încearcă sa înțelegi ca a juca golf undeva NU ESTE LA ÎNDEMÂNA oricărui agarici. A juca golf in 100 Tari este o performanța nu doar financiară, cât și sportiva. Care nu a fost NICIODATĂ la îndemâna vreunui jucător de golf in primii 7 ani de cariera. IN ISTORIE !
      A juca golf nu e nicidecum un snobism, dar e foarte adevărat ca pe terenurile de golf nu vei vedea mâncători de semințe care se deplasează cu tartareata cu 2 roti.
      A fi necunoscător poate fi scuzabil, dar a fi ignorant…NU.

      Danut Munteanu 10 ianuarie 2018 11:01 Răspunde
      • MULTUMESC DE APRECIERI…TE FELICIT PENTRU „PERFORMANTA” PE CARE NU O RESUSESC NICI JUCATORII PROFESIONISTI DE GOLF. DAR (PENTRU CA EXISTA SI UN DAR) …AI JUCAT GOLF DE PLACERE (SPER) NU CA SA TE IMPAUNEZI AICI CU PERFORMANTA TA… EU NU SUNT OBLIGAT SA IMI PLACA SI NU IMI PLACE GOLFUL… BANUIESC CA NICI „AGARICIULUI” NU-I PLACE GOLFUL CI II PLACE MOTOCROSUL…IMPORTATNT ESTE SA FACA FIECARE CE II PLACE, SA SE SIMTA BINE SI SA VINA CU AMINTIRI FRUMOASE…BANUIESC CA NIMENI INTREG LA MINTE(EXCEPTAND PROFESIONISTII-NU E CAZUL TAU FIINDCA TE-AI APUCAT DE GOLF FOARTE TARZIU- NU MERGE INTR-O TARA STRAINA DOAR SA JOACE GOLF)…AICI ESTE PROBLEMA…SE PARE CA MERGI IN N LA PUTEREA K TARI IN TIMP RECORD DOAR DE A REUSI CE NU REUSESTE „NIMENI”(CA SA TE CITEZ) NICIDECUM PENTRU A TE IMBOGATI CULTURAL, SPIRITUAL, SUFLETESTE, ETC….INCHEI AICI POLEMICA CU TINE INDIFERENT DE FEED-BACK-UL TAU SI ITI DORESC TOATE CELE BUNE.

        ADY 10 ianuarie 2018 17:14 Răspunde
        • Pt ADY : comentariul tau merita o apreciere mai larga. Te rog frumos sa revezi comentariile mele și sa înțelegi ca NU am scris nicio clipa ca “ golful ar trebui sa placa tuturor “. Dacă ar fi așa…n-as fi fost interesat. Da, m-am apucat târziu de golf pt ca am avut ghinionul sa ma nasc in România. Nu m-am dus in Țările alea pt a juca golf – între Martie 2010 și Noiembrie 2011 fusesem deja pe 6 continente, in 35 tari. Nu as fi scris despre golf, dar m-a agasat tiripliciul respectiv pomenindu-mi despre “ programul meu “. N-a înțeles un lucru : EU DOAR ASTA FAC ! Joc golf și călătoresc prin lume. Nu am șefi, nu am colegi, nu am subordonați, nu am pacienți, nu am enoriași, nu am cititori pe blog…pur și simplu JOC GOLF ȘI CĂLĂTORESC IN JURUL LUMII. Când vreau eu, unde vreau eu.
          Când a început cu “Teleenciclopedia “, a dat dovada de grobianism. Mărturisesc spășit ca îmi face plăcere sa strivesc larvele grobianismului.
          Altfel, ai avut dreptate : jucătorii PRO NU merg in foarte multe tari pt a juca golf. Din motiv de timp, dar MAI ALES DE BANI. Cel care azi e lider mondial și a câștigat vreo 50 milioane de dolari din golf, in primii ani stătea in gazda și împărțea mașina cu alți colegi. Pt ca golful e EXTREM DE SCUMP. Desigur…vorbesc despre un anumit nivel.
          N-am vrut sa epatez pe nimeni, dar larva aia mucegăită mi-a pomenit MIE despre INVIDIE. Singurul personaj pe care îl RESPECT, dar nu îl “ invidiez “ este IMPERATOR. Pt ca eu ȘTIU CE înseamnă sa călătorești. Desigur, noi călătorim in 3, împreuna cu fiul nostru.
          Pur și simplu m-am oripilat pt ca o libarca de asta care tine o tartareata sub fund a considerat ca l-as putea invidia.
          Atât ! Nimic mai mult…

          Danut Munteanu 10 ianuarie 2018 18:07 Răspunde
          • Omule,esti caz patologic,suferi de mania persecutiei …ma uit amuzat cum incerci sa convingi pe toata lumea,cu disperare,ca esti un guru al golfului,calatoriilor “ epuizante” si traiului “ nobil” pe care nimeni nu-l intelege,….nu pot decit sa ma uit cu mila la tine si la eforturile tale disperate de-a convinge pe toti ca tu esti o rara avis pe care romanii,nerecunoscatori,n-o merita….ma mir ca nu realizezi ca esti penibil in incercarea ta de-a te creiona ca next Tiger Woods,unul neinteles si frustrat ca nimeni nu-i intelege filizofia si “ sacrificiile”…..in realitate,ceea ce cred e ca esti un snob bolnav de fristrare si invidie,coplesit de complexul inferioritatii…esti de plins,daca n-ai fi de ris

            antonioro 11 ianuarie 2018 1:33
  • @Danut Munteanu-Nu obisnuiesc sa intru in polemica pentru chestiuni banale,dar o sa incerc sa-ti raspund….n-am fost niciodata “ setat”( asa cum te chinui tu sa faci) sa bat recorduri,sau sa bat recordul alruia la numarul de tari vizitate-cu atit mai mult sa mi le propun ca destinatie doar pentru a juca golf…dar nu-mi spui nimic nou,nu faci decit sa confirmi statutul de “snob” al romanului care simte nevoia sa se laude in cite tari a fost,ce-a facut acolo,ce-a mincat,ce masina are,de la ce firma se imbraca,daca stie ce-i ala golf sau nu(suna “ nobil” sa joci golf,nu,ce snobism mai crincen poate exista?)….Asadar,eu n-am simtit nevoia sa-mi sufoc programul din ultimii 6-7 ani bifind tari doar de dragul de a ma intrece cu cineva-am avut 45 de ani in fata s-o fac,noci macar nu m-am obosit vreodata sa numar in cite tari am fost,pur si simplu am ajuns pe acolo,de foarte multe ori fara sa-mi propun asta.In rest,am o viata normala,cu adevarat “ libera”(pare ca asta te riciie).Cind gasesc timp liber,ma plimb-in ultimii 6-7 ani,ca tot ma intrebi,am facut turul Americii Latine pe motocicleta,impreuna cu 2 prieteni.Asta dupa ce acum 11 ani am facut turul Africii,tot calare pe motociclete.Tu?

    antonioro 9 ianuarie 2018 8:13 Răspunde
    • M-a plictisești. Cânta la alta masa…

      Danut Munteanu 9 ianuarie 2018 8:56 Răspunde
      • Mă plictisești. Îmi prezint scuzele pt autoeditarea eronata a telefonului.
        Ești doar un papagal care s-a scremut sa demonstreze ca vor pica avioanele, ca vor fi răpiți oamenii prin America Latina, șamd.
        Ok, am înțeles : nu ți-ai permis sa circuli decât cu rotopârța…pe drumurile neasfaltate din lumea a treia.
        Reiterez : ma plictisești.
        Despre libertate : sunt mai liber decât ai putut visa tu vreodată !

        Danut Munteanu 9 ianuarie 2018 8:59 Răspunde
        • Exact ce mi-am imaginat-roman tipic bolnav de frustrare si invidie-poti sa mai vezi inca 200 tari,tot nimic nu schimbi,vai steaua ta…

          antonioro 9 ianuarie 2018 9:24 Răspunde
          • La început ai fost amuzant…când te scremeai sa convingi lumea de prostiile tale. Apoi ai devenit nesimțit când ai început sa vorbești despre “ Teleenciclopedia “. Nu ai știut sa te opresti acolo, când ți-am demonstrat ca nu ești decât un agarici frustrat. După aceea , ai insistat sa fii prost povestindu-mi mie despre “ înghesuit nu știu ce program “. N-ai înțeles ca spre deosebire de tine…eu CHIAR NU MAI SEMNEZ NICIUN STAT DE PLATA : nici pt mine, nici pt alții.
            Apoi, ai mers ca frustratul cu capu-n capul de pod încercând sa epatezi lumea cu tiriboanta pe care ai călărit prin praf. N-am întrebat dacă ultima oară ți-ai tăiat barba cu ciobul de sticla, sau cu vârful de la vreo Săgeata . Pur și simplu nu ești decât un măscărici ieftin. Unul care suferă mult de nebagare de seama. Din respect pt Imperator, o sa te ignor și eu. Cu infinita plăcere și adânc snobism de Golfer. Da, știu : tiribombele alea pe 2 roti nu pot transporta crose.

            Danut Munteanu 9 ianuarie 2018 9:43
  • @Danut Golferu’-simt nevoia sa ma repet-“ vai steaua ta”

    antonioro 9 ianuarie 2018 9:50 Răspunde
  • Antonioro, cand era sa se prabuseasca avionul? Despre ce ancheta vorbesti cand nici macar ca incident nu a fost catalogat acel eveniment? Uite pe flightradar, nu au fost pierderi bruste de altitudine, si nici altitudinea minima nu a fost deosebita fata de orice alt avion care aterizeaza acolo. Au fost turbulente mari, lumea s-a speriat, dar hai sa nu dramatizam aiurea.

    Alex 10 ianuarie 2018 15:46 Răspunde
  • Pingback: City break in Fez (ep. 2). Pierdut prin medina? Nu chiar.

  • As vrea sa merg si eu in martie in Marrakech, Casablanca si Agadir. Cat de safe este?Multumesc

    Larisa 26 ianuarie 2018 16:43 Răspunde
    • Este safe atata timp cat respecti cateva reguli.

      Imperator 28 ianuarie 2018 16:10 Răspunde

Lasă un răspuns la ADY Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii