Daca este sa fac o comparatie intre Fez si Marrakech, as zice ca sunt destul de apropiate. Ambele au medine, cea din Fez fiind mult mai mare si autentica decat cea din Marrakech. Ambele au mederse cu complicate elemente arhitecturale islamice. Marrakechul are si niste palate, Fez-ul nu prea. Sau, ma rog, e unul care apartine regelui si care nu poate fi vizitat decat daca te invita Majestatea Sa. Ambele au cate un oras nou-construit de francezi fix langa cel vechi. Cel din Marrakech e mai sofisticat insa. Ambele au bazaruri cat vezi cu ochii, Fez este insa inconjurat de dealuri si poti sa gasesti niste puncte de panorama foarte faine. Panorama Marrakechului nu o vezi decat din avion. Si totusi, de ce Marrakech are infinit mai multi turisti? Raspunsul cred ca este unul singur – Yves Saint Laurent. Faptul ca marele creator francez s-a mutat la Marrakech a atras dupa el fotomodele, admiratori, ziaristi si apoi turisti… Marrakechul a fost inundat de turisti de prin anii ’60 si s-a dezvoltat ca principal magnet turistic al Marocului. Fez a ramas in urma. Nu zic ca e pustiu, si pe aici vin destui turisti, dar nu se compara cu Marrakech. Si este autentic. De fapt, nu pot sa neg, imi place mult si Marrakech, cred ca trebuie sa le vedeti pe amandoua.
Fez este undeva intr-un colt al inimii mele pentru ca este, practic, primul oras extraeuropean pe care l-am vizitat. Prima tara din afara Batranului Continent in care am calcat a fost Maroc, in 1999. Am sarit cu feribotul de la Algeciras la Tanger si de acolo am luat direct un tren pana la Meknes, unde m-am si culcat. Mi-aduc aminte ca in 1999 nu prea erau hoteluri in Fez – erau doar cateva si foarte scumpe, iar restul erau descrise ca fiind niste bombe, recomandarea fiind sa innoptez in invecinatul Meknes, unde am si dormit. Dar am ajuns in Meknes pe seara, am dormit intr-un hotel si a doua zi dimineata am sarit pe tren sa ma duc la Fez. Inutil sa zic ca am vizitat si Meknes, dar mai intai m-am dus la Fez. Aproape 20 de ani mai tarziu, multe s-au schimbat in Maroc. Fez are acum o multime de case traditionale convertite in hoteluri traditionale numite riad-uri in medina, iar marea majoritate a turistilor straini aici dorm… si pe buna dreptate.
Cum ziceam in episodul precedent, am zburat la Fez cu TAP Portugal via Lisabona, ruta Lisabona – Fez fiind o ruta nou-deschisa de compania portugheza, care acum zboara spre patru aeroporturi marocane: Casablanca, Tanger, Marrakech si Fez. Practic, poti zbura cu ei in Marrakech si sa pleci din Fez sau Casablanca, nu trebuie sa te intorci la aeroportul de plecare. Am fost in minivacanta de 1 Decembrie, deci am fost in extrasezon, si ma bucur sa fi revazut Fez dupa atatia ani. Aveam doar amintiri sporadice ici si colo, asa ca a fost aproape ca un loc in care nu calcasem vreodata.
Daca te apuci sa citesti despre Fez, vei descoperi ca aici se afla un oras vechi (sau „medina”) prin care e imposibil sa navighezi. Este relativ adevarat, dar nu e chiar imposibil. Intrarea in medina se face in general prin Poarta Albastra – Bab Bou Jeloud, o poarta monumentala construita relativ recent, in 1913, cu ornamentatii albastre faine. Din Bab Bou Jeloud (eu am stat intr-un riad la vreo 5 minute de mers pe jos), se fac doua strazi importante – Tala’a Kbira (sau Strada Mare) si Tala’a Sghira (ati ghicit – Strada Mica) doua strazi vag paralele, dar destul de drepte, care strabat o buna parte din medina. Ele se intalnesc nu numai la Poarta Albastra, ci si la Marea Moschee Qwaraine aflata aproape de celalalt capat al medinei. Dar din cele doua strazi, apar mii si mii de stradute, ulite, fundaturi, un labirint in care indiscutabil te pierzi. Autoritatile locale au mai pus niste indicatoare, dar sunt aproape inutile. Sa nu te pierzi, trebuie sa intrebi pe cineva. De preferinta, intra intr-un magazin si intreaba. Daca intrebi pe strada, va aparea imediat un „ghid” care va dori niste bani sau sa te duca in magazinul lui var-su. Daca intrebi intr-un magazin, e mai putin probabil ca respectivul sa-si inchida dugheana sa te duca la Moscheea Albastra.
M-am gandit ca in acest labirint ar fi mai bine sa iau un ghid. Asa ca am intrebat la receptia Riad Hala, si au chemat o ghida. Din pacate, am dat peste o tanti cam sictirita de viata (sau poate pentru ca era Ziua de Nastere a Profetului si cam totul era inchis, toata lumea era acasa si petrecea), dar, cel putin, asa acra si putin comunicativa, ne-a purtat prin locurile-cheie.
Fez este unul dintre cele mai vechi orase ale Marocului si a fost capitala a tarii pana in 1912. De aceea, i se spune ca, alaturi de Marrakech, Meknes si Rabat, este un oras imperial (desi Marocul nu a fost exact un imperiu, dar, ma rog, probabil asa se simt ei bine sa le spui). A fost fondat in anul 789 de Idris I, fondatorul uneia dintre dinastiile regale marocane. Idris nu este un sefulet oarecare. Este stra-stra-stranepotul profetului Mohamed care a fugit din Levant din cauza persecutiilor (se stie ca linia directa a profetului Mohamed se afla la baza siitilor, o ramura a musulmanilor care au pierdut batalia pentru putere in primii ani ai Califatului de dupa moartea profetului Mohamed, ai carui multi membri ai familiei au fost ucisi, torturati, arestati etc). Idris se pare ca nu avea stofa de martir ca multe dintre rubedeniile sale, asa ca a fugit in cel mai indepartat colt al Califatului Islamic, in Maroc. Acesta a ajuns in principala metropola a perioadei, vechiul oras roman Volubilis, unde s-a casatorit cu fiica regelui local (va dati seama ca un urmas direct al Profetului nu se putea casatori cu oricine) si a pus bazele unuia dintre cele mai mari state din primul mileniu din nordul Africii.
Harun al-Rashid (yap, cel faimos din 1001 de nopti), califul sunit al Bagdadului si dusman neimpacat al ramurii imamului Hasan (din care facea parte si Idris), a trimis pe cineva care l-a ucis. Lui Idris i-a succedat fiul, Idris II, care a mutat capitala la Fez, devenind, practic, al doilea ctitor dupa tatal sau.
Pare ciudat, dar Fez nu are doar o medina, ca numeroase alte orase mediteraneene si arabe, ci doua. In noul oras regal (sau, poftim, imperial), s-au refugiat doua comunitati – arabi si berberi expulzati din Andaluzia, in urma unor diferende cu unul dintre sultanii din peninsula hispanica si cateva mii de familii alungati din orasul Kairouan, cel mai sfant oras islamic din Nordul Africii, aflat astazi in Tunisia. Unii au construit o medina, altii, pe a doua. Cea mai mare medina din zilele noastre este cea mai noua, sau „Noul Fez”, construita cu incepere din 824 de catre tunisieni. Andaluzii au venit cu sapte ani inainte, in 817, si au construit „Vechiul Fez” … ce inseamna o diferenta de 7 ani dupa 13 secole! Ei bine, inseamna!
Ca lucrurile sa fie si mai complicate, in Fez (ca si in multe alte orase nord-africane) se afla si un cartier evreiesc, asa-numitul Mellah. Dupa Reconquista, conducatorii prea-catolici ai Noii Spanii au decis sa ii expulzeze pe toti musulmanii si evreii care construisera o civilizatie stralucitoare in Spania, daca nu se convertesc la religia impusa de Vatican. Unii s-au convertit chiar habotnic de-a dreptul (unul dintre cei mai sadici inchizitori ai Spaniei este de origine evreiasca), altii au decis sa-si pastreze religia si si-au parasit meleagurile natale, mutandu-se in Africa de Nord. La un moment dat, in Fez traiau nu mai putin de 250.000 de evrei care fusesera salvati si primiti de sultanii marocani. Acum, in Fez, mai sunt cateva zeci de familii, care detin cele mai mari businessuri de bijuterii!
Cum ziceam, Fez-ul vechi se afla undeva pe o vale. Dealurile de langa adapostesc urmele unor vechi citadele care aparau orasul de te miri ce barbari (in general, spanioli catolici), care multe s-au transformat in ruina. Dar aceste dealuri si zidurile orasului ofera cele mai faine puncte de panorama. Chiar si in oras, mai ales in zona Portii Albastre, exista mai multe restaurante si pensiuni (aceste riaduri) care si-au suprainaltat cumva cladirile (ajungand chiar si, blasfemie!, mai inalte decat unele minarete) pentru a oferi puncte de panorama – inclusiv de pe acoperisul riadului in care am stat, Hala Riad, ai parte de o panorama faina.
Am descoperit apoi un pic din Mellaha, vechiul cartier evreiesc, apoi am facut cativa pasi prin vechiul Fez (cel fondat de andaluzi), care din punct de vedere arhitectural difera prin faptul ca cladirile au balcoane frumos ornate, pe cand tunisienii nu prea erau fani ai balcoanelor, ne-am pozat si in fata Palatului Regal (cam fiecare oras cat de cat din Maroc are un imens Palat Regal, al regelui actual, cu o poarta ornata si spectaculoasa) si apoi ne-am pierdut pe strazile vechii medine.
Aici, daca este sa vezi niste obiective turistice, apoi acelea sunt medersele, celebrele scoli islamice unde mii si zeci de mii de elevi din intreaga lume musulmana invatau Coranul, filozofia, matematica, limba araba si alte stiinte si care sunt adevarate minuni arhitecturale – pentru ca religia islamica interzicea reproducerea figurilor umane sau de animale (pentru a evita cultul statuilor si al idolilor, distrusi de Profetul insusi), artistii si constructorii musulmani au desavarsit arta numita de noi a arabescurilor – ornamente geometrice si florale duse la perfectiune de generatii intregi de artisti. Sunt vreo doua-trei mederse importante, eu le-as recomanda sa le vedeti pe toate, ca merita. In plus, nu trebuie sa uitam ca Fez este si un important centru universitar. Universitatea din Fez a fost deschisa hat, in 859 (oare cate scoli, sa le zicem primare, existau in Europa in anul acela?), iar de atunci a functionat in permanenta, facand-o drept universitatea cu cea mai lunga functionare permanenta din lume. Vizitati medresele si pentru ca in urma unei decizii a colonialistilor francezi de acum vreun secol, nemusulmanii nu au voie sa intre in moscheile nord-africane, inclusiv in cele marocane (exceptie o face imensa moschee Hasan II din Casablanca, probabil unicul monument care chiar merita vizitat in capitala economica a Marocului).
Nu pot sa nu mentionez insa una dintre cele mai cunoscute atractii turistice din Fez, un soi de simbol al orasului pentru ca asa ceva doar prin Fez poti gasi (de fapt, mai este cel putin una in Marrakech, dar nici nu se compara, este o palida replica). E vopsitoria (“tanneries”) acolo unde in niste gropi se afla niste culori naturale produse din tot soiul de ingrediente “bio”: urina de vaca, sare, apa, lamiae si gainat de porumbei. In consecinta, zona vopsitoriei are un miros neplacut. In general, cand ajungi in zona vopsitoriei, sar tot soiul de ghizi care sa te duca sa vezi vopsitoriile. Gratis, gratis, striga toti. De fapt ca sa le vezi, trebuie sa treci prin niste magazine care vand pielarie si textile (unele dintre ele produse chiar acolo, mai precis vopsite) si ajungi sus, in niste balcoane de unde ai parte de faimoasa panorama. E greu sa strabati magazinele fara sa treci prin ritualul produselor de vanzare, dar faptul ca am nimerit de Ziua Profetului a avut si avantaje. Magazinele erau inchise si nimeni nu ne-a batut la cap. Erau cativa vanzatori pe acolo plictisiti de moarte, asa ca totul era zen. Dezavantajul ca nimeni nu lucre in vopsitorie, deci n-am prea vazut procesul “de productie”. A aparut la un moment dat un nene, dar nimic iesit din comun.
Ritualul de vizitare spune ca dupa reusesti cu greu sa driblezi zeci de vanzatori, cum intri pe terasa, trebuie sa-ti pui frunze de menta peste nas. Cum am mai zis, eu nu prea am un simt al mirosului prea dezvoltat, dimpotriva e cam atrofiat de la zeci de litri de Bixtonim care le-am turnat in copilarie, asa ca nu pot spune ca pot fi oripilat de miros… Evident, mi-am pus menta pe nas, nu din nevoie, ci pentru ca chiar imi place mirosul (dar si gustul) de menta. Si cum nu erau nici vanzatori, nici ghizi, nici prea multi turisti, am avut parte de o neasteptata experienta zen deasupra vopsitoriei. Oricum, spre deosebire de 1999, se pare ca si vopsitoria a fost renovata – balcoanele arata mai bine, cladirile inconjuratoare sunt curate, iar gropile in care se afla celebrele licori chiar impecabil de ordonate… Or fi trecut nemtii pe aici ?
Dar, din nou, toata magia Fezului este sa o iei pe strazi asa, teleleu, si sa te pierzi pe alei, sa te intorci din fundaturi, sa descoperi cladiri probabil multiseculare, coloane, cotloane, poduri care par sa cada… Este un univers medieval si daca nu ai avea parte de hainele moderne (mai ales de mult prea popularele tricouri de echipe de fotbal), ai crede ca ai ajuns undeva prin secolul al XV-lea sau al XVI-lea. Si cred ca de aici vine tot sarmul Fezului.
Si cum am stat mai multe zile in Fez, am decis ca in zilele urmatoare sa ma plimb prin jur. O zi am fost la Moullay Idriss, vechiul oras roman Volubilis si un pic prin Meknes, iar o zi, in asa-numita „Elvetie marocana”, in zona dinspre muntii Atlas. Dar despre asta, in alte episoade 😊.
Imagini Fez
Fez – orasul cu multe panorame
Dintr-un restaurant
Cam asta se vedea de pe hotelul nostru
Fez in contrejour
Medina Fezului
Zidurile de aparare care inca inconjoara vechiul oras
Poarta albastra, monumentala intrare in medina
si noaptea
Ici si colo, minerete se inalta spre cer
Ca nemusulman, nu ai voie sa intri in moschei in Maroc
Dar poti admira migaloasa arhitectura islamica in medrasa sau vechile scoli coranice
Pe aici era caminul studentesc
Intrarea intr-o medersa
Poarta Palatului Regal
Marocanii astia au o pasiune a portilor
Celebra vopsitorie
Balcoanele din Mellah, vechiul cartier evreiesc din Fez
Imaginile exotice ale medinei
Strada Mare nu e chiar asa de mare … in schimb e foarte lunga 🙂
Proaspat iesiti de la rugaciune
Arta turnarii ceaiului
Papucii tipici marocani
Marocanii sunt artisti si in pielarie … vopsita sau nu in Fez 🙂
Ca pestera lui Ali Baba
Cum am fost in decembrie, am avut parte de destul Fez by night
Medina dupa lasarea intunericului
