Pentru majoritatea calatorilor, cand aud cuvantul Thailanda, le trece prin minte imaginea acelor plaje cu nisip alb si marea verde sau megametropola Bangkok cu poduri suspendate, tuk tukuri nebune si temple stralucitoare. Dar sa stiti ca Thailanda nu inseamna numai atat. Una dintre cele mai pitoresti zone ale Thailandei este zona nordica, zona muntoasa (sau deluroasa), avand centrul la Chiang Mai. Aici, vei gasi o alta Thailanda, o Thailanda mai zen, mai linistita, o Thailanda cu un alt ritm de viata, o Thailanda a traditiilor, a minoritatilor etnice cu hainele lor colorate, o Thailanda care nu apasa cu piciorul pe acceleratorul modernitatii. E drept, timp de secole, nordul Thailandei era o alta tara, cu regele si alfabetul sau, cu o limba diferita (nu ingrozitor de diferita, dar la fel de diferita cum e laotiana de thailandeza azi), cu o arhitectura diferita si un alt stil de viata. Nordul Thailandei se numea Regatul Lanna, care a pendulat intre influenta (si ocupatia) birmaneza si cea laotiana, pentru ca intr-un final, candva prin secolul al XIX-lea, regele Lanna sa opteze pentru protectia Regelui de la Bangkok, iar Lanna a devenit o parte a Thailandei. Deschiderea cailor ferate dupa 1945 a thailandizat Lanna, dar, in continuare, zona are un specific aparte. Daca esti obosit de traficul din Bangkok sau de soarele de pe plajele Sudului, trebuie sa te duci pentru „zenificare” in nord. Si chiar daca nu esti obosit, daca vrei sa vezi cu adevarat Thailanda, trebuie sa vii la Chiang Mai. Si vei descoperi o alta Thailanda, dar nu te vei plictisi niciun pic. Garantat !

Daca pana acum cativa ani, toti calatorii spre Thailanda treceau musai prin Bangkok si apoi o luau spre plaje, munti sau orase istorice, intre timp, numarul zborurilor directe din Golful Persic, Istanbul sau Europa spre alte orase decat Bangkok s-a multiplicat. Un adevarat recordmen in materie este Qatar Airways – acesta opereaza, direct din Doha, in nu mai putin de cinci aeroporturi thailandeze: Bangkok, Phuket, Krabi, Pattaya si Chiang Mai. Chiang Mai este una dintre cele mai noi destinatii, deschisa candva in cursul lunii decembrie, si m-am bucurat sa aflu de la oficialii companiei qatareze ca zborurile din Doha spre Chiang Mai poarta si numerosi romani. E drept, destinatia Thailanda a crescut exponential in ultimii ani, iar faptul ca acum poti ateriza intr-un colt al Thailandei si decola din altul chiar ajuta. Asa ca m-am bucurat cand m-am aflat printre cei opt ziaristi si bloggeri invitati de cei de la Qatar Airways sa ne ducem sa exploram Chiang Mai.

Eu mai fusesem in Chiang Mai cu multi ani in urma, cu ocazia primei mele excursii in Thailanda (si Asia), cand m-am indragostit iremediabil de Asia. Venisem dupa Bangkok, Angkor Wat (in Cambogia) si ajunsesem overland in Chiang Mai cu o oprire in vechea capitala thailandeza Shokhothai. Si am descoperit, cum ziceam, un oras simpatic, cu un alt ritm de viata si o arhitectura diferita de temple. Asta se intampla in 2004. De atunci, am mai trecut cateva ore pe la inceputul lui 2012, intr-o excursie de o zi, dar aveam baza in Chiang Rai, la nord, spre granita cu Myanmarul, si acum reveneam de fapt dupa 14 ani inapoi in Chiang Mai. Oare cat s-o fi schimbat?

Cu o saptamana inainte de a pleca, dupa o iarna foarte cumsecade, vremea si-a dat seama ca trece anotimpul rece si ca nu a dat vreo ninsoare, asa ca a acoperit Bucurestiul (si Romania, de altfel, cu zapada). Initial, trebuia sa plecam in zilele acelea in care a nins, dar zborul s-a amanat, asa ca dupa o perioada fresh plina de zapada, am decolat intr-o dimineata insorita de sambata. Qatar Airways are deja doua zboruri la Bucuresti (si la cum evolueaza lucrurile, probabil in curand vor adauga si un alt treilea zbor), asa ca, in general, te poti conecta destul de repede spre sutele de destinatii deservite de compania de 5 stele din hub-ul sau de la Doha.

Am zburat in clasa economy spre Doha (business-ul era plin), asa ca m-am gandit ca la un moment dat sa scriu un articol aratand serviciile Qatarului atat la economy, cat si la business class. Tinand cont ca sunt atat de multe stewardese romance lucrand la Qatar Airways, in mod logic am avut doua stewardese romance la bord… majoritatea pasagerilor erau, evident, romani.

Qatar Airways este una dintre cele zece companii din lume care au primit 5 stele din partea Skytrax, iar anul acesta, Qatar Airways a primit titlul de cea mai buna companie aeriana din lume de la aceeasi Skytrax, cea mai importanta distinctie din industria aeriana. Mi-am umplut timpul scriind niste articole si aruncand un ochi pe sistemul de divertisment Oryx One, unde poti gasi cateva sute de filme si programe. Daca pana la Doha am muncit, in zborul urmator, am decis sa vad un film… erau si blockbustere, era chiar si premiatul la Oscar „The Shape of Water” (decernarea premiilor Oscar m-a prins in Chiang Mai), dar am decis sa urmaresc niste filme mai putin marketizate. Asa ca m-am uitat la un film de Bollywood (urma sa zburam totusi peste India, se impunea), un soi de James Bond indian numit Bang Bang cu efecte speciale wow, dar si cu sabloane dintr-o alta vreme … un film haios, cu stangacii, dar scene interesante, cu schimbari de situatie. La retur, m-am uitat la un clasic – „Moarte pe Nil” dupa Agatha Christie (de fapt, pe playlist gaseai toata colectia Agatha Christie, inclusiv nou-noutul „Crima din Orient Express”), un clasic cu Peter Ustinov si Bette Davis, un film din 1978… pe Qatar Airways poti sa vezi si capodopere mai vechi ale industriei cinematografice, si opere din jurul lumii, nu numai super-marketizatele filme de la Hollywood. Si, uneori, merita sa faci o schimbare.

Asa ca timpul a trecut pe nesimtite si am aterizat la timp pe aeroportul Doha, un aeroport care are, cum altfel, tot 5 stele. Zborul spre Doha nu este mult mai lung decat inaintea embargoului, el urmeaza tot cam acelasi traseu pe care il stiu din zborurile anterioare, in plus, este un zbor pe un traseu mult mai sigur decat cel urmat de Fly Dubai spre Dubai – Fly Dubai zboara peste zona de razboi din nordul Irakului, in timp ce Qatar Airways ocoleste un pic, survoland spatiul aerian sigur al Iranului, pentru ca, apoi, sa zboare peste Golful Persic spre destinatia finala. Spre Thailanda, a facut de asemenea un mic ocol, pentru a evita spatiul aerian al Emiratelor Arabe Unite, dar, din nou, nu cred ca „intarzierea” datorita ocolului a fost mai mare de 10 – 15 minute. Intr-adevar, zborurile spre Africa sunt cele mai afectate din cauza faptului ca cei de la Qatar trebuie sa ocoleasca ostila Arabie Saudita, dar zborurile spre Europa, America de Nord si Asia sunt, practic, neafectate.

In Doha, nu am avut timp decat de cateva poze, ca a si trebuit sa ne prezentam la poarta de imbarcare. Am avut un tranzit foarte scurt si imediat am ajuns la bord. De data asta, am zburat la business class intr-un avion A330 (Airbus 330), iar conditiile au fost de 5 stele – scaun care se face pat, sampanie si vinuri scumpe la discretie, cocktailuri, mancare ca la restaurantele de fite si multe zambete de la echipaj. A… si sa nu uit, ciocolata Godiva la discretie, poate ciocolata mea favorita (alaturi de Leonidas, desigur). Dupa o masa de pranz imbelsugata, am tras patul (ma rog, se apasa pe butoane) si am bagat un somn de cateva ore. Din pacate, zborul Doha – Chiang Mai e cam scurt (vreo sase ore la dus, sapte la intors), ca as fi dormit mai mult, dar nu am putut sa-l conving pe comandant sa se mai invarta deasupra Myanmarului, inainte de aterizare.

Spre deosebire de aeroportul din Krabi, unde am aterizat anul trecut, aeroportul din Chiang Mai este destul de mare si modern. Se vede ca e capitala Nordului. Controlul pasapoartelor a fost foarte rapid (mai ales ca zborul Qatar Airways era primul aterizat din strainatate la ora aceea) si imediat ne-am imbarcat. Din pacate, fiind cam devreme, nu era deschis decat biroul unei companii de telefonie mobila si am cumparat SIM local de undeva din oras. Recomandarea mea este sa va luati totusi de la aeroport. Cei care vand astfel de SIM-uri in aeroport stiu exact ce e de facut si se misca extrem de repede – la cate SIM-uri au tot pus. In oras, am dat peste o vanzatoare care se misca cu viteza melcului … Ca idee, o cartela cu net nelimitat si la o viteza rezonabila costa circa 7 euro.

Am stat toata perioada aceasta la Hotel Stay with Nimman. Era un hotel nou-nout, cam la vreo 15 – 20 de minute de mers pe jos de centru. Centrul Chiang Mai (ma rog, orasul vechi) este, de fapt, un dreptunghi marcat de un canal cu apa si, din cand in cand, apar fragmente din zidul de aparare al orasului. Chiang Mai inseamna, de fapt, „Orasul Nou”, pentru ca a fost fondat in 1296 pentru a inlocui vechea capitala a Regatului Lanna – Chiang Rai. Asa ca Chiang Mai a fost construit intr-un stil organizat si planificat, cu strazi paralele si perpendiculare, forme regulate si inconjurat de acest canal de aparare care exista si in ziua de azi.

Chiang Mai nu este o superdestinatie in sine. Centrul vechi este plin de restaurante, baruri, saloane de masaj (nu, nu va ganditi la ceva prea kinky, Chiang Mai este un oras cuminte), este o baza foarte buna de explorare a zonei adiacente. Ca monumente demne de vizitat, ai parte doar de temple si cam atat. E drept, sunt spectaculoase si colorate, dar dupa doua-trei-patru temple, probabil, vrei sa vezi si altceva. Dar in jurul orasului, ai o groaza de lucruri de vazut si de experimentat, asa ca Chiang Mai iti poate fi baza pentru cel putin o saptamana. Iar daca intri in orice agentie de turism din orasul vechi, vei fi asaltat cu zeci si sute de oferte de lucruri de facut. O sa va povestesc in episoadele urmatoare despre ce am facut aici, dar am sa va prezint si o lista ceva mai lunga cu lucruri de facut. Nu exhaustiva, pentru ca tot apar lucruri noi si interesante.

Chiang Mai este un oras cosmopolit. Spre deosebire de Phuket sau Krabi, in Chiang Mai exista o semnificativa populatie straina rezidenta aici. Sunt in general nomazi digitali care au gasit in Chiang Mai o resedinta ideala – preturile sunt joase (mult mai joase ca in Bangkok, de sudul cu plaje, nici nu mai zic), internetul merge bine, atmosfera este destul de relaxata, mancarea e buna, bautura ieftina si fetele dragute. Preturile la imobiliare sunt de asemenea rezonabile, asa ca Chiang Mai a atras in ultimul deceniu si continua sa atraga mii si mii de straini din toate colturile lumii.

In Chiang Mai, am vizitat doua obiective turistice – repet, celelalte sunt alte temple, mai exista vreo doua muzee, dar nu am avut timp sa ne oprim. Primul templu vizitat este asa-numitul Silver Temple – Templul de Aur, despre care cu umilinta pot spune ca nici nu am auzit, d-apai sa-l vizitez. Se afla undeva la sud de orasul-cetate, extra-muros, in zona in care traditional locuiau artizanii care faceau obiecte (de obicei, decorative) din argint. Templul nu e de ieri, de azi, exista din 1501 si se numeste Wat Srisuphan Aram. Dar dupa 2004, staretul manastirii s-a gandit sa construiasca langa mai vechiul templu o noua cladire, care sa reflecte meseria locuitorilor zonei in mijlocul careia se afla templul. Asa ca i-a venit ideea sa construiasca un templu din argint. Localnicii, probabil, au fost incantati, asa ca, in cativa ani, a fost ridicat un templu din metal de culoarea argintului, stralucind in soarele nordului. E drept, cladirea nu este integral din argint, ar fi costat colosal, este construita din zinc si din alte aliaje metalice, argintul fiind rezervat pentru imaginile sacre ale lui Buda, dar si ale recent-decedatului rege Rama IX.

Am intrat si eu in templu. Femeilor le este interzis sa paseasca in templu, lucru relativ neobisnuit pentru un templu budist – conform unei explicatii intr-o engleza cam incalcita, pentru ca sub temple ar fi ingropate tot soiul de amulete si alte obiecte sacre, iar prezenta femeilor le-ar deranja si chiar si femeile ar fi afectate (neclar in ce sens, dar in fine). Si e pacat pentru doamne si domnisoare, pentru ca interiorul este incredibil, cu o lumina stranie, cu o atmosfera metalica, dar calda … o combinatie de templu si naveta spatiala din filmele SF pline de imagini sculptate din metal. Ghidul ne-a spus ca, acum cativa ani, niste femei dintr-o tara mare si invecinata (presupun ca China) au intrat cu forta si au fost scoase de garzi si expulzate din Thailanda pentru totdeauna. Doamnele din grupul nostru nu au incercat 😊.

Am fost, spre sfarsitul zilei, si la principalul templu din tot nordul Thailandei – Doi Suthep, construit in jurul unei presupuse relicve a lui Buda. Astazi este, probabil, nu numai principalul loc de pelerinaj din Chiang Mai, dar si cel mai vizitat, iar in apropiere se afla un palat regal. Spre deosebire de ultima data cand am venit aici, a fost construit un lift pentru cei prea lenesi sau pentru cei care nu pot urca pana la templul propriu-zis… pana acum, se putea accesa dupa ce urcai in jur de 100, 100 si ceva de trepte din parcare si pana la templul propriu zis. Dupa o curte initiala, trebuie sa te descalti si sa intri in picioarele goale in interiorul sacru, care o buna parte din el este in aer liber. Nu va fie teama, e foarte curat, poate doar daca mergi inspre sfarsitul unei zile mult prea insorite, sa te arda un pic la talpi dalele din piatra.

Dar spre sfarsitul zilei in care am vizitat Doi Suthep, era o temperatura taman buna pentru vizita, din pacate, erau cam multi oameni, dar asta e… Unii se rugau prosternandu-se in fata statuilor lui Buda (si erau de toate marimile, din toate materialele, inclusiv replici ale celebrului Buda de Smarald, statuia cea mai importanta din Regat, pentru multi, un simbol al suveranitatii nationale.

Seara, am petrecut-o la Old Chiang Mai Cultural Center. Din momentul in care m-am dat jos din microbuz, am avut un déjà-vu cu flash back-uri… Si cand am intrat in zona cu mese (unele pe jos in stil traditional, altele la mese in stil european), mi-am adus aminte ca aici am fost la o cina si in 2004. Toata seara, s-au succedat dansuri traditionale ale nordului Thailandei – atat ale comunitatilor etnice tribale din zona, cat si traditionale thailandeze cu dansatoare frumoase, miscandu-se cu o eleganta aparte, dar extrem de lent, lent, lent…

Prima zi incepuse bine. Fusese soare (eram in mijlocul sezonului secetos), fusese cald – termometrul arata 35 de grade, dar, sincer, nici nu le-am simtit. Chiang Mai nu poate decat sa-ti dea o senzatie de bine, de liniste si de dorinta de a experimenta lucruri. Si, evident, nu am putut termina ziua fara un masaj la picioare … nu am ratat nicio seara fara masaj. Ar fi fost pacat, daca tot am ajuns in Tara Zambetelor si a Masajelor.

Imagini Bucuresti – Doha – Chiang Mai

A venit Qatarul la Bucuresti… de la caldura in plina zapada 🙂

Echipajul se prezinta la lucru

Cu tizul Radu spre Doha

Acesta este meniul de la economy

Traversam Dunarea … peste tot zapada de martie 🙂

Cateva din sutele de filme si programe TV

Pranzul de la economy

Simbolul de netagaduit al aeroportului Doha – ursul galben

De data asa, zburam toti la business class

Cam asa arata business class-ul pe A330

Iar spatiul este avantajul nr. 1

Preferata mea nr. 1 – mint lemonde !

Se lasa noaptea

Asa ca e timpul sa bag un somn 🙂 Mai ales cand scaunul devine pat

Un antree

Si am vazut partial un film de Bollywood – partea a doua am vazut-o la retur 🙂

Nici Bollywood-ul modern nu poate renunta la dansuri sincron

Traseul zborului Doha – Chiang Mai. Un pic de ocolire a spatiului aeriana al EAU, apoi drept spre destinatie

Welcome to Chiang Mai !

Diverse optiuni pentru SIM

Gazda noastra pentru 5 nopti – Stay with Nimman

Cam asa arata camera

Si piscina de pe acoperisul hotelului

Sus, pe deal, se vede Doi Suthep, cel mai important templu al Thailandei de Nord

Iar avionul care ne-a adus la Chiang Mai a decolat inapoi spre Doha

O replica a celebrului Buda de Smarald

Si un altar dintr-un templu budist

Templul de Argint – la soare te puteai uita …

Intrarea rezervata doar domnilor

Interiorul este fabulos !

Sus pe deal, la Doi Suthep

Trecem de la argint la aur. La foarte mult aur

Panorama orasului Chiang Mai. Dupa cum vedeti, nu e un oras de munte

La poalele dealului, se afla aeroportul unde tocmai decoleaza un avion al companiei low-cost Thai Lion

Aleea in trepte care duce spre templu

Fetite imbracate in costume traditionale ale triburilor din muntii Thailandei de Nord – asa numite „hill tribes”

Ganditoarea de la Chiang Mai

Sunday market in Chiang Mai

Se face masaj la picioare la foc automat

Lampi

Si principalul templu din Chiang Mai

Old Chiang Mai Cultural Center

si mancare tipic thailandeza

Am asistat la gratioasele dansuri thailandeze

Sau la dinamicul dans al cutitelor

Si fetele manuiesc sabii 🙂

Un dans tribal

Fata – paun

Capra nu vine doar de Revelion la noi, danseaza si la Chiang Mai !