Distribuie articolul:

Cricova

Cand am plecat din Orheiul Vechi, parca fusesem in Basarabia de vreo doua zile… atat de multe lucruri facusem. Dar nu puteam sa sfarsesc ziua in aceasta tara a vinului fara sa vizitez o crama, si nu una oarecare, ci una cu adevarat spectaculoasa. Spre sfarsitul zilei de 27 Martie, am ajuns intr-un final la Cricova, poate cel mai vizitat si cunoscut obiectiv turistic din toata Republica Moldova. Cricova este faimoasa nu numai pentru calitatea vinului si a sampaniei produse, ci si pentru cei aproape 100 km de tuneluri subterane in care sunt adapostite peste un milion de sticle de vin din cel mai bun.

Tunelurile si vinul de Cricova au aparut, candva, in anii ’50. Cricova era, de fapt, o cariera de piatra (se spune ca o buna parte din Chisinau a fost construit cu piatra de la Cricova), in care un important vinificator basarabean, Petru Ungureanu, a propus ca in mina de la Cricova sa se pastreze si sa se invecheasca vinul. Simultan, Petru Ungureanu a creat soiuri si solutii pentru o viticultura de masa – Partidul tocmai decisese ca Moldova si Georgia vor fi furnizoarele de vinuri ale maretei Federatii. Totul s-a petrecut in paralel – transformarea galeriilor de la Cricova in fabrica de vin si aparitia unor vaste plantatii de struguri destinati vinului in regiune. Asa a aparut Cricova, „Regatul Vinului”.

Exact asta scrie pe un soi de arc de triumf pe sub care trecem in directia Cricova. Dar ce este mai spectaculos este ca pe langa componenta vin, Cricova exploateaza crama si ca obiectiv turistic. Exista un trenulet electric deschis care face tururi prin tuneluri. E drept, nu poti vizita cramele asa, aparand hodoronc-tronc, ci doar cu programare. Poti sa ii contactezi direct pe cei de la Cricova aici sau pe Andrei de la GoAdventure Moldova, pentru o excursie. Pretul difera in functie de optiuni: daca vrei si degustare, daca vrei si mancare traditionala moldoveneasca, daca vrei si taraf … Orice e posibil, iar cei de la Cricova stiu sa faca turism.

Aici se afla si Tezaurul Viticol al Republicii Moldova. Acesta a fost creat tot in anii ’50, cand conducerea sovietica, dupa ce pusese mana pe tezaurul de vinuri al lui Goring, a hotarat sa-l depoziteze in tunelurile de la Cricova. Astazi, pe langa vechile sticle produse la Cricova, poti sa descoperi vinuri de colectie din intreaga Europa (cred ca sunt cateva si din afara Europei). Spasibo, tovariscia Hrusciov, pentru cadoul oferit Moldovei!

Cum am spus, am intrat in tunelurile orasului subteran cu un soi de trenulet deschis, de agrement, din acelea pe care le vedeti la mare. Poti intra si cu masina proprie, dar trebuie niste aprobari suplimentare si complicate. Dar e mai haios cu trenuletul. Daca auzi prima oara despre orasul subteran Cricova, crezi ca e o exagerare. Nu e nicio exagerare. Este un adevarat oras subteran. Cum am zis, sunt 100 km de tuneluri (e drept, la Milestii Mici sunt mai multe, dar oricum nu le vezi pe toate), sunt treceri de pietoni, semne de circulatie, semafoare, fabrici de vin, sampanie si, da, cariera de piatra (in functiune!). Toate tunelurile au denumiri – sunt bulevarde si strazi cu nume de soiuri de vin, dar si de divinitati… In plus, fata de 2013, cand am fost prima oara, a aparut un… cinematograf. Astazi, este prima oprire din tur unde poti vedea un film documentar despre istoria vinului si a Cricovei, dar in loc de popcorn, primesti un pahar plin cu sampanie de Cricova! Excursia incepe in style.

Urmeaza o oprire la fabrica de sampanie, unde descopar ca munca celor din sectie aduce cu munca unui chinez batran … e nevoie de atata atentie pentru a misca sticlele acelea la milimetru… oare cati isi dau seama cand beau o gura de Cricova ca in spate e atata munca, minutiozitate si stiinta? Ca sa intelegeti despre ce este vorba, exista zeci sau sute de rastele cu sticle de sampanie puse intr-o anumita pozitie si, in fiecare zi, fiecare sticla este intoarsa cu cateva grade, ca intr-un ceremonial pagan… Dar asa se face una dintre cele mai bune sampanii din lume. Si asta nu o spun eu, ci diversele medalii castigate prin toata lumea, dar mai mult decat orice medalie, o spune fostul meu sef de la Procter & Gamble, Claude Papas, un fin connaisseur de bautura buna.

Si, in fine, ajungem in zona de protocol, care i-a incantat pe toti sefii comunisti perindati intre anii ’50 si ’90 in RSSM. Nu stiu cum arata pe atunci, dar acum arata foarte bine… incepi printr-o intrare care imi sugereaza ideea de trecere intr-o alta lume, nu stiu, poate a Daciei sau a Traciei … statui care sugereaza obiceiuri stravechi, legate sau nu de vin. Exista, de asemenea, cinci mari sali de degustare (intr-una era un eveniment al Armatei Moldovei si, cred, si al Armatei Romaniei, cu lautari care cantau cu foc „Ionel, Ionelule”), dar le-am vazut pe celelalte… extrem de diverse – una sugerand un imperiu al apei (ideea este ca pe locul asta, acum multe milioane de ani, se afla … Marea Sarmatica), alta, mult mai formala, in care sa negocieze doua delegatii la nivel inalt (Salonul Prezidential), avand imediat langa ea un salon mai mic, cu loc pentru cativa participanti (in general, aici se regleaza hotararile intre foarte putini ochi), sau Sala Europeana, cu vitralii (sunt convins ca asta nu exista in perioada sovietica… sau, cel putin, nu avea acest nume)… in fine, totul arata intr-un mare fel si merita, merita, merita vizitat.

O zona extrem de interesanta este cea in care sunt pastrate vinurile de soi. Aici, poti gasi colectia lui Goring (vinurile din colectie sunt usor de descoperit pentru ca in dreptul fiecaruia sunt date din anii ’30 si origini precum Franta, Italia, Germania). Cel mai vechi exponat este un vin numit „Ierusalim de Pasti”, de la inceputul secolului XX. Aceste galerii sunt impartite in caze – nise sapate in perete, in care se pastreaza diverse vinuri. Cand o personalitate viziteaza Moldova, in general este adusa si la Cricova, unde primeste un numar de vinuri de colectie si o caza personalizata. Atata timp cat nu le consuma, ele raman la Cricova, dar daca le vrea, poate sa ceara o sticla, doua sau cat are nevoie si sa le primeasca acasa. Sunt caze ale lui Iliescu, Basescu sau Iohannis, dar si ale lui Merkel, Putin, Samaranch, Javier Solana sau Joe Biden. Cica si Gagarin (poza si mesajul lui sunt la loc de cinste) a venit la Cricova, unde s-a imbatat vreo doua zile prin adancul Pamantului. Am intrebat-o pe Lucia, ghida, daca distinsii proprietari isi mai cer vinuri. Da, mi-a zis, din cand in cand, vede cum mai dispare cate o sticla din vreo caza. M-am uitat in caza lui Basescu, stiind ca fusese cu cateva zile inainte la manifestatia pro-Unire. Lipseau cateva sticle :).

Ca sa ajungeti la Cricova, puteti sa luati autobuzul nr. 2, face o ora pana in localitatea Cricova si, de acolo, inca vreun kilometru sau mai bine, pe jos pana la crama. Evident, poti lua un taxi sau sa te adresezi unei agentii din Chisinau. Exista tot soiul de pachete de vizitare, poti afla toate amanuntele aici. Daca va uitati la preturi, nu va speriati – sunt exprimate in lei moldovenesti! (imparti cam la 4,4 si afli cat vine in lei romanesti).

Seara, am ajuns intr-un final la hotelul Aria, modern si fain. Am primit o camera mare si incapatoare de sa joc fotbal in ea… ca o curiozitate, are un safe cat toate zilele, deci poti sa vii linistit cu lingourile de aur de acasa, pat mare si moale, si restaurant la parter. Nu am mancat decat micul dejun, care a fost indestulator … m-a tinut pana pe la 4 dupa-amiaza fara probleme :). Intreaga camera avea un covor cam neobisnuit – o combinatie de culori albastru cu galben… Am stat si m-am gandit un pic si am decis ca imi place… chiar daca nu tin cu Petrolul Ploiesti :).

Am adormit instantaneu. Fusese o zi lunga (ma trezisem la 5 dimineata), iar a doua zi urma sa plecam in Transnistria, tara care nu exista…

Prima calatorie din proiectul Centenar Romania a fost sprijinita de TAROM si agentia de turism Go Adventure Moldova, alaturi de HMDS, Hotel Aria Chisinau si Castel Mimi.