Indonezia mai putin batuta (ep. 3). Lacul Toba, cel mai mare crater din lume

Dansatori Batak

Lacul Toba, Sumatra, Indonezia

Lacul Toba a intrat pe listele calatorilor de foarte multi ani, inca de pe vremea cand in Bali nu erau decat vreo zece pensiuni (pare surprinzator, dar informatia chiar a fost adevarata la un moment dat). Lacul Toba era pentru multi the ultimate destination. Ganditi-va la o imensa pata albastra, un lac de aproape 100 km lungime cu o insula verde in mijlocul lui (de jure, nu e o insula, pentru ca exista un mic istm care o leaga de „continent”, dar acel istm a fost taiat de un canal) pe care dainuieste de secole una dintre cele mai interesante comunitati etnice ale Indoneziei – batak de Toba. In plus, lacul Toba se afla la inaltime, e la o altitudine de circa 1.000 de metri si atunci cand orasele de pe coasta se topesc de caldura, la Toba este racoare si bine. Tinand cont si de faptul ca imensa majoritate a zonei este protestanta si nu musulmana, atitudinea fata de alcool, si nu numai, este prietenoasa… dar nu numai, veti vedea 😊.

Lacul Toba s-a nascut in urma celei mai mari eruptii din perioada in care omul exista pe Pamant. Asta s-a intamplat acum 74 000 de ani si a dus la o glaciatiune care a durat aproape 1 000 de ani. Oamenii de stiinta sustin ca aceasta hipereruptie a dus la stergerea de pe fata Pamantului a altor specii hominide care au iesit din Africa cu mult inaintea noastra, a homo sapiens care inca o freca prin Africa. De atunci, slava Domnului, nu a mai erupt si sa speram ca nici nu va erupe, pentru ca va fi vai si amar de noi.

Am ajuns pe malul lacului Toba dupa o zi grea. Ne sculasem pe la 4 dimineata, urcasem vulcanul Sibayak si apoi am calatorit destul de mult pana la punctul de trecere spre insula Samosir. Era deja noapte cand am ajuns (oricum, noaptea vine pe la 6 si ceva seara), asa ca a fost o idee minunata sa stam la hotelul Tabo Cottages, care se afla fix pe malul lacului, si sa debarcam direct din vas in gradina hotelului. Uitandu-ma pe booking.com, am descoperit ca era si cel mai bun hotel de pe insula Samosir, asa ca urmatoarele doua nopti sunau chiar bine 😊.

Drumul cu barca a durat cam o ora de la Parapat pana la hotel, care se afla, de fapt, in cea mai importanta localitate, din punct de vedere turistic, de pe insula – satul Tuktuk (nu stiu cum a primit numele asta, probabil fiinteaza de dinainte de a aparea tuktukurile cu motor pe soselele Asiei). Nu pot sa spun ca a fost una dintre cele mai placute croaziere, dimpotriva – era destul de frig (da, poate fi frig si in Indonezia), era curent si de jur imprejur era un intuneric de sa-l tai cu cutitul. Pana la urma, cum ziceam, am ajuns la hotel, care era, intr-adevar, admirabil. Construit de un cuplu indoneziano-german in stilul clasic al cladirile batace, cu o gradina minunata, o piscina cu apa cam rece pentru gustul meu si un restaurant atat de relaxant de era sa adorm, Tabo Cottages a fost unul dintre hotelurile acelea prin care am trecut cu regretul ca nu am avut mai mult timp sa-l savurez.

A doua zi dimineata, am inceput cu un mic dejun sub un cer plumburiu care s-a transformat apoi intr-o ploaie, pentru ca, dupa pranz, sa apara un cer albastru absolut incantator. A fost una dintre acele dupa-amiezi cand stateam pe punte si ma bucuram de panorama superba a lacului Toba si a insulei Samosir.

Cum am zis si in articolul de ieri, dar si in viteza mai sus, populatia care locuieste pe insula Samosir (suna bine, insula Samosir din interiorul insulei Sumatra, insula din interiorul insulei) se numeste batak. Sunt de origine austronesiana – neam de navigatori provenind se pare din insula Taiwan (exista o comunitate austronesiana ramasa in Taiwan, probabil cei care au avut rau de mare) care s-au raspandit din Hawaii in Noua Zeelanda si Sumatra. Batacii, spre deosebire de vecinii lor de pe insula, au rezistat tentatiei de a trece la islam si au continuat sa-si practice ritualurile si traditiile lor ancestrale, respingand cu ferocitate atac dupa atac. Cand au sosit olandezii, acestia i-au convins sa treaca la protestantism – atat pentru ca prin asta se puneau bine cu colonizatorii, cat si pentru ca urmau sa se diferentieze de restul sumatrenilor… in plus, protestantismul le-a tolerat diversele traditii si obiceiuri pe care le pastreaza pana in ziua de azi.

Renumele lor continua si in ziua de azi pentru ferocitatea in lupta (dovada ca nu au fost cuceriti vreodata) si pentru canibalism. Pana prin secolul al XIX-lea, batacii inca ii mancau pe cei condamnati la pedeapsa capitala, iar Sir Raffles, fondatorul Singapore-ului, spunea ca batacii isi mananca parintii cand devin prea batrani, iar cei care sunt pedepsiti cu moartea pentru diverse crime sunt mancati de vii. Canibalismul era practic un act de justitie si cei mancati erau pedepsiti pentru hotie, tradare, spionaj si adulter. Ca peste tot, ceremoniile mortuare au o importanta deosebita – dupa ce moare, spiritul mortului nu dispare, ci ramane in preajma casei – fie ca un protector, un gardian, fie ca un pedepsitor, atunci cand urmasii lui nu se comporta cum ar trebui – de unde si cultul mortilor sau al strabunilor, carora li se acorda foarte multa atentie si sacrificii – spre deosebire de alte culturi, la bataci, chiar si spiritele mortilor mor la un moment dat si se transforma in tarana – si atunci nu vor mai avea grija de urmasii lor… dar alte spirite le vor lua locul.

De dimineata, dupa micul dejun, ne-am imbarcat si am inceput explorarea insulei, de data asta, de pe mare… Sigur, poti sa vizitezi insula si cu masina, dar parca mai spectaculoasa este de pe vapor, de pe lac – cu niste privelisti cu adevarat faine, cu vantul batandu-te pe fata, observand casele construite in stil traditional (in forma unor barci).

Prima oprire, la satul Simanindo, unde se afla mai multe cladiri traditionale in stil batac, care au apartinut unui rege… Omul nu a fost chiar singur, a avut nu mai putin de 14 neveste si cele 10 capete de taur bine lipite de coloana principala a casei-corabie reprezentau cele 10 generatii ale dinastiei. Dar principala atractie turistica din Simanindo sunt dansurile batace… dupa ce am platit biletul de rigoare, am intrat intr-un soi de gradina imensa, unde se afla un stalp sculptat cu niste figuri umane in stil papuas, as spune eu (dar erau batac si erau dedicate stramosilor, evident), iar atat in stanga, cat si in dreapta, se aflau case in stil barca… dupa cateva minute, mai multi barbati si femei desculti (in toata Asia, zona mai calda, dansatorii danseaza desculti) au interpretat mai multe dansuri batace – a inceput ploaia, nu a contat, ei au continuat, niste dansuri majoritatea molcome, dar si cateva mai saltarete. Au legat un bivol de un mic copac din mijlocul „scenei”, dar nici noi, nici bivolul nu am inteles de ce, iar una dintre cele mai interesante minuni ale tehnologiei era un soi de om din lemn in costum traditional care era actionat ca un soi de papusa imensa… Sfarsitul reprezentatiei a fost plin de strigari de HORAS. HORAS este salutul batacilor, pe care il rostesc cat de des au ocazia. In cazul acesta, salutau pe oricine le dadea ceva.

Am luat-o apoi alene pe strazile satului si am descoperit un alt cartier traditional… Batacii sunt organizati social in clanuri, aparent dintr-un stramos comun… iar aceste clanuri locuiesc tot intr-o serie de cladiri in stil barca, majoritatea fata in fata, iar in capatul „cartierului” se afla statuia marelui stramos. Si desi majoritatea locuiesc acum in case cum vezi cam peste tot, am descoperit si un „cartier” de case-vapor locuite… chiar fain sa descoperi asa ceva, evident, desi nu erau la fel de bine puse la punct ca acelea cu scop turistic.

Ne-am urcat apoi in vas si al doilea punct de oprire a fost Ambarita, unde am descoperit urmele unui sat traditional… punctul de forta aici il reprezinta niste scaune de piatra despre care ghizii spun ca sunt seculari. Aici, aveau loc judecatile comunitatii… Intr-o casa de langa, se afla o inchisoare cat o cusca unde era tinut cel acuzat de tradare, hotie sau adulter, care apoi era judecat, sub un mare arbore, de comunitate. Daca era gasit vinovat, era dus in curtea invecinata, unde era ucis si apoi mancat de catre jurati. Probabil, decizia de gasire a vinovatiei tinea mai mult de cat de foame le era juratilor 😊.

Procesul de executie ne-a fost explicat cu multe amanunte… mai intai, vinovatul (ma rog, putea sa fie si prizonier din alt trib, capturat in timpul vreunei lupte) era tinut la ingrasat, sa fie juicy. Apoi, era pus pe masa de executie si batut zdravan (probabil, inca in viata), taindu-l apoi pe tot corpul, in taieturi fiind pusa sare si tot soiul de ierburi. Dupa ce se termina procesul de marinare, daca ar mai fi fost in viata, nu ar mai fi avut prea mult de indurat tortura – sangele lui era strans in niste vase si oferit intregului sat, ca o bautura de bun-venit. Ficatul, nasul, urechile si talpile vor fi apoi oferite regelui (mrrr, nu mi se par niste delicatese, mai ales talpile unui om care cam toata viata lui umblase descult), iar apoi restul va fi gatit pentru tot satul. Printre fripturi se regaseau si femei, dar si un misionar american care, ajuns pe aici prin secolul al XIX-lea, a fost atat de arogant incat a fost mancat. Sa le fie de bine…

Si dupa aceste povestiri un pic sadice, nu pot sa nu remarc ca aceasta curte traditionala era o zona cu adevarat faina (aici a si iesit soarele), cu acele superbe case in stil barca, cu multe flori si oameni care zambeau cu gura pana la urechi. Oare de ce noua, romanilor, ne e greu sa zambim?

 

In fine, ultima oprire a fost in satul Tomok, unde se afla mai multe morminte regale (cele mai vechi, tot in forma de barca, cu ceva zeitati, cele mai noi, mai crestine). Tot aici, am intrat intr-un muzeu stil casa traditionala, unde se aflau tot soiul de obiecte gospodaresti batace si, mai ales, un mare bazar cu suvenire… Ghidul ne-a spus ca sunt cele mai ieftine de pe insula, asa ca mai multi dintre noi au folosit pontul, cumparand diverse… eu am descoperit o esplanada cu mormintele stramosilor, cu vreo doua case traditionale si cu o panorama superba a lacului Toba.

 

Ne-am intors la hotel, moment in care am decis sa descopar si satucul Tuktuk… si nu a trebuit sa fac decat cativa pasi si sa remarc ca acesta era cu adevarat capitala turistica a insulei – aici se afla, de departe, cel mai mare numar de pensiuni, hoteluri, restaurante, agentii care iti inchiriaza masini si motorete sa descoperi insula… una dintre acele localitati dedicate turistic din Asia, unde pe o raza de 100 de metri gasesti orice… Dar spre deosebire de un Ubud, Siem Reap sau Ao Nang, Tuktuk continua sa aiba si o parte bucolica – orezarii, plantatii diverse si case ale localnicilor – nu s-a transformat intr-o enclava turistica 100%… si asta era fain.

Pe drumul spre centrul oraselului, am inceput sa ma uit cu circumspectie la anumite reclame de pe diverse restaurante, baruri, magazine. Mai intai „mushrooms”. Hmmm. Mai multe „mushrooms”. Or fi ca alea la Amsterdam? In fine, chiar si „magic mushrooms”, alaturi de masaj (de care?). Si dupa ce am dat drumul la internet, am descoperit ca, intr-adevar, ciupercile din Tuktuk-ul insulei Samosir au aceleasi proprietati distractive precum cele de la Amsterdam. Hei, dar suntem intr-o tara in care, cum ajungi, primesti SMS de la MAE, hat, de la Bucuresti, ca transportul si consumul de droguri se pedepsesc cu moartea… Ei bine, chiar si intr-o astfel de tara, exista niste oaze de toleranta – una ar fi in insulele Gili, intre Bali si Lombok, unde un motiv ar fi ca nu exista vreun post de politie (zice-se), iar al doilea ar fi… insula Samosir. L-am intrebat pe un batac si mi-a confirmat – sunt 100% naturale si, zice-se, apar peste noapte pe balega lasata de bivoli. „Hey, magic mushrooms sunt balega de bivol, asta dati voi de mancare la turisti”. „Neah, sunt bine spalate si sunt doar ciuperci”. Doar ca sunt un pic halucinogene… si le poti cumpara de la orice colt de strada, aproape fiecare magazin are o reclama cu mushrooms. Dar pentru ca a doua zi dimineata trebuia sa luam barca si sa ne intoarcem la Medan, si, in plus, eram sef de trib… am zis sa ma abtin de la produsele bio al insulei Samosir… poate, data viitoare, cand voi reveni pe lacul Toba sau cand voi ajunge in Gili, unde nu am ajuns inca…

 

Dar sfarsitul zilei a fost cu adevarat incantator… cum se zice, cele mai frumoase amintiri apar pe neasteptate si nu sunt planificate… tot plimbandu-ma pe ulitele satului, m-am gandit sa ies la apa sa fac niste poze. Peste un mic gard, se aflau niste indonezieni care cantau. Mi-au facut semn si am venit… era un grup de cantareti veniti din Jakarta, sa cante pe la diverse evenimente aici, pe Samosir… Asa ca am fost tratat cu un reportoriu indonezian si international, cu niste voci frumoase, cu palinca de palmier (dulce si nu foarte tare), cu povesti si cu multe zambete… Nu, nimeni din grup nu a fost mancat, oamenii erau javanezi, nu bataci, dar erau incredibil de simpatici… Una dintre acele amintiri…

In caz ca vreti sa mergeti pe cont propriu

Eu am zburat cu Qatar Airways la Kuala Lumpur si pentru ca excursia a constat si intr-un tur al insulei Flores (despre care voi scrie mai incolo), am decolat din Bali. Conexiunea este scurta la dus si la intors si ca de obicei, serviciile au fost de 5 stele. Din Kuala Lumpur pana la Medan am zburat cu Air Asia Indonesia.

Din Medan, dar si Berastagi sunt cateva autobuze pe zi pana la Parapat, orasul principal de pe malul lacului Toba de pe „continent”. Din Medan, faci 5-6 ore si costa 30.000 rupee (1,80 euro). Din Berastagi, e mai complicat, trebuie sa schimbi de cel putin 2 ori. Atat din Medan, cat si din Berastagi, exista shuttle-uri turistice direct pana la Parapat. Nu costa imens mai mult (de exemplu de la Medan e maximum 100,000 rupee – 6 euro, iar din Berastagi 150,000 rupee – 9 euro), dar sunt mult mai comfortabile si mai rapide. Exista un microbuz intre statia de autobuz si debarcader, costa 3000 rupee (0,20 euro)

Din Parapat, poti sa iei un ferry pana pe insula Samosir (la fiecare ora, ultimul la ora 19:00) la Tuktuk pentru 15,000 rupee (0,90 euro). Daca locuiti intr-un hotel din Tuktuk de pe malul lacului, puteti sa va urcati direct pe vas (vorbiti la receptie sa aduca ferry-ul la pontonul hotelului). Exista de asemenea ferry-uri intre Parapat si Tomok.

Pe insula Samosir, exista autobuze care strabat toata insula, dar cel mai bine este sa inchiriati vreo motoreta (gasiti la fiecare colt de strada in Tuktuk sau Tomok). Soselele sunt bune, dar cam inguste si pline de serpentine.

 

Imagini Lacul Toba

Tabo Cottages

Tabo Cottages – mi-a placut foarte mult

Piscina Tabo Cottages

Piscina era cam rece – am pus un deget in apa, am renuntat 🙂

Tabo Cottages Lacul Toba

Peisajul – genial !

Tabo Cottages Cladire Batak

 

Tabo Cottages Din Larg

Debarcaderul hotelului

Insula Samosir

Tuktuk, satul turistic al insulei Samosir

Pe Lacul Toba

Dimineata, nor, ploaie si o ceata foarte pitoreasca

Croaziera Lacul Toba

Croaziere pe lacul Toba 🙂

Dansatori Batak

Prima oprire – Simanindo, pentru dansuri traditionale ale populatiei batak

Dansuri Lacul Toba

In curte, apar si diverse oratanii 😉

Bivol Lacul Toba

Care nu prea pricep ce rol au in show 🙂

Dansatoare Cu Vas Pe Cap

Dar dansatorii isi fac treaba 🙂

Dansatori Batak Lacul Toba

 

Cladire Traditionala Lacul Toba

Aceste superbe case traditionale ale populatiei batak

Cladiri Lacul Toba

 

Bisera Samosir

O biserica protestanta de pe insula Samosir

Cartier Lacul Toba

Un cartier de case in stil traditional din Simanindo

Statui Stramosi

Statuile stramosilor

Samosir Lacul Toba

Din nou la drum, pe lacul Toba

Cladiri Traditionale Samosir

A doua oprire – Ambarita

Loc De Judecata

Aici aveau loc judecatile

Curtea De Justitie Lacul Toba

Sa-l mancam sau sa nu-l mancam ?

Locul De Tortura

Aici, condamnatul se transforma in friptura

Bat

Totem batak

Costul Batak

Poza de rigoare 🙂

Sat Samosir

Prin sat

Vas De Plimbare Lacul Toba

Aceasta a fost barcuta noastra 🙂

Hotel Lacul Toba

Tot soiul de hoteluri si pensiuni pe malul lacului Toba

Cladiri Samosir

 

Pe Lacul Toba

Ne apropiem de Tomok – ultima oprire

Bazar Lacul Toba

Bazarul din Tomok (preturi aproape la jumatate fata de Bali)

Morminte Regale

Mormintele regale din Tomok

Morminte Regale Samosir

 

Casa Batak

Muzeul de etnografie – evident, in stil batak

Casa Batak Lacul Toba

 

Graffitti

In satul in care am dormit – Tuktuk

Panorama Lacul Toba

Pensiuni, hoteluri, toate in stil traditional

Tuktuk Toba

Si un colt de lacul Toba

Hotel Tuktuk

 

Mushrooms

Avem de toate, inclusiv ciuperci 🙂

Magic Mushrooms

Ia niste magic mushrooms si apoi sari pe o motoreta inchiriata 🙂

Tuktuk Samosir Toba

Ma duc pe malul lacului

Lacul Toba

Pentru apus de soare

Cantaretii Din Jakarta

Cantaretii din Jakarta 🙂

Cantaretii Din Indonezia

Evident, nu puteam rata niste poze 🙂

Seara In Tuktuk

Seara se lasa peste satul Tuktuk – e momentul de niste Bintang si ciupercute 🙂

Tuktuk Toba

Dimineata, a trebuit sa plecam 🙁

Toba Lake

La revedere, lacul Toba … ne asteapta insula Flores (cu o escala pe la Medan si Bali)

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest