La prima vedere, pare un pic ciudat, dar iata ca un oras relativ mic la nivelul Europei (sa nu mai spun al lumii) cum e Gdansk a jucat un rol atat de mare in istoria secolului XX. Un oras care in ultimele secole a fost un oras linistit cu oameni gospodari, mai degraba interesati de treburile negustoriei, decat cu cele ale politichiei. Si iata ca acest oras avea sa joace un rol imens – de aici a inceput al doilea razboi mondial, de aici a inceput prabusirea comunismului.
Gdansk era in 1970 un oras nou. Populatia orasului nu avea mai mult de 20 de ani pe aceste locuri – Pana prin 1945 – 1950, Gdansk sub numele de Danzig era locuit in proportie de peste 90% de germani, dar acestia au fost expulzati dupa razboi cand Gdanskul a devenit parte integranta a Republicii Populare Poloneze. In locul localnicilor, au fost adusi polonezi mai ales din centrul tarii si cativa din est, din teritoriile ocupate de sovietici dupa 1939. Iar Gdansk trebuia sa fie o carte de vizita a Partidului Comunist – un partid care se erija in partid al muncitorilor. Dar, culmea, taman muncitorii, asa-zisa clasa conducatoare s-a ridicat impotriva partidului … muncitorilor. In 1970, o greva de proportii impotriva unor cresteri masive de preturi a dus la moartea a zeci de muncitori si ranirea a mii. La interventia lui Brejnev, masurile au fost anulate, iar seful Poloniei, Gomulka a trebuit sa renunte la putere. Lumea s-a linistit, dar samanta a fost sadita.
In 1980, dupa un deceniu de dificultati economice masive, o noua revolta a inceput in 1980 la Santierul Naval Vladimir Ilici Lenin (ce ironie, prabusirea comunismului a inceput intr-o fabrica muncitoreasca care purta numele parintelui comunismului). Scanteia ? Concedierea unei lucratoare din fabrica pe nume Anna Walentynowicz – fosta erou al muncii socialiste, stahanovista inraita, dar deziluzionata de comunism mai ales dupa 1970 (ca idee, Anna a murit la Smolensk in 2010 in celebrul accident aviatic in care a murit si presedintele Poloniei Lech Kaczynski). Facand parte din micile sindicate libere ilegale care aparusera la Marea Baltica a fost concediata cu doar 5 luni inainte de pensionare. In acest caz, Anna si-ar fi pierdut dreptul la pensie. Dar concedierea ei a dus la concedierea comunismului… dar sa urmarim povestea Solidaritatii prin Muzeul Solidaritiatii din Gdansk sau mai precis, a European Solidarity Center cum se numeste in mod oficial.
Gdansk – Muzeul Solidaritatii
Ca si muzeul celui de-al doilea razboi mondial, European Solidarity Center este o cladire noua, inaugurata in 2014. Finantat pe jumatate din banii europeni, aici se afla Muzeul Solidaritatii, o biblioteca imensa, dar si sediul sindicatului Solidaritatea (care functioneaza in continuare ca atare, ca un sindicat). Tot aici, isi are biroul si liderul istoric Lech Walensa, dar pe care din pacate, desi a fost unul din eroii copilariei mele, nu am avut ocazia sa-l intalnesc. Din nou, ca si in cazul celorlalte muzee, si Muzeul Solidaritatii este un muzeu multi-media care doreste ca sa te implice, sa intri in atmosfera vremii, sa te teleporteze in acei ani de greutati, dar si glorie. Se afla foarte aproape de santierele navale din Gdansk (acum nu mai e unul, sunt mai multe)
Langa muzeu, se afla monumentul celor ucisi la revolta din 1970. Aceasta a fost una dintre conditiile puse de Lech Walensa si Solidaritatea in 1980 (construirea unui monument in memoria celor ucisi) si care a fost acceptat. Surprinzator, acest monument a fost construit in anii 80 in timpul dictaturii comuniste (v-ati fi imaginat asa ceva in Romania lui Ceausescu ?) si reprezinta trei cruci pe care sunt crucificate niste ancore, simboluri ale muncitorilor din santierul naval Lenin – Gdansk
Receptia – mare, aerisita, cu pomi si verdeata care umanizeaza spatiul
Inca de la intrare, dau de simboluri ale luptei anti-comuniste ale Solidaritatii
Dar si activitatile de azi – cum ar fi un festival muzical
Am inceput turul, urcandu-ma pe acoperis … unde din nou am dat de plante 🙂
Istoricul Santier Naval Gdansk – functioneaza si astazi, dar este privat (sunt de fapt mai multe companii) specializate in general in reparatii si mentenanta si mai putin in constructia de nave noi
Aici era sediul santierului naval si unde au avut loc numeroase negocieri intre muncitori si autoritatile comuniste
Intarea in muzeu incepe cu o harta interactiva – care ne spune ce reprezinta fiecar cladire in parte
Si cu un sarut languros intre liderul sovietic Brejnev si cel polonez Gomulka. Evident, cunosteam mult mai faimoasa fotografie cu Brejnev sarutandu-se cu Honecker (devenita faimoasa mai ales dupa caderea zidului in 1989), dar iata exista un astfel de sarut intre liderul de la Kremlin si cel de la Varsovia. O exista vreo poza similara si cu Ceausescu ?
Regimul comunist isi trambita succesele. Sau succesurile 🙂 Dar acestea sunt doar la televizor, in realitate, alimentarile sunt goale…
Intram in atmosfera timpului – o sufragerie tipica pentru Polonia anilor 70. Foarte similar cu ce aveam noi (mai putin televiziunea color, la noi au aparut imagini cu Ceausescu in culori abia dupa 1982)
Lumea libera vs. lagarul socialist. Ma rog, Iugoslavia era zona mai vesela a lagarului socialist
Ne incalzim cu miscarile pre-Solidaritatea – 1953, 1956 …
O sala este dedicata grevelor din 1970 – geaca unui muncitor ucis de Militie sau Armata Populara – se vede glontul care a penetrat geaca
Mii de arestati la grevele din 1970
Cea mai tanara arestata avea 17 ani
In sprijinul muncitorilor arestati au sarit intelectuali (in special avocati) anti-comunisti
Care au creat o rezistenta anti-comunista a intelectualilor (unii din cei din poza daca s-ar intalni azi pe strada s-ar strange de gat din cauza diferentelor politice de azi)
Alaturi de miscarea de rezistenta a muncitorilor a fost intotdeauna Biserica Catolica
Situatia economica in anii 70 se inrautateste. Ca si la noi, in anii 80, alimentarele sunt complet goale (foarte faina reconstituirea)
Imaginea asta este populara celor peste 40 ani. Cel putin la polonezi, vanzatoarele zambeau, la noi erau de o acreala suverana
Impresionanta aceasta imagine… urmeaza momentul magic 1980 si greva de la Santierul Naval Lenin
Pana la concedierea sa din 1976, Lech Walensa, un electrician din Santierul Naval conducea o astfel de masina pentru a repara stricaciunile care apareau prin santier. In 1976, Walensa a fost concediat si a lucrat ca electrician la alte fabrici din oras in timp ce a militat pentru sindicate libere. Momentul sau astral a fost in timpul grevei din 1980 cand a sarit gardul in Santier si a devenit liderul ad-hoc al grevei desi nu mai era angajat al santierului… Dar era cunoscut si respectat de grevisti
In timpul grevei, muncitorii au fost ajutati de intreaga populatie a Gdanskului
Iar numele lui Lech Walensa a inceput sa devina din ce in ce mai cunoscut, devenind un adevarat simbol al revoltei muncitoresti
Autoritatile comuniste fac un pas in spate si semneaza intr-un final asa-numitul Acord de la Gdansk. Era un document istoric, certifica posibilitatea ca muncitorii sa-si creeze sindicate libere, libertatea cuvantului si multe alte libertati de neconceput pentru restul statelor comuniste. Aici, o conferinta de presa unde Walensa apare alaturi de Lech Kaczynski (la microfon), presedintele Poloniei mort in accidetul de la Smolensk… Atunci, in 1980, putini ar fi pariat ca la masa aceasta se aflau doi viitori presedinti ai Poloniei
Am intrat in sala in care se povesteste despre perioada de vise – de deschidere dupa acordul de la Gdansk si inainte de proclamarea Legii Martiale
Presa libera explodeaza in toata Polonia
Apar in legalitate muzicieni
Primele concerte rock legale in Polonia sunt organizate cu ajutorul Solidaritatii
Apar pe piata casete cu cantece interzise pana atunci
La Congresul Solidaritatii, este citit un apel catre muncitorii din tarile-fratesti aflate sub jugul comunismului
Si unul dintre cei care raspunde este clujeanul Iulius Filip (despre care sincer, nu am auzit pana acum)
Si asa a trebuit sa merg tocmai pana la Gdansk pentru a afla povestea unui dizident roman prea putin cunoscut – maistrul militar Iulius Filip. Acesta a trimis o scrisoare de sprijin care a fost citita in plenul Congresului Solidaritatii si difuzata de mass-media din Lumea Libera. Acesta a fost arestat si inchis intre 1981 si 1987, iar in 1988 a emigrat in SUA, revenind in tara in 1997. Iulius Filip va primi una dintre cele mai importante decoratii poloneza in 2014.
Lech Walensa devine lider al Solidaritatii si simbol al luptei pentru libertate in lagarul socialist
Dar regimurile comuniste nu se simt prea comfortabile cu experimentul polonez al libertatii. Presa straina anunta invazia sovietica dupa modelul Ungaria 1956 si Cehoslovacia 1968. Invazia pare iminenta, desi Politburo-ul de la Moscova decisese sa nu intre in Polonia, dar opacitatea regimului de la Moscova lasa loc oricaror zvonuri.
Si dupa salile cuprinse de lumina, cu o atmosfera de deschidere si optimism, intru intr-o camera in semi-obscuritate – aici traiesc proclamarea Legii Martiale de catre generalul Jaruzelski si interzicerea Solidaritatii
Aceasta imagine a ramas pe retina a milioane de polonezi indiferent de varsta
A doua zi, presa comunista anunta proclamarea Starii Martiale pe tot teritoriul Republicii Populare Polone. Mass-media libera este interzisa
Iar liderii Solidaritatii (pe cei care ii prind) sunt arestati
Si transportati la inchisori in astfel de masini
Lech Walensa este arestat si timp de mai multe zile, omenirea nu stie daca mai este in viata sau nu. Intr-un sfarsit, i se permite sa fie vizitat de fratele sau care reuseste sa-i faca o poza in secret… Poza ajunge in Occident care afla ca Lech Walensa este inca in viata.
Evident, explodeaza opinia publica internationala … reprezentata prin caricaturi
Dar are loc si o spectaculoasa sprijinire … incepand desigur cu Biserica Catolica condusa de polonezul Ioan Paul al II-lea
Una dintre cele mai interesante miscari de sustinere – 10.000 de baloane cu mesaje catre polonezi sunt inaltate de danezi si francezi de pe o insula daneza nu foarte departe de teritoriul polonez. Sunt lansate la momentul oportun cu recomandarea serviciului meteo al Armatei Daneze si multe dintre ele ajung la destinatari – in Polonia !
Peste tot apar mici tipografii ilegale (majoritatea cu utilaje din Occident) care produc numeroase publicatii anti-regim
Asa ca pasesc printr-una din ele
Si intr-un final, Lech Walensa eliberat din inchisoare afla ca a primit Premiul Nobel pentru Pace
Acesta va fi primit de sotia si unul din fii sai. Lech Walensa nu a dorit sa plece din Polonia, fiindu-i frica ca nu va mai fi acceptat sa revina in tara.
Lupta subterana continua, dar adevarata schimbare are loc dupa venirea la putere al lui Gorbaciov la Kremlin
In paralel cu lupta Solidaritatii, apar si alte miscari dizidente – de exemplu miscarea pacifista care cere abolirea armatelor
sau haioasa Alternativa Portocalie care ridiculizeaza regimul prin intermediul piticilor si a sloganurilor de genul „Cetateni, ajutati militia, bateti-va singuri„
In fine, afectata de o criza economica catastrofala, de o inflatie galopanta, de greve si rezistenta grupurilor anti-comuniste, acum si cu binecuvantarea Kremlinului, regimul comunist convoaca Solidaritatea la o masa rotunda
Transmisa inclusiv la TV (wow !)
Rezultatele – Solidaritatea este relegalizata si au loc alegeri semi-libere. Se creaza doua camere ale Parlamentului, iar pentru Senat se alege liber, in timp ce pentru a doua camera, 65% dintre locuri sunt rezervate comunistilor si aliatilor sai (in Polonia, au ramas de fatada cateva partide mici, satelite ale comunistilor)
Solidaritatea intra cu mari dileme campania electorala dominata de comunisti care detin posturile nationale de radio si televiziune. Pentru ca oamenii sa fie siguri ca cei care apar pe lista sunt candidati reali ai Solidaritatii, Lech Walensa se fotografiaza cu fiecare candidat in parte, iar posterul cu Gary Cooper purtand un vot pentru Solidaritatea devine legendar – voia sa zica ca va urma distrugerea banditilor comunisti, facand apel la un film extrem de popular in Polonia – „High Noon” (daca Solidaritatea ar fi existat in Romania, probabil posterele ar fi fost cu JR si Bobby Ewing)
Artisti polonezi, dar si internationali sprijina Polonia – aici Stevie Wonder venit sa sprijine campania electorala a Solidaritatii
Rezultatele sunt socante – la Senat, 59 de locuri din 60 sunt castigate net de Solidaritatea (cel de-al 60-lea este castigat de un comunist extrem de popular in regiunea lui, dar care pentru a avea sanse a decis sa candideze independent si nu pe listele Partidului). In urma alegerilor, Jaruzelski nu are ce sa faca decat sa-l numeasca premier pe Tadeusz Mazowieski (Solidaritate) primul premier non-comunist din Europa de Est dupa 1948. Acesta va participa socant pentru toti participantii inclusiv pentru Ceausescu care a fost uluit de schimbarile din Polonia la o reuniune a CAER la Moscova
Posterele cu toti candidatii Solidaritatii
Finalul muzeului, ridica putin ochii si la prabusirea comunismului in celelalte tari din lagarul socialist si la disolutia URSS
Onorand dizidentii romani
dar si Revolutia Romana
Pentru ca apoi oricine doreste sa-si puna un mesaj pe zidul Solidarnosc
Ultimele minute, le-am petrecut prin impresionanta Biblioteca a Solidaritatii… evident, probabil 95% din lucrari sunt in poloneza
Dar pe computer, am gasit si cateva titluri in romaneste – evident dedicate perioadei negre comuniste
http://www.ziare.com/nicolae-ceausescu/stiri-nicolae-ceausescu/secretele-istoriei-ceausescu-a-refuzat-sa-se-sarute-cu-pupaciosul-brejnev-1140827
Clarificat 🙂 Multumesc de articol
fain…