Malbork, Polonia

Exista cateva locuri in Europa unde unul ca mine, care in copilarie a iubit povestile cu cavaleri si printese, cu razboinici si cetati de necucerit, cu palate si zane, se simte absolut minunat. Imi plac cetatile istorice si orasele care si-au pastrat intacte cladirile vechi – iubesc Sighisoara, Carcasonne, Obidos sau Brugge, am ramas cu gura cascata descoperind castelele si cetatile transilvanene, poloneze sau germane, asa ca nu se putea sa nu-mi doresc sa vizitez si celebrul castel de la Malbork (sau Marienburg), al cavalerilor teutoni, cel mai mare castel construit din caramida din Europa (si cred ca si din lume).

Povestea teutonilor este undeva similara cu cea a celorlalte ordine cavaleresti care au aparut in perioada cruciadelor si a ocuparii Palestinei de catre cruciati, cum ar fi ordinele ioanitilor (rebranduiti in cavalerii de la Malta) sau cele ale mai cunoscutilor templieri. Daca celelalte doua ordine importante au fost niste ordine multinationale, teutonii primeau in randurile lor strict cavaleri de origine germana. Au trait si luptat prin Palestina, dar dupa ce arabii si-au eliberat pamanturile de colonistii europeni, cavalerii teutoni si-au cautat alte proprietati, cu gandul insa sa revina in Tara Sfanta. Initial, au fost asezati de regii Ungariei in Tara Barsei, dar pentru ca teutonii aveau ceva ganduri sa formeze un stat pe acolo direct subordonat Papei, Regele Andrei le-a dat unlike si i-a expulzat. In cautare de noi aventuri sangeroase de crestinare, teutonii nu s-au gandit de doua ori sa accepte invitatia regelui Poloniei. In nordul actualei Polonii, de-a lungul Marii Baltice, locuiau numeroase populatii pagane, vorbind limbi baltice (o limba baltica, inrudita cu proto-lituaniana). In nordul Poloniei, locuiau prusacii – nu, nu e vorba de germani, ci de un popor inrudit cu lituanienii si letonii. Toate populatiile baltice erau pagane si fiind si destul de razboinice, nu puteau fi subjugate de prea-catolicii polonezi. Asa ca regele Poloniei a recurs la teutoni. Pagani? Razboi? Coooool! au strigat teutonii si, din Transilvania, au luat calea Marii Baltice.

Desi razboiul a fost sangeros, cu atrocitati comise de ambele parti, teutonii i-au supus pe prusaci, dar nu au avut acelasi succes cu mult mai organizatii lituanieni. Prusacii au fost convertiti fortat, iar teutonii, fiind numai germani, au adus numerosi colonisti din Germania, sa fie siguri ca vor controla locurile. Incet, incet, prusacii au fost asimilati, in urma lor ramanand doar numele. Teutonii insa nu s-au multumit sa actioneze in numele coroanei poloneze, au fondat un stat, avand capitala la Marienburg (sau Malbork, cum e numita in zilele noastre). Au continuat razboaiele cu lituanienii pagani pana cand ducii lituanieni s-au prins ca e greu sa reziste fara sa treaca la crestinism, asa ca ducele Jagelo a decis sa se crestineze si sa preia si coroana poloneza, fondand Uniunea Polono-Lituaniana, care avea sa reziste pana in 1793. E drept, lituanienii nu au trecut la crestinism pana prin secolul al XVI-lea (iar in zilele noastre, exista o miscare care militeaza la revenirea la religia traditonala, insusi presedintele Letoniei declarandu-se un credincios al religiei baltice), dar alianta polono-lituaniana a intors armele contra statului teuton.

A urmat megabatalia de la Grunwald, unde trupele polono-lituaniene, cu sprijinul unui contingent de arcasi moldoveni, a zdrobit trupele teutone, cei mai importanti 50 de cavaleri din top 60 fiind ucisi, dar mareata citadela de la Marienburg a rezistat. Pacea de la Torun nu a adus mari pierderi teritoriale teutonilor, care si-au pastrat controlul tarmurilor baltice (nu e deloc o surpriza ca toata zona a fost puternic germanizata, pana la al Doilea Razboi Mondial, tot tarmul avand o majoritate de 70 – 90% germana)… Treptat, incet, incet, Polonia a cucerit cetate cu cetate, iar Marienburg, una dintre fortaretele considerate de necucerit, a picat din cauza unei spagi si nu a unei batalii. Finantele teutonilor s-au epuizat, asa ca nu au mai putut sa-si plateasca mercenarii, care reprezentau in secolul al XV-lea cea mai mare parte din armata teutona. Asa ca regele Poloniei a gasit o garnizoana neplatita de luni intregi si le-a facut o oferta pe care aparatorii nu au avut cum s-o refuze. Oamenii si-au luat banii, au plecat si au lasat si usa deschisa. Marienburg a cazut in mainile polonezilor.

Povestea teutonilor nu s-a terminat aici. Daca polonezii si lituanienii nu au reusit sa-i termine, i-au terminat protestantismul si Martin Luther. Ultimul Mare Maestru Teuton a imbratisat protestantismul si a abolit Statul Monastic al Teutonilor, transformandu-l in ducatul Prusiei, pe care l-a pus prompt sub protectia regelui Poloniei, caruia i-a jurat credinta ca vasal. A murit Marele Maestru, Traiasca Ducele ereditar. Ma rog, era aceeasi persoana. Ironia sortii, acest mic stat prusac pus sub protectia Marii Uniuni Polono-Lituaniene avea sa devina Marea Germanie, care avea sa inghita in cateva randuri statul polonez… Sic transit Gloria mundi…

De la Sopot la Malbork nu e prea mult de mers. Ajungi cam intr-o ora cu masina. Pana acolo, am admirat verzile si nesfarsitele campuri poloneze, cerul albastru stralucitor, plin cu nori albi jucausi, un drum care sa te introduca intr-o reverie… m-am trezit brusc cand am ajuns in parcarea Castelului. Si chiar ca m-am trezit brusc – un castel-citadela imens, construit complet din caramizi (nu e nicio surpriza, seamana cu Gdanskul la materiale de constructii… un zid prelung, si cele doua castele rasarind din spatele zidului de aparare). Pe una dintre cladiri, o pictura imensa a Fecioarei Maria. Ordinul Teutonilor era oficial un ordin al Fecioarei Maria, dovada si numele – Marienburg, Orasul Mariei. Si cum Fecioara Maria are un loc special si in panteonul polonez, nu a fost vreo surpriza sa o vad pictata pe cateva etaje.

Dupa cativa pasi, timp in care am vazut o fotografie imensa alb-negru care infatisa castelul in 1945 (nici castelul Malbork nu a scapat nevatamat din cel de-al Doilea Razboi Mondial, si el a fost facut praf), am patruns prin portile fortificatiilor la fel de usor ca armata poloneza in secolul al XVI-lea. Aici, o curte impresionanta, o biserica si primul castel. Fortareata de la Malbork este formata din trei parti – doua castele (una pentru cavalerii obisnuiti, altul pentru Marele Maestru), dar si din o zona mai putin fortificata unde, probabil, locuiau servitorii, negustorii si alt tip de personal. Evident, si aici se afla o biserica, iar acum se pot cumpara suvenire. Sunt intampinat de doi polonezi imbracati in costume de epoca, cu niste vulturi, sa se pozeze cu turistii. Mai incolo, se putea tragea cu arcul, acum e zona de shopping si entertainment.

In fine, sa intram si in locurile serioase, in primul castel – trecem printr-un tunel intunecat si deodata patrund intr-o curte vasta, inconjurata de aceleasi ziduri de caramida. Intr-un colt, statuile unora dintre Marii Maestri care au condus Statul Monastic al Teutonilor si apoi sa luam cladirile la pas. Intru in imensa bucatarie, unde aflam despre ce chiolhanuri trageau si mancaruri alese savurau cavalerii – noroc cu perioadele indelungate de post, ca ar fi mancat numai carnuri si vanat, apoi vizitez un muzeu al armelor – inclusiv sabii si sulite orientale, nu numai teutone… Dupa o perioada indelungata petrecuta aici, imi iau inima in dinti si trec, dincolo, in castelul Marelui Maestru… tot o curte interioara, dar mai putin masiva, in schimb, cladirile sunt mult mai ornate… demne de un rege, nu-i asa? Urc la etaje, cladirea are doua etaje si un turn impunator, intru si in biserica personala a Marelui Maestru (pentru ca merita), una dintre ultimele incaperi restaurate. Cum era de asteptat, dupa razboi, restaurarea castelului Malbork a durat decenii, iar biserica din castelul Marelui Maestru a fost ultima restaurata (terminata doar cu cativa ani in urma). Si este cu adevarat impunatoare, aerisita, luminata, cu o bolta extrem de ridicata.

Si pentru a pastra autenticitatea, evident ca orice cladire trebuia sa aiba si o toaleta. La capatul unui culoar lung-lung, de ziceai ca nu se mai termina, intr-un colt al palatului se aflau, desigur, si budele… nu, teutonii nu erau asa de sofisticati ca stramosii nostri romani, nu aveau canalizare… asa ca acestea trebuiau sa fie departe de zonele sic, pentru a nu deranja nasul onoratelor domnite.

Dupa cateva ore de bantuit pe urmele cavalerilor, evident ca mi s-a facut foame. Citisem in Lonely Planet ca exista un restaurant numit Gothic. Intelesesem ca un chef iscusit gateste aici mancaruri luate direct din cartea de bucate a cavalerilor. In realitate, am gasit doar o carte de bucate publicata de el culegand, e adevarat, tot soiul de bucate cavaleresti, dar in restaurant (care era destul de modern, ma asteptam la ceva medieval), singura care avea un pedigree istoric fiind painea. Dar, oricum, restaurantul e fix in castel (intri din curtea interioara), iar mancarea, desi nu este istorica, este chiar buna. Si merita incercata.

Am inconjurat castelul pentru cateva poze si apoi m-am urcat in masina. Urma sa ajung in ultimul oras vizitat anul acesta in Polonia – Torun, orasul de turta dulce 😊. Dar despre asta, in episodul urmator.

Imagini Malbork

Malbork este un obiectiv turistic extrem de popular

De dimineata, era un codoi …

Proaspat renovata pictura a Fecioarei Maria

Pe aici este intrarea

Malbork a fost si el o victima a celui de-al doilea razboi mondial 🙁

Dar acum arata perfect

Bietele pasari

Intrarea in complexul palatelor teutone

Prima curte interioara – palatele cavalerilor hai sa le zicem de rand

Suntem intampinati de statuia unui Mare Maestru

Imensa sala de intalnire a cavalerilor

Si minunata sa arhitectura gotica

Salvata dintr-o epoca de demult

Sali sa le zicem obisnuite

Statuia a cativa dintre Marii Maestrii Teutoni care au stapanit de la Marienburg (denumirea germana a Malbork). Interesant ca desi au fost dusmani ai Poloniei, memoria lor este pastrata si chiar ridicate statui

Intrarea in castelul Marelui Maestru

Dar sa descoperim si viata de zi cu zi – brutaria

Si extrem de bogata bucatarie

Curtea interioara a celui de-al doilea castel

Si ca sa mai vedem o parte din viata de zi cu zi a teutonilor, trebuie sa o luam pe acest culoar lung, lung

Pana la buda !

Impresionanta capela a Marelui Maestru – restaurata doar de cativa ani

Wow

Intr-o aripa a castelului se afla un Muzeu Militar – iata niste zale asiatice

Si echipament de „protectie” teuton

Intrarea in Restaurantul Gothic

Nu este exact ce ma asteptam, dar se mananca bine

Diverse tipuri de paine – din retete teutone

Poti sa afli mai multe despre gastronomia cavalereasca din carti

Dar mancarea este destul de contemporana

Si delicioasa

Vederea de pe malul raului Nogat (un afluent al Vistulei)

Superb pentru iubitorii de structuri istorice

Din bazarul turistic, iti poti cumpara vestminte feudale

Ne putem poza si cu Cavaleri Teutoni