La sfarsit de an, plec in Caraibe !

Incet, incet, se apropie si noul an 2019. Incepand cu zilele urmatoare, cam toata lumea isi ia pauza, fie ca pleaca in calatorii, fie ca se pregateste de porc – cozonac – vin la domiciliu, e perioada de vacante. Si ca de obicei in ultimii ani (daca retin bine, ultimul revelion pe care l-am petrecut in Romania a fost cel al mileniului, in 2000), imi iau si eu talpasita spre tarile calde. Anul trecut, am fost in America Centrala si Anul Nou m-a prins intr-un bar din Leon, in Nicaragua. 2017 l-am sarbatorit in piata din Puerto Princesa, in Filipine, iar 2016 in Nazca, in Peru, dupa ce, in ultima zi a anului, zburasem pentru a doua oara in viata peste faimoasele Nazca Lines. Deci, unde voi merge anul acesta? Si am zis sa merg intr-un loc unde mi-am dorit sa ajung de mult – in insulele din Caraibele de Est.

Nu voi fi pentru prima oara in Caraibele de Est. Am fost in 2011 in St. Lucia, intr-un infotrip, si mi-a placut extrem de mult insulita aceea. Avea ceva din aerul filmelor „Piratii din Caraibe” (se afla pe lista mea de favorite), dar si o atmosfera de chill, relax intr-un peisaj paradiziac – dealuri imbracate in vegetatie luxurianta, mare albastra (si, pe alocuri, verde), in fine, peisaje din acelea de care sa te indragostesti… Asa ca din momentul in care am decolat de pe insula, mi-am propus sa revin in aceasta regiune si s-o descopar pe indelete. Daca te uiti pe harta Caraibelor de Est, vezi o serie lunga de insule – unele sunt republici independente (cum e St. Lucia, bunaoara), altele sunt colonii fie britanice (British Virgin), fie americane (US Virgin), fie franceze (Guadelupe, Martinique), fie olando-franceza (St. Maarten) ori olandeze. Pana la urma, voi ajunge si in colonii, si in tari indepedente. Daca ma intrebati, dupa ce am „tesut” programul, voi ajunge in sapte noi state independente, deci la intoarcere o sa pot spune ca voi fi vazut 125 de tari.

Voi zbura cu Air France in St. Martin / St. Maarten (Air France ofera una dintre cele mai bune conexiuni spre Caraibe. Practic, decolez la 7 dimineata si aterizez in Caraibe in jurul orei 15:00 (evident, ora locala). Tranzitul prin aeroportul Charles de Gaulle este perfect – 2 ore –, fix cat sa nu alergi la poarta de imbarcare si sa iei vreo cafea fie in business lounge (daca zbori business sau ai nivelul Gold la programul de fidelitate Flying Blue), fie intr-una dintre numeroasele cafenele din aeroport. Pe vremuri (adica acum vreo zece ani), transferul dintre terminale era o durere (se facea cu autobuze care bantuiau prin tot soiul de hangare), dar de cativa ani incoace, totul este foarte elegant, legaturile fiind facute de trenuri automate – nici macar nu iesi in aer liber, relativ neplacut, daca e frig. Va urma „saltul” transatlantic si, in jurul orei 15:00, cum ziceam, voi ateriza survoland faimoasa plaja Maho – acolo unde te duci sa iti treaca avionul literalmente pe deasupra capului – sigur nu voi rata ocazia de a ma duce si pe Maho 😊.

Insula St. Martin / St Maarten este destul de ciudata – o parte este olandeza si o parte este franceza. Cea franceza este considerata parte a Uniunii Europene pentru ca face parte din Franta, in timp ce partea olandeza nu face parte din UE, ci din Regatul Tarilor de Jos – Regatul Tarilor de Jos este formata din patru regiuni – Olanda din Europa, dar si Aruba, Curacao si St. Maarten din Marea Caraibelor, deci St. Maarten nu face parte din Olanda si, deci, nu din UE. In consecinta, cetatenii UE pot locui fara probleme in zona franceza si pot intra doar pe baza cartii de identitate. Problema este ca principalul aeroport al insulei este in zona olandeza, asa ca pentru a pasi pe insula trebuia sa prezinti un pasaport!

Insula a fost impartita in urma unui acord franco-olandez din 1648 si, de atunci, exista partea franceza si parta olandeza pe o insulita cat 40% din suprafata Bucurestiului. In zona franceza, euro este moneda nationala, in partea olandeza, guldenul antilez (care e egal cu vechiul gulden olandez, retras dupa introducerea euro). In realitate, peste tot pe insula, se poate plati cu euro si cu dolari americani. In plus, desi insula este departe, nu se plateste pentru roaming daca folosesti o retea aflata in zona franceza (cum ar fi Orange), pentru ca desi suntem dincolo de Ocean, suntem in Uniunea Europeana (stiu, e straniu, roamingul costa de rupe in Moldova, Monaco, Andorra sau Ucraina, dar nu se plateste in St. Martin, Martinique, Reunion!).

Din St. Martin voi topai dintr-o insula in alta. Primul stop, in St. Kitts and Nevis, apoi vom zbura spre Antigua & Barbuda. Va urma Dominica, inteleg ca e un paradis terestru, dar mai putin turistic, apoi Barbados, unde vom petrece revelionul (Barbados este un port important pentru vasele de croaziera si cu o zona de distractii bine pusa la punct). Va urma o perioada de relaxare in St. Vincent & Grenadines, apoi ma voi apropia cel mai mult de continentul latino-american in Trinidad-Tobago, apoi Grenada, faimoasa pentru interventia militara americana din 1983 (una dintre multele interventii ilegale ale nord-americanilor in zona semicoloniala). Iar din Grenada voi reveni in Uniunea Europeana, mai precis, in Martinique, de unde ma voi intoarce la bordul unui avion Air France via Paris.

Cum voi merge din insula in insula? Cu avionul – exista o companie numita LIAT si care este detinuta in proportie de 85% de 11 guverne din insulele Caraibelor. Practic, insulitele-tari sunt asa de mici, incat niciuna nu-si permite realmente o companie nationala (am senzatia ca doar Trinidad Tobago are o companie nationala), asa ca toti au pus mana de la mana si au fondat o companie transnationala a tuturor statelor care opereaza zboruri intre insule (zborurile nu sunt in general mai lungi de o ora si sunt operate de avioane ATR, din acelea cu elice, de care are si Taromul).

Evident, m-ati intreba de ce nu am luat o croaziera? Zona Caraibelor de Est este destul de frecventata de croaziere, iar o buna parte din turistii inregistrati in aceste tari vin cu vasele de croaziera. Sincer, am luat asa in considerare, am si studiat mai multe propuneri si oferte. Am avut doua probleme – o croaziera cel putin in perioada aceasta de varf a Anului Nou costa mai mult decat sa topai cu LIAT-ul din insula in insula si sa te cazezi in vreo pensiune locala, si, in al doilea rand, simt nevoia sa stau intr-o insula mai mult decat cele cateva ore pe care le ai la dispozitie intr-o croaziera – vreau sa stau in fiecare insula doua-trei-patru zile, sa inteleg ceva mai mult din specificul local, nu doar sa le bifez ca am calcat cateva minute in tara X si am plecat mai departe.

Evident, voi posta poze in timp ce sunt acolo si, evident, va voi povesti mai multe lucruri la intoarcere – cand voi incerca sa va povestesc despre fiecare tara… sunt convins ca de departe ele par la fel, dar acolo voi descoperi diferente poate chiar notabile. Sau nu… Asta e una dintre placerile explorarii 😊.