Daca tot am ajuns la Cluj dupa atatia ani, pentru a merge de 1 Decembrie la Alba Iulia, am zis ca ar fi cazul sa vad si Salina Turda. Mi-aduc aminte, acum mai multi ani, am facut un sondaj printre cititori sa aflu care sunt cele mai faine locuri din tara – am denumit proiectul „Cele 7 minuni ale Romaniei”, iar dintre toate, singura pe care nu o vazusem era Salina Turda. E drept, mai erau cateva minuni pe care nu le mai vazusem de mult, cum ar fi Castelul Huniazilor sau Cimitirul Vesel de la Sapanta, dar intre timp am ajuns si acolo. La Salina Turda nu ajunsesem insa niciodata.

Si cum aveam zbor Tarom luni, 3 decembrie, dimineata, ce era normal sa fac pe 2 decembrie? Sa dau o fuga pana la Salina Turda – doar Turda e la vreo 30 km de Cluj, daca tin eu bine minte. Evident, m-am uitat pe net sa verific – da, salina era deschisa pe 2 decembrie pana la ora 17:00, dar transportul Cluj–Turda parea un pic incurcat. Pe la mijloc de noiembrie, o decizie judecatoreasca care atribuia firmei Alis ruta Cluj–Turda, operata pana atunci de Fany, iar schimbarea urma sa aiba loc fix in 1 Decembrie. La naiba, sigur, astia de la Alis nu vor avea autobuze si ceva va merge aiurea. Evident, nu era niciun orar anuntat oficial (era doar cel de la Fany) si nici locul de unde se ia microbuzul de Turda (nu stiu daca cei de la Alis Grup stiu, dar Clujul este un oras marisor si destul de intins). Pana la urma, am descoperit pe un blog ca autobuzele Fany plecau din zona Pietei Mihai Viteazu si m-am gandit ca poate, cine stie, si Alis tot de pe acolo or pleca… si am avut noroc. La un semafor vis-à-vis de McDonald’s-ul de langa Piata Mihai Viteazu, vad un microbuz Cluj–Turda. Nu era inscriptionata nicio firma, cine stie daca o fi fost Alis sau Fany, sau cine stie cine, cert este ca am sarit in microbuz si am ajuns la Turda. Am intrebat in microbuz si cineva ne-a indicat unde sa ne dam jos.

La salina sunt doua intrari – una este chiar in oras (la vreo zece minute de mers pe jos, de unde am coborat) si cealalta este, hat, peste deal de oras. Am luat-o pe jos pe intrarea din oras, unde am aflat ca e inchisa, fiind in reconstructie. Cum sa ajungem la intrarea cealalta (care e si principala)? Niste localnici binevoitori ne-au indreptat spre un sens giratoriu, de unde puteam lua un taxi. Daca in Cluj am fost impresionat de transportul in comun, nici Turda nu mi se pare mai prejos. Desi este un oras relativ mic (are in jur de 40.000 de locuitori), am vazut numeroase autobuze de transport public destul de moderne, pe diverse rute. Exista si autobuz spre salina, dar am preferat taxiul. Ne-a dus rapid din statia de autobuz pana la intrarea in salina.

Intrarea in salina, inca o nota buna si o surpriza placuta – totul, foarte frumos organizat –, chioscuri uniforme si ordonate, unde se vindeau suvenire sau ceva de mancare, intrarea in Salina moderna si faina, unde totul e organizat si „ca afara”. Am platit intrarea (30 de lei) si dupa o tura pe la toaleta si uitandu-ma cu amuzament la automatul de slana, am intrat in salina.

Salina Turda face parte dintr-un complex mai mare – pe langa zona vizitabila, exista si o baza de tratament cu apa sarata, lipita practic de salina. Am luat-o la pas printr-un tunel frumos iluminat si am ajuns fix deasupra salinei… am avut optiunea sa cobor pe scari sau sa iau liftul. Evident, am coborat pe scari.

Citisem prin multe locuri ca Salina din Turda arata de sus ca un taram extraterestru. Sincer, nu mi s-a parut… era foarte fain luminata si m-am bucurat sa vad ca nu e doar salina, ci ai tot soiul de atractii – poti juca tenis de masa, un soi de minigolf, bowling, exista un mic amfiteatru unde, posibil, se tin spectacole (intotdeauna, pesterile si salinele au o acustica speciala), chiar si un soi de carusel care se invarte in mijlocul salinei. Si nu, nimic nu sugereaza kitsch, dimpotriva, totul este iluminat discret si eficient, iar atractiile construite sunt incluse natural in tot spatiul. Salina Turda combina comunicarea istorica (am vazut pe drum vitrine cu tot soiul de instrumente folosite in exploatarea sarii) cu agrementul, si asta mi se pare superb. Am citit pe undeva ca totul ar fi costat 6 milioane de euro, aproape doua treimi bani europeni, dar Salina Turda este un exemplu stralucit despre cum poti sa cresti turistic o zona, investind intr-o atractie care devine o atractie nationala si chiar internationala. Mai sunt saline la noi in tara (imi trec prin minte doar Praid si Slanic-Prahova, in a doua chiar am fost cand eram copil, de cateva ori), dar nu am auzit mare lucru de ele – probabil, autoritatile locale nu au fost la fel de antreprenoriale sa atraga fonduri si sa le transforme intr-un magnet turistic. Si experienta de pe orice meridian spune ca daca vrei turisti, trebuie sa construiesti o atractie-magnet – dupa ce o faci si o promovezi ca lumea, se vor dezvolta aproape natural si obiective conexe – inclusiv locuri de cazare (am vazut o groaza de pensiuni, cat timp am bantuit pe jos prin Turda).

Odata ajuns jos, am respirat adanc si am admirat maretia salii – cate secole s-a scos sare din aceasta incapere din interiorul pamantului. Acum, peretii sunt perfect slefuiti, zici ca e marmura, nu sare. Inteleg ca in lunile de vara, salina Turda este luata cu asalt de puhoaie de turisti – pe de o parte, este bine (ma bucur cand atractii turistice din Romania devin de succes), pe de alta parte, sunt sigur ca experienta nu este la fel de placuta. Eu, la inceput de decembrie, m-am simtit minunat – erau doar fix cati oameni trebuie.

Invartindu-ma pe langa liftul cu pereti de sticla care leaga etajul de la suprafata cu salina, am descoperit o „gaura” imensa in peretele salinei si m-am dus acolo. Wow… aici este imaginea aceea care a incantat si care a atras atata lume… exista un nivel mai jos de salina principala, unde se afla „baza extraterestra”. De fapt, etajul inferior este acea parte a salinei inundate in urma surparii acum destul de mult timp a unui perete si care a creat un lac interior ce are o adancime maxima de 8 metri! Iar peste acest lac a fost construita o „insula” cu „mobilier”, hai sa-i zicem, urban, frumos luminat, care iti da senzatia de baza extraterestra. Si, da, este WOW.

Am coborat, evident, si la nivelul cu lacul. Din nou, poti sa cobori pe scari (am preferat) sau cu liftul si, apoi, m-am invartit pe acolo, facand o groaza de poze. Pe lac te poti plimba cu barcuta (se inchiriaza pentru cativa lei), in rest, doar sa faci poze. Foarte interesant cum sarea imbraca lemnul acolo unde probabil curge apa sarata, iar intreaga atmosfera, excelent pusa in evidenta de lumini, este cu adevarat de poveste. Oh, da, chiar ca trebuie sa cobori la Salina intr-o zi fara prea multi turisti.

Am urcat inapoi cu liftul, zoriti, ca se inchidea. Am ajuns destul de repede la lumina (ma rog, soarele apusese, dar inca era lumina). In statie, descopar ca autobuzul urma sa vina in vreo jumatate de ora, asa ca fiind si destul de frig, am optat pentru taxi. Luasem numarul taxiului de la receptia salinei – sunat si, in vreo zece minute, a aparut taxiul care ne-a adus din nou in centrul Turdei, la sensul giratoriu… Aici, destul de multa lume astepta microbuzul de Cluj… Hmm, greu de crezut ca vom incapea toti. Dar spre surprinderea mea, nu a aparut un microbuz, ci ditamai autobuzul, asa ca ne-am urcat toti cei care asteptam in statie. Pe aici, se pare ca lucrurile merg mult mai organizat.

A doua zi dimineata, destul de devreme, plecam spre aeroport. Am chemat un taxi si in cinci minute (de abia am coborat din apartament, taxiul era deja in fata). Inauntru, surpriza, nu era un sofer, ci o soferita. Sincer, nu mi-aduc aminte de cand nu am mai mers cu o taximetrista… cred ca de mai bine de un deceniu. Dar drumul a fost fain – fata canta melodiile de la radio, am avut parte de un taxi-karaoke. M-a intrebat cum mi-a placut Clujul si, la final, mi-a spus: „Va multumesc ca ati ales serviciile Taxi Nova” – oare cati taximetristi din Romania spun asta? Si nu numai din Romania. Nu cred sa fi auzit nicaieri in lume „va multumesc ca ati ales serviciile Taxi X” – fie ca e vorba de Londra, de New York sau de Copenhaga. Poate, in Tokyo sa se fi intamplat, dar niciodata nu am avut parte de un sofer vorbitor de engleza – si sigur a spus ceva in japoneza, cand am coborat din taxi.

M-am asezat din nou la geamul Tarom cu speranta sa prind din nou Bucegiul. De data asta, am zburat cu un avion mai mare, cu un Boeing 737 (cu celebrul „Goguta”) care n-a mai luat-o peste Bucegi, ci a gonit peste Valea Oltului. Transilvania era acoperita de nori, dar imediat ce am trecut Carpatii, cerul s-a degajat si am putut admira de sus Rm. Valcea, raul Olt si Pitestiul… odata ajunsi spre Bucuresti, a aparut ceata, dar peisajul a fost de poveste – cu blocurile inalte si turnurile termocentralelor iesind din panza cetii… Absolut fabulos…

Imagini Cluj & Turda

Catedrala ortodoxa a Clujului

Primaria din centrul orasului

Cele doua principale statui din Cluj – al lui Matei Corvin

Si Avram Iancu

Zile de centenar – peste tot tricolor

Intrarea noua (si singura deschisa momentan) la Salina

Sa intram, dara

Mai intai un tunel

Scara bogatilor

Si am ales sa cobor pe jos

Parca nu asa stiam salina din poze… dar orisicum, imi place cum e luminata

Jos, zona de sport – tenis de masa

Un amfiteatru

Biliard si mini-golf

Gel de dus

WOW – asta e ce stiam din fotografii 🙂

Te poti da cu barca pe lac

Nu am ratat ocazia sa ma dau in carusel

Cand am iesit, era aproape noapte

Autobuzul Turda – Cluj. Statia terminus este in Piata Mihai Viteazu

Piata de Craciun din Cluj

A doua zi dimineata, a venit „Goguta” sa ma duca la Bucuresti

Am survolat Rm. Valcea

Si Pitestiul

Doar cele mai inalte cladiri din Bucuresti ies din ceata – Termocentrala CET Sud 🙂