Distribuie articolul:

Mursi

Cand te apuci sa citesti despre triburile din sudul Etiopiei, nu se poate ca din capul locului sa nu iti sara in ochi tribul Mursi, un soi de „perla a Coroanei” dintre triburile sudice. Sunt de departe cele mai ciudate, cele mai neintelese si cele mai fotogenice, pentru ca principala podoaba a femeilor mursi sunt niste farfurii care sunt inserate in buza. De cand sunt copilite, li se da o mica gaura in buza si se introduce un soi de dop, iar gaura, incet, incet, este largita incat, la maturitate, femeile sa poata sa-si introduca ditamai farfuria in buze. Desi este mai putin fotografiat, sa stiti ca si lobul urechii are parte de aceeasi „infrumusetare” – mai intai, o gaura care este largita din ce in ce mai mult, pana cand frumusetile locale pot sa-si introduca in lobul gaurit si alungit tot un soi de minifarfurie 😊.

Mursi sunt un trib mic, de doar cateva mii de persoane, care locuiesc in Parcul National Mago, undeva spre granita cu Sudanul de Sud. Nu se stie care e sursa acestui ciudat obicei – unele teorii spun ca, initial, scopul buzelor si urechilor gaurite si deformate era sa alunge negustorii de sclavi – datorita uratirii femeilor, in acest caz, ele deveneau marfa greu vandabila si, prin urmare, acesti negustori evitau zona Mursi, ca era o pierdere de vreme pentru ei. Acum, sa nu credeti ca negustorii de sclavi ii „recoltau” de bunavoie, uneori capturau sate intregi si ii manau spre coasta, pentru a-i vinde – de obicei, erau adevarate campanii militare, care se lasau cu numeroase victime de ambele parti. Cealalta teorie sustine ca aceste deformari sunt, de fapt, privite de comunitatea respectiva ca forme de frumusete – si nu este nimic anormal, daca te uiti si in ziua de azi cate interventii chirurgicale, si nu numai, sufera atat barbati, cat si femei de pe toate meridianele pentru a se „infrumuseta”. In ultima instanta, preincasii isi alungeau capul, chinezii incercau ca fetele lor sa aiba piciorul cat mai mic, chiar si cu riscul de a ramane oloage, ca sa nu pomenim de operatiile contemporane de modelare a nasului, de deschidere a ochilor, de inalbire a pielii, de distrugere a oricarei pilozitati corporale.

Trecand peste infatisarea lor stranie, Mursi au si alte traditii, hai sa le zicem sangeroase sau sado-masochiste (ma rog, gaurirea buzelor si a urechilor sunt parte din masochism totusi). Mursi sunt un popor de razboinici foarte agresivi, iar cultura lor sustine ca atat barbatii, cat si femeile trebuie sa isi demonstreze taria. Asa cum hameritele isi demonstreaza dragostea prin biciuire, si mursii, dar si mursoaicele trebuie sa-si demonstreze puterea si voinicia. Daca la hameri, un baiat devine barbat daca alearga nud peste niste vaci, mursii se luptau intre ei pana cand unul murea. Castigatorul alegea atunci femeia cu care sa isi intemeieze familia. Datorita scaderii numarului lor, in ultima perioada, lupta nu are loc pana la decesul invinsului, ci pana cand acesta este facut KO… In plus, traieste umilinta sa-si vada invingatorul cum isi alege cele mai bune femei din trib. Femeile, ca sa-si demonstreze forta, cand le vine sorocul pleaca singure in jungla, sa nasca. Daca se intorc, bravo lor, sunt niste femei destoinice, demne de lauda, daca nu, ghinion, asta e, le-a mancat leul, nu au fost destul de puternice. Si in cazul femeilor, traditia s-a mai imblanzit – continua sa se duca in jungla, dar nu singure, ci insotite de vreo prietena care le ajuta sa nasca (de multe ori, prietena are si abilitati de moasa).

Am plecat dis-de-dimineata din Jinka pentru a ajuns la Mursi cat mai repede. Motivul este ca toate grupurile de turisti ii viziteaza pe Mursi dimineata, pentru ca dupa-amiaza se imbata crita si pot aparea incidente violente. Asa ca toti vin in satele de Mursi inainte de pranz, deci e musai sa dormi in Jinka. Ei sunt cunoscuti printre ghizi si ca fiind cei mai insolenti, cerand foarte multi bani pentru fotografii (de, sunt un trib „premium”) si fiind greu de tinut in frau. Mi-aduc aminte si ca, in timpul primei mele calatorii, ei cereau 5 biri de poza (spre deosebire de celelalte triburi, care se multumeau in general cu 1-2 biri). In plus, chiar si dupa ce te tocmeai si ajungeai cu ei la un pret, tot mai cereau. Dar am fost surprins – afluenta de turisti din ce in ce mai mare (in ciuda faptului ca soseaua e la fel de proasta ca in 2010) i-a „ordonat” si pe Mursi. Ca si in cazul celorlalte triburi, se plateste o suma fixa de persoana – surprinzator, tot 100 biri (3 euro), ca si la hameri sau dasanechi, si apoi, poti poza cat vrei si pe cine vrei. Oricum, se pare ca exista niste sate „de protocol” – cand am ajuns noi, am dat peste un sat foarte bine organizat, cu colibe construite foarte ingrijit (si Mursi sunt seminomazi, asa ca isi iau colibele cu ei cand se muta), curat, iar in momentul in care am intrat in sat, frumusetile satului s-au impodobit cu coarne si „peruci” din niste fructe ca niste corcoduse si au venit cuminti la pozat. Copiii s-au asezat ordonat unii langa altii, complet goi, fetele si-au pus farfuriile si si-au dat jos hainele pentru a le admira diversele tatuaje de pe sani, de pe burta sau de pe spate. Unde erau mursii carcotasi si refractari de altadata? – deja stiau cum sa pozeze, cum sa se aseze, erau disciplinati, se invarteau dupa cum li se spunea, fetele se dezbracau rapid pentru a-si prezenta sanii camerelor de tot soiul… A, mai era cate o fiinta refractara – o tipa care pregatea injera a protestat, dar a venit seful si a linistit-o.

Din nou, satul mi s-a parut foarte ordonat si curat. De altfel, daca tin bine minte, si acum opt ani, era destul de ordonat. Nici celelalte sate vizitate nu pot spune ca erau murdare. Ca erau sarace, aia, da, dar nu te poti plange de mizerie si de lucruri aruncate care incotro. Si desi probabil nu prea cunosc sapunul, corpurile goale nu miroseau, ba straluceau in soare. Totul este o adaptare.

Am plecat de la Mursi dupa vreo ora de photo-shooting. Nu a inceput nici vreo lupta pe viata si pe moarte pentru vreo fata, mi s-a parut cel mai molcom loc din toata Etiopia. Asa ca dupa vizita la tribul unde fetele se infrumuseteaza gaurindu-se (nu sunt singurele, de altfel, duceti-va si prin Berlin, pentru o gandire similara) ne-am intors la Jinka, de unde sa ne luam bagajele, sa luam pranzul si sa plecam mai departe. Planul initial era ca de la Jinka sa zburam inapoi la Addis Ababa (drumul este lung, faci cam vreo zi si jumatate, in mod normal). Am fi avut mai mult timp de triburi, poate ne-am fi dus si la Arbore sau Ari, poate mai treceam pe la niste hameri, dar Ethiopian Airways ne-a facut pocinogul – cu vreo doua-trei saptamani inainte de a pleca spre Etiopia, a anulat zborul. Asa ca a trebuit sa stam mai mult pe soselele delapidate ale Sudului si sa scurtam timpul de vizita la triburi. Optiunea a fost sa ne intoarcem la Arbaminch, unde sa dormim, si de acolo fie sa ne intoarcem cu autocarul spre Addis (dureaza cam o zi), cu ceva opriri pe drum, fie sa zburam cu Ethiopianul de acolo spre Addis. Din toata trupa, doar eu am optat pentru avion. Toti ceilalti au zis ca mai vor sa vada ceva pe drum (in mod normal, se pot vizita comunitatea Rastafari din Etiopia si niste lacuri sau izvoare termale, nimic spectaculos). Si, personal, m-am felicitat pentru ca am zburat – dimineata m-am trezit in sfarsit pe la un 9 (dupa ce nopti intregi am dormit patru-cinci ore), am avut parte de un mic dejun imbelsugat (la Arbaminch chiar am stat intr-un hotel de lux, la Haile Resort) si m-am aruncat in extrem de tentanta piscina – in plus, privelistea era minunata – o jungla verde, verde si culoarea stranie, rosiatica a lacului Chamo in departare. O incantare.

Drumul de la Jinka la Arbaminch dureaza cateva ore, nu e ici, colea. In plus, am avut probleme cu microbuzul – saracul nu a mai rezistat drumurilor pline cu hartoape din Sudul Etiopiei si a cedat intr-un sat cu un nume predestinat – Kak’o. Asa ca vreo trei ore am stat in Kak’o pana ce soferul s-a dus cu masina s-o repare la Key Afer (oraselul unde are loc saptamanal cel mai mare targ al triburilor din sudul Etiopiei), a facut dubla pana, ma rog, probleme. Noi ne-am cantonat intr-un bar, unde inutil sa spun ca a venit, incet, incet, tot satul. S-a lasat cu dansuri mai mult sau mai putin tribale, cu don juanii locali aratandu-si talentele in fata julietelor albe, multa bere… pana la urma, de atata galagie si tracasare, ne-am refugiat in barul de peste drum, unde patroana a interzis localnicilor sa intre… E drept, ne-am simtit sub asediu, la un moment dat, trebuie sa recunosc, atmosfera ni s-a parut un pic cam amenintatoare, in fine, totul a trecut fara vreun incident si am putut pleca spre Arbaminch, unde am ajuns dupa miezul noptii. Desi restaurantul hotelului era inchis, s-a deschis, bucatarii si ospatarii au aparut nu se stie de unde si am putut manca ceva bun dupa vreo doua-trei zile de injera acru-amaruie sau spaghetti fara niciun gust.

Excursia prin Etiopia de Sud tribala se incheia. Urma a doua parte, Etiopia de Nord, cu traditia sa crestin-ortodoxa (cu elemente pe care nu le gasesti nicaieri in alta parte a lumii crestine), cu bisericile sale construite in locuri imposibile si, mai ales, cu incredibila depresiune Danakil, cel mai fierbinte loc din lume. Dar, evident, despre toate acestea, va voi povesti in episoadele urmatoare.

Nota

Am fost in Etiopia intr-un tur din ciclul „Haideti cu Imperator in …”. Turul a fost organizat impreuna cu Extreme Travel, agentie specializata in turism de aventura. A doua aventura africana organizata impreuna cu ei va fi cea din Namibia – Botswana – Cascada Victoria, despre care puteti citi aici. In caz ca va doriti sa mergeti pe urmele mele in Etiopia, Extreme Travel mai organizeaza doua ture in 2019. Programul il gasiti aici.

Imagini Mursi – Arbaminch

Dimineata, la NASA Pension din Jinka

La drum, spre Parcul National Mago

Unde oprim, suntem inconjurati de copii

Am ajuns prin Mago

Un comitet de primire 🙂

Satul Mursi – foarte bine organizat, in zona umbrita, totul bine pus la punct

Initial, nu prea era miscare. Cand au aparut ferengi, s-a trezit si satul 🙂

Iar lumea vine gatita ca de sarbatoare

Mursi nu isi gauresc doar buzele, ci si urechile

Costum de gala

Cele mai frumoase farfurii de buza

Tipa asta parea mai recalcitranta. A calmat-o sefu’

Cam asa arata urechea fara farfuria de ureche

Iata ce inseamna frumusetea perfecta la mursi

Pentru extra-podoabe, merg si niste tatuaje

Gradinita mursi

Cu picioarele la aerisit

Pe cine ati alege-o Miss Mursi ?

Colibele sunt facute in asa fel incat proprietarii sa si le ia in spate si sa plece. Mursi sunt un trib semi-nomad, se muta in functie de sezon ploios sau secetos