Am o anumita fascinatie pentru statele nerecunoscute, asa-numitele „tari care nu exista”. Sunt niste distorsiuni statale unde viata se desfasoara in continuare, dar in niste conditii un pic nenaturale. Am fost in Republika Srpska, am fost in Kosovo, am fost in Transnistria, am fost in Nagorno-Karabakh si probabil voi continua. Am, de asemenea, o pasiune pentru tarile mici, liliputane, si sigur voi mai ajunge. Asa am ajuns si in Somaliland, o tara de care probabil ati auzit foarte putini. Da, multi ati auzit de Somalia, la un moment dat era vedeta la televizor, s-a facut si un film extrem de prost (Black Hawk Down), cert, de Somalia ati auzit, dar ce e Somaliland? Ei, de jure e o parte din Somalia, de facto e o tara. Cu presedinte, parlament, valuta nationala, armata, viza, tot ce vrei. Doar ca nu e recunoscuta.
Somalezii din perioada coloniala s-au trezit impartiti intre mai multe puteri. Francezii au ocupat actualul Djibouti, creand un soi de Somalie franceza (ma rog, somalezii reprezinta 60% din populatie, iar afarii, cam 35%, deci e o tara bi-nationala), englezii au ocupat actualul Somaliland, creand Somalia Britanica, pe coasta estica a Hornului s-au instalat italienii care au creat Somalia italiana, iar etiopienii au taiat si ei o buna parte din desert, aparand un soi de Somalie etiopiana. Somalezii sustin ca si nord-estul Kenyei este, de fapt, somalez si ar trebui ca odata si odata sa fie parte dintr-o Somalie Mare.
In perioada in care marile imperii coloniale s-au prabusit, a aparut ideea unei Somalii Mari. Somalia italiana s-a unificat cu Somalia britanica, iar cea franceza a fost impiedicata sa adere in urma unor referendumuri fraudate de Franta. Partile detinute de Kenya, respectiv de Etiopia, in ciuda conflictelor locale, au ramas la locul lor. Cert este ca in 1960 a aparut o Somalie destul de mare, de-a lungul coastei Oceanului Indian, si cu mari sperante. Sperantele de o tara prospera au fost inabusite de o conducere inepta si de trecerea violenta la comunism. In 1969, presedintele Shermarke a fost asasinat de bodyguarzii sai, iar puterea a fost luata de armata printr-o lovitura de stat nesangeroasa. In fruntea statului a aparut generalul Mohamed Siad Barre, care a cotit-o spre Uniunea Sovietica si socialism. Cei mai in varsta poate vi-l aduceti aminte pe individ, era un prieten „nepretuit” al Romaniei Socialiste si al „Conducatorului Etern” Ceausescu.
Initial, Somalia a fost prietena la catarama cu URSS, dar in 1977, cand Mohamed Siad Barre a decis de unul singur sa atace Etiopia-sora (condusa in acel moment de un alt criminal comunist, Mengistu Haile Mariam), a pierdut sprijinul URSS, care s-a trezit deodata ca doua tari comuniste s-au incaierat. Dupa victoriile initiale si ocuparea unei bune parti din Etiopia (asa-zisa Etiopia somaleza), Moscova a intervenit de partea etiopienilor folosind 20.000 de soldati cubanezi si aproape 5.000 de comandouri sovietice, schimband cursul razboiului. Barre a devenit brusc un „democrat” sprijinit de SUA, dar era prea tarziu… Etiopia se aparase, iar Somalia a pierdut razboiul. Sprijinita de URSS si de SUA, Somalia reusise insa sa-si creeze cea mai mare armata din Africa (singura armata care ii era, probabil, superioara, dar nu numeric, era cea a Africii de Sud a regimului de apartheid, dar Africa de Sud era departe si nu prea avea nimic de impartit cu Somalia).
Dar situatia in tara nu era roz. Comunismul + o tara africana subdezvoltata duc, invariabil, la saracie si teroare. Incurajata de etiopieni, opozitia somaleza pune mana pe arme si incepe razboiul civil somalez. Fostul Somaliland britanic considerandu-se superior celui italian si suparat ca puterea politica se concentreaza in mainile „italienilor” de la Mogadishu, se revolta cerand mai intai autonomie, apoi independenta. Etiopia lui Mengistu ajuta, desigur „dezinteresat”, atat Somalilandul, cat si alte forte de opozitie, iar razboiul se incinge. Aviatia somaleza bombardeaza barbar capitala Somalilandului, Hargeisa, facand-o una cu pamantul (ma rog, desertul) – 50.000 de somalezi isi pierd viata, iar 80% din oras este facut zob de catre armata „democrata” somalo-americana. Cea mai mare realizare a armatei de rezistenta este doborarea unui avion somalez (pilotat de mercenari din Rhodesia), iar avionul este astazi unul dintre cele mai importante monumente din capitala somalilandeza, Hargeisa. Caderea comunismului in anul magic 1989 a dus la prabusirea regimurilor dictatoriale din Africa – atat Mengistu, cat si Barre au cazut de la putere in 1991 la cateva luni distanta. Ambii criminali au primit azil (Barre in Nigeria, iar Mengistu, in Zimbabwe). Barre a murit de inima (rea) in 1995, Mengistu inca este in viata si bine mersi in Zimbabwe, unde s-a facut memorialist.
Daca Etiopia s-a repus pe picioare, desi a trecut printr-un crancen razboi civil cu teritoriile de la Marea Rosie (actuala Eritree), Somalia s-a prabusit in razboi civil. Partea nord-vestica, fosta Somalie britanica, a reusit insa sa se sustraga haosului. Si-a proclamat independenta in 1991 (nerecunoscuta de nimeni) si afacut o eschiva carnajului, precum si haosului absolut care a inghitit restul Somaliei din 1991 pana in ziua de azi. De altfel, daca te uiti pe harta la Somalia, ea pare mare, dar, de fapt, e impartita in trei – exista Republic of Somaliland, in partea nordica, spre Djibouti, tara independenta cu institutii separate si relativ sigura, exista Republic of Puntland, fix in coltul Hornului, oficial regiune autonoma a Somaliei, dar de facto stat independent cu presedintie, parlament si armata private – este statul piratilor deveniti faimosi in urma atacurilor asupra vaselor comerciale care strabat vechea cale Europa – Asia, si in fine, Somalia-Somalia cea cu capitala la Mogadishu, unde continua sa fie un haos generalizat din care eu (sau, probabil, imensa majoritate) nu intelege nimic.
Ei bine, in Puntland nu e o idee prea buna sa te duci, iar in Somalia sunt „sanse” enorme de atentate sau rapiri, asa ca am decis sa ma duc in mult mai sigurul Somaliland. De altfel, toate articolele de pe bloguri pe care le-am citit aratau un stat destul de bine pus la punct, sigur si cu riscuri minime. In plus, fara turisti. Cum se ia viza? De la reprezentanta diplomatica a Somalilandului la Addis Ababa (mai are doua reprezentante – la Londra si Djibouti). Am fost acolo (desi soferii se ambitionau sa ma duca la Ambasada Somaliei, nici etiopienii nu auzisera de Somaliland 😊) si, pentru 100 de dolari, am primit viza in cateva ore. O stampila in pasaport. Ca o poarta spre, probabil, una dintre tarile lumii vizitate cel mai putin. Suna bine, nu?
Urma sa zburam din Djibouti spre Somaliland cu o companie aeriana un pic necunoscuta. Flexflight. Dupa ce am frecat netul destul de zdravan, am descoperit ca e o companie aeriana daneza care inchiriaza avioane cu tot cu echipaj diverselor companii din lume. Printre clienti, descopar si Air Djibouti. Aha, astia or zbura pentru Air Djibouti. Cu Allah inainte!
Am ajuns dimineata la aeroportul din Djibouti. Si garzile s-au uitat putin crucis la noi, apoi, dupa ce au facut doi pasi in spate in holul ca de autogara, au descoperit ca, da, e un zbor spre Hargeisa. Ziceau ca e Air Djibouti. Air cine ziceti voi. Am facut check-in-ul cuminti, au mai aparut niste pasageri (inutil sa spun ca eram singurii albi din tot aeroportul cam pustiu la ora aceea – mai era un avion cargo Air France si cam atat, Ethiopianul vine mai pe seara, iar Air Djibouti habar n-am pe unde era) si, spre surpriza generala, se pleaca chiar la timp. Trecem prin vreo patru cordoane de securitate care controleaza totul cu scrupulozitate (atat de scrupulos, ca am trecut cu o sticla de 2 litri de apa, desi cica era „interzis”) si ajungem la imbarcare. Totul e la timp. Ne urcam in avion, echipajul pare etiopian, dupa culoare (pilotii insa sunt albi), avionul, un Canadair aparent nou, totul e in regula. Gata de zbor spre tara care nu exista, care nu are acord de roaming cu nicio tara, care nu are pasapoarte recunoscute (somalilandezii folosesc pasapoarte somaleze pe care inteleg ca ti le poti procura pentru vreo 80 de dolari de la piata din Hargeisa). Desi suntem gata la timp, am senzatia ca mai vine ceva potentat… Avionul este dupa configuratia 1 + 2 – eu am prins loc pe coloana cu 1 pasager, evident, la geam, undeva in fata. In dreapta mea, loc de 2 – ocupate. Vine stewardesa. Vorbeste ceva cu pasagerii, acestia pleaca in spate. Hmm, chiar vine un „guster”.
Banuielile mele se confirma. O masina trage direct pe pista la scara avionului, fara ca pasagerii sa mai treaca prin aeroport. O tanti care parea sa fie ceva sefa de tarmac ii saluta pe pasageri, niste indivizi imbracati in costume negre cu ceasuri imense la mana se urca in avion. Here we go… push back, taxi, clear for take off …
Doar cateva secunde pot admira panorama Djibouti City si apoi o taiem peste mare. Hmmm, Hargeisa nu este port, nu este la mare, e undeva in interiorul tarii, ar trebui sa o luam peste desert, dar avionul se ambitioneaza sa zboare peste mare. Dupa vreo jumatate de ora, pare ciudat. Deschid telefonul si dau drumul la GPS. Hmmm… cum banuiam, am depasit de mult Hargeisa, zburam in largul Golfului Aden spre … Puntland. Dupa vreo 5 minute, apare si Tibi (unul dintre curajosii cu care am fost in Somaliland), tot cu GPS-ul deschis… unde naiba zburam? Pare evident ca zburam spre Puntland, Republic of the Pirates. Nu aia ai lui Jack Sparrow, ci a celor moderni, impotriva carora aproape zeci de natiuni au plantat zeci de vase militare prin apele verzi ale Golfului Aden si ale Oceanului Indian.
Intre timp, aflu cine este VIP-ul de langa mine. Este principalul candidat (favoritul) la presedintia Republicii Puntland si ne indreptam drept spre Bosaso, principalul centru comercial al Puntlandului (capitala e Garoowe – va rog sa retineti!). Candidatul se uita cu lacrimi in ochi la muntii golasi ai patriei iubite, gandindu-se secunda de secunda la cum sa aduca fericirea si bunastarea poporului sau iubit (glumesc, va dati seama 😉). Eu continui sa urmaresc zborul pe GPS. Daca nu s-ar opri la Bosaso, asa cum banuiesc, poate om ateriza pe insula Socotra, e tot in directia aia, inca vreo jumatate de ora, poate 45 de minute, tot este pe locul 1 la „bucket list”. Continuam sa zburam peste mare, dar coasta se vede permanent la dreapta, iar cand trecem de Somaliland, avionul coteste brusc aproape ca un avion militar si se indreapta direct spre Bosaso. Ulterior, aveam sa aflu ca daca am fi aterizat la Hargeisa (asa cum era in planul initial), candidatul ar fi fost fara doar si poate arestat, nici macar nu am survolat spatiul aerian al Somalilandului, ca probabil ar fi ridicat aviatia militara sa ne ceara sa aterizam pe teritoriu somalilandez. Asta, in cazul in care Somalilandul are vreun avion militar 😊.
Aterizam pe o pista pustie, in plin desert. Pare un aeroport conspirat, perfect pentru operatiuni secrete. Ma uit pe GPS… orasul e ceva mai la est, incep sa-i intrevad minaretele in departare. Avionul opreste departe de aeroport si este imediat inconjurat de niste James Bonzi inarmati in costume negre. In fata, o groaza de presari, operatori TV si fani asteapta nerabdatori sosirea candidatului. Niste indivizi intra in avion si vorbesc cu asistentii candidatului. Se lasa asteptat. Lumea freamata. Apare si camionul cu baieti cu mitraliere. Intampinarea trebuie facuta ca la carte. Intre timp, coboara pilotul (celalalt alb din tot avionul) si incepe sa se pupe cu unii din multime. Fuge si asta? Cum dracu’ as putea ridica avionul asta in aer?
Intre timp, dupa vreo 10–15 minute, se decide si candidatul sa iasa. Lumea ia foc, presa se arunca, bodyguarzii il inconjoara. Da niste declaratii probabil incendiare si apoi este bagat aproape cu forta intr-un automobil blindat. Intre timp, apare si pilotul. „Glad you are back”. „Me, too”, rade. E un afrikaanse din Africa de Sud si piloteaza pe aici. Aflam ca de fapt trebuia sa zboare Djibouti – Hargiesa – Bosaso – Mogadishu – Djibouti, dar avand un VIP la bord care putea fi umflat de comandourile somalilandeze, a trebuit sa zboare drept spre Bosaso. Acum, a mai luat niste pasageri si o taiem spre Hargeisa. Brusc, ne umplem de bucurie, ne pozam cu pilotul, glumele si rasetele se tin lant. Our captain se duce in cockpit, intoarce avionul. Push back, taxi, clear for take off, in the air. Depasim granitele Republicii Puntland, suntem in Somaliland. E la fel de pustiu. Nicio urma de om. Daca ar ateriza pe aici extraterestrii, ar ajunge la concluzia ca Terra este o planeta neprietenoasa si nelocuita… Dar nu tine mult si apare si o sosea (autostrada de Berbera, orasul port al Somalilandului si celalalt oras important al natiunii) si in curand vedem Hargeisa, un oras de 800.000 de suflete aparut ca Fata Morgana din desert. Cladirile stralucesc in soarele desertului, iar jetul nostru face o curba ca un looping si se incadreaza perfect pe pista aeroportului Hargeisa. Este tara cu nr. 118 pentru mine. Welcome to Somaliland! Welcome to Somalia! Somalia sau Somaliland? Same, same, but different.
Dupa Djibouti-ul stresat si incruntat, vamesii din Somaliland sunt numai zambet. Cred ca se prabusesc de ras cand aud ca am venit pentru turism. Dar surprizele se tin lant. Desi veneam din „civilizatul” Djibouti, Somaliland mi se pare mai organizat… procesul de stampilare a pasapoartelor este rapid si eficient, bagajele ne asteapta cuminti, fiecare cu un bodyguard langa el, iar in holul aeroportului se afla birourile celor doua companii de telefonie mobile ale Somalilandului. In cinci minute, am SIM de Somaliland, taxiurile asteapta afara cu preturi corecte. WOW… de la primii pasi, acest Somaliland imi place 😊.
Nota
Am fost in Somaliland intr-un tur din ciclul „Haideti cu Imperator in …”. Turul a fost organizat impreuna cu Extreme Travel, agentie specializata in turism de aventura. A doua aventura africana organizata impreuna cu ei va fi cea din Namibia – Botswana – Cascada Victoria, despre care puteti citi aici. In caz ca va doriti sa mergeti pe urmele mele in Somaliland, Extreme Travel mai organizeaza doua ture in 2019. Programul il gasiti aici. Atentie, e o extensie la programul mai lung de Etiopia.
Imagini Somaliland
Cica ar fi zbor Air Djibouti. Dumnezeu mai stie
In aeroport, un avion cargo al Air France
In aeroport, exista si un lounge Air France. Cum sunt doar 1 – 2 zboruri pe saptamana, era inchis
Sefa de pe pista aeroportului, asteptand VIP-ul
Si am decolat … asa arata Pipera Djibouti-ului
Surpriza … ce cautam peste Golful Aden ?
Ups… suntem in drum spre Puntland ! Tara piratilor !
Am aterizat pe aeroportul Bosaso
Suntem intampinati de toata floarea mediei din Puntland
Garda de onoare la usa avionului
Lumea asteapta, e nerabdatoare
Vin si garzile puntlandeze
In fine, „the big boss” coboara
Inconjurat de colaboratori
Paza cat cuprinde
E aproape luat pe sus de fani
In fine, e bagat cu greu in masina prezidentiala
Iar noi sarbatorim cu pilotul sud-african de la Flexflight
Si cu un catering pe cinste 🙂
Somaliland … pustiu cat cuprinde
In fine, apar niste forme de vegetatie cand ne apropiem de Hargeisa, capitala Somaliland
Ohoho, iata Hargeisa, capitala Somaliland
Pista aeroportului international Hargeisa
Si in fine, pe pamant somalilandez
Nici aeroportul din Hargeisa nu e prea impunator
Dar avem de unde sa ne luam SIM-uri locale !
Welcome to Somaliland !
trebuia sa cobori si tu dupa big boss si mai bifai o tara 🙂
Nu. Nu e recunoscuta. E tot Somalia 😉
Ce aplicatie e aia cu GPS pentru ruta avionului?
E o aplicatie normala, o folosesc si cand merg cu masina. Se numeste maps.me si are avantajul ca o pot folosi off-line, dar trebuie sa descarci hartile zonelor in care te duci. Uneori functioneaza si cand sunt in avion. A functionat deasupra Somaliland si Puntland 🙂
Eu știu de mult de somaliland (adică de pe la începutul anilor 2000) și m-am bucurat ca o parte din Somalia a scăpat de jalea de după ’90.
Mai stiti ceva despre situatia de la Mogadishu ? In ultima perioada au tot aparut calatori pe Tripadvisor care au fost acolo si a fost totul ok.
Not great, not terrible. Mai explodeaza cate ceva din cand in cand, razboiul continua, dar nu in Mogadishu. Chiar zilele trecute am citit ca americanii ar fi bombardat o baza Al-Shabbab. Criminalitatea urbana este destul de ridicata, asa ca e important sa fi cu cineva de-al locului. Daca e si inarmat, e chiar mai bine