Prima reactie cand am plecat pe strazile Hargeisei, capitala Somaliland – wow, dar ce case au astia! Venind din Djibouti, raman stupefiat ca somalilandezii intr-un stat nerecunoscut si cu putine legaturi externe au totusi niste case falnice si frumoase. Orasul asta a fost facut zob in anii ’80 pana prin 1990 (deci pana acum 30 de ani), dar acum pare ca scos din cutie. Ma rog, exagerez, dar pe oriunde am mers, chiar si prin cartierele vadit mai sarace, casele sunt mari si impunatoare. Ceea ce intr-adevar lipseste sunt soselele – in afara de cateva bulevarde asfaltate, cum intri pe stradutele laterale, sunt facute din nisip, parca mergi prin mijlocul desertului. E drept, aici ploua rar, deci sunt „sanse” reduse sa se transforme in namol, dar probabil ca se mai intampla. O alta problema o reprezinta apa – ne aflam in desert, iar populatia Hargeisei a crescut masiv (a ajuns cam la 800.000 de locuitori, in timp ce in 2005, erau doar 560.000. La finalul razboiului, in Hargeisa nu traiau mai mult de 150.000 de oameni). Inteleg ca se lucreaza la o mare fabrica de desalinizare a apei (Somaliland a acordat Emiratelor dreptul de a deschide o baza militara in portul Berbera si la schimb primesc bani si o fabrica de desalinizare), dar marea e tot departe. Oricum, in cele trei zile petrecute aici, apa a curs picatura cu picatura la dus 😊.
In fine, dupa vreo jumatate de ora strabatand Hargeisa, am ajuns la hotel. Prima reactie – noi avem hotel sau stam la puscarie? Sau, in cel mai bun caz, intr-o baza militara. Se numeste Pride Hotel Apartments si are ziduri inalte, blindaj antitanc, ziduri groase si ferestre mici cu gratii. Dar odata ajunsi inauntru, hotelul este chiar confortabil. Ne mutam initial dintr-o camera intr-alta, dar pana la urma ne stabilim intr-un apartament cu 3 camere, 2 bai (cu foarte putina apa) si un living. Nu arata rau.
Desi stiam ca Hargeisa (si Somaliland, in general) sunt destul de safe, imaginile astea de bunker si faptul ca nici locuintele de pe langa nu par mai putin blindate ne da un mic sentiment de nesiguranta. Pana la urma, se va dovedi ca orasul este safe (cel putin eu nu m-am simtit nicio secunda in pericol), iar faptul ca numeroase locuinte si hoteluri au sicane antitanc, ziduri groase si garzi inarmate presupune existenta unor prevederi pentru alte timpuri (ori trecute, ori Allah pazeste-ne in cele viitoare). Pana la urma, tanarul manager de la hotel ne conduce la un restaurant – chiar bun, mancarea e faina, iar pe drumul inapoi spre hotel, savurez si o inghetata „italiana”. Intre timp, apare si patronul hotelului (sau fratele patronului, ma rog, unul dintre proprietari), un tip foarte de treaba, destept, cu care ai ce povesti. Discutam cu el sa ne ajute sa rezolvam turul de maine si se ofera sa ne plimbe si prin oras. Super!
Principalul obiectiv turistic din tot Somalilandul sunt desenele rupestre de la Las Geel. Au fost descoperite in 2002 de o misiune arheologica franceza (i-a ajutat faptul ca localnicii le-au indicat un deal unde de secole nimeni nu se ducea, pentru ca din generatie in generatie se stia ca acolo locuieste insusi Diavolul – cine stie ce blestem a trecut din gura in gura timp de milenii) si se spune ca sunt cel mai bine pastrate desene rupestre din Africa, dupa cele din Libia. Nu se stie exact de cand dateaza, specialistii ofera o perioada mult prea larga (intre 3000 si 9000 de ani), cert este ca sunt o minune a preistoriei. Dar la Las Geel nu poti merge asa, tam-nisam. Trebuie sa primesti o autorizatie de la Ministerul Turismului (insa pe care trebuie sa o platesti la Ministerul Finantelor), dar problema era ca a doua zi era vineri, ziua libera in Somaliland, si toate institutiile de stat erau inchise. Si noi decolam sambata-dimineata. Pana la urma, Hargeisa e un oras mic, fiecare se stie cu fiecare. Proprietarul o suna pe o tipa care e istorica si fotografa, iar aceasta il suna pe cineva care stie pe altcineva la Las Geel. Se rezolva – nu mai e nevoie de hartie, platim direct 25 USD de persoana la garzi. Mai e o problema – in Somaliland, ai nevoie de un SPU – Special Police Unit – din motive de siguranta, strainii nu au voie sa ia transportul in comun sau sa se duca aiurea fara un soldat inarmat (desi e posibil sa mergi la Berbera fara SPU, iar drumul de Berbera trece pe langa Las Geel). Dar sa gasesti un SPU pare sa fie ultima problema, asa ca ne putem considera rezolvati. A doua zi dimineata, vom pleca intr-un jeep cu un SPU la Las Geel, iar pe drum, dis-de-dimineata, vom trece pe la piata de camile din suburbiile capitalei somalilandeze. Cool.
Dar am vrea sa vedem si Hargeisa. Sigur, nicio problema. Stilata noastra gazda ne invita sa ne faca un mic tur prin centrul Hargeisei. Inainte de a ajunge in buricul targului, ne prezinta toate ministerele din oras (unele arata bine) si, in fine, ajungem in centru. Ne asteptam ca Hargeisa sa aiba vreo piata centrala, un soi de punct focal, dar nici poveste… strazile Hargeisei sunt pe directii paralele si perpendiculare, iar centrul nu are nicio piata. Poate, un punct de reper este celebrul avion de vanatoare somalez doborat de somalilandezi in timpul razboiului si care acum se afla catarat, destul de integru, pe un postament in centru. Pe acolo, vedem si un Holiday Inn in constructie (nu sunt sigur ca e chiar Holiday Inn, dar nu conteaza, pare un hotel OK) si ajungem, la cererea generala, in piata de bani. De fapt, centrul orasului este un bazar revarsat pe toate strazile centrale, cu diversi comercianti vanzand cate si mai cate pe caldaram. Dar dupa bunul obicei oriental, cei care vand un anumit tip de marfuri se aduna destul de grupat – si noi, pe langa magneti (nu am gasit niciun magnet in tot Somalilandul, nici oamenii mai intelectuali nu auzisera de asa ceva), cautam piata de bani si am gasit-o.
Somaliland are o moneda nationala, se numeste shilling (deh, mostenirea britanica) – la fel se numeste si valuta somaleza, dar sunt valute diferite. 1 dolar este egal cu 10.000 shillingi somalilandezi, dar nu asta e problema – principalele bancnote in circulatie sunt de 1000 shillingi (de cativa ani, exista si bancnote de 5000 shillingi, dar nu le gasesti prea des), asa ca 100 de dolari, de exemplu, se schimba contra vreo 1000 de bancnote. Iar cei din piata de bani sunt pregatiti – au puse bine, unele peste altele, adevarate caramizi de bancnote – o caramida valoreaza 100 de dolari si sunt bine legate cu sfoara, si, probabil, bine numarate. Evident, facem poze (vanzatorii nu vor sa apara in poze, dar ne lasa amuzati sa ne pozam cu tarabele lor pline cu bani). Inteleg ca daca am fi avut timp mai mult si am mai fi socializat prin piata, ne-am fi putut face si pasaport somalez, pentru vreo 80 – 100 dolari. Somaliland nu e recunoscuta, asa ca pentru a iesi din tara, somalilandezii folosesc pasapoartele dusmanului Somalia (care considera Somaliland ca facand inca parte din tara lor). Iar sa faci un pasaport pare sa fie o treaba extrem de usoara – iti trebuie o poza si niste bani si devii pe loc cetatean al Somaliei. Ma rog, nu prea ai ce face cu el. Nu ai nevoie de viza decat in Benin, Dominica (care nu cere viza nimanui), Haiti, Malaysia, Micronezia, Pitcairn, St. Vincent & the Grenadines, Cipru de Nord, Palestina, Osetia de Sud si Transnistria! Etiopia vecina le ofera visa-on-arrival, iar pentru Kenya le trebuie viza obtinuta in avans.
In fine, ajungem si intr-un soi de parc folcloric, unde urmeaza sa ne intalnim cu tipa doctor in istorie care ne faciliteaza accesul in Las Geel si care vine sa ne prezinte albumele sale cu Somaliland. Sunt chiar foarte frumoase, fotografii de buna calitate, dar si calitate a hartiei. Si cum nu prea ai ce sa-ti iei drept suvenire din Somaliland, dau 20 de dolari pe album. Chiar imi plac albumele fotografice, iar astea sunt chiar bune. La un moment dat, incepe si un spectacol foarte gustat de localnici – se pare ca toata lumea, imbracata la patru ace, s-a strans aici – femei in costume islamice in culori stralucitoare (suntem in Africa iubitoare de culori), dar si domni in costume. Spectacolul aduce cu spectacolele de revista din anii ’70, dar sunt distractive… o calatorie in timp 😊.
A doua zi, plecam dis-de-dimineata. Masina e pregatita, la fel si soldatul inarmat, care se pune in fata, alaturi de sofer, si o tulim spre piata de camile, care e in plina activitate doar dimineata. Piata de camile e, de fapt, piata de animale, bine impartita in functie de specii (exista si zone unde poti sa-ti cumperi vreo capra sau vreo galinacee), dar pentru turisti, cea mai interesanta este piata de camile. Negustorii si bagatorii de seama sunt simpatici, zambesc si intra in vorba. Departe de atmosfera aia sumbra a intepatilor din Djibouti… iar camilele sunt evident curate-luna, bine aranjate… fiecare incearca sa-si vanda cat mai scump marfa… dar surpriza zilei apare de la un tip in varsta, care ne spune cate ceva in romaneste – se vede ca Romania lui Ceausescu a avut ceva relatii cu Somalia socialista.
Si apoi, plecam la drum spre Las Geel. Chiar sunt curios sa arunc o privire la satele somalilandeze, dupa ce am avut parte de sute si sute de kilometri prin zonele rurale ale Etiopiei si Djiboutiului. Si surpriza este la fel de mare ca Hergeisa – arata bine! Arata mai bine si decat zonele mai prospere ale Etiopiei, cele din Tigray. Case destul de mari, vopsite, bine intretinute, satele curate-curate, trotuare, totul, bine pus la punct. WOW.
Dupa vreo 40 – 50 km pe DN1-ul somalilandez, o luam un pic off-road, sub privirile uimite ale unor antilope. Dupa vreun sfert de ora, ajungem la Las Geel (care inseamna „Locul unde se adapa camilele”). Ma rog, mai precis la o cabanuta unde sunt prezentate niste poze din timpul descoperirilor si studiilor ulterioare, unde se afla si cateva garzi plictisite. Devin brusc mai interesate cand le dam 25 de dolari de om, apare si un ghid care nu le are prea bine cu engleza, dar asta e – e capabil totusi sa ne arate unde sunt pictate vacile si oamenii. In fata noastra, un deal, cu un soi de nisa in stanca spre care s-au construit niste scari… Ministerul Turismului a investit un pic in amenajarea principalului obiectiv turistic din Somaliland.
Dupa cateva minute, ajungem sus. Intr-adevar, sunt o minune, sunt incredibil pastrate. Iar uimirea vine nu numai din culorile vii ale unor picturi de acum mii de ani (ca or fi de 3000, 5000 sau 9000 de ani, e o groaza de timp), ci si din faptul ca sunt in aer liber… e drept, pe aici ploua extrem de rar, dar in ultimele mii de ani, clima s-a tot schimbat. Desenele rupestre din muntii Acacus, Libia, in mijlocul Saharei prezinta animale care sunt acum tipice pentru Kenya – elefanti, girafe si struti!
Ca si in cazul celor pe care le-am vazut cu cateva luni in urma in Castellon, sunt extrem de multe vite infatisate, dovedind importanta data lor in acele vremuri (si daca ne gandim la ce am vazut prin Etiopia de Sud sau la masaii Kenyei, in zilele noastre). Cum ziceam, cu cateva luni in urma am vazut desene rupestre preistorice la Vallorta, in Castellon, Spania, dar nu se compara cu cele de aici– acolo, trebuia sa te uiti cu atentie dupa niste vagi umbre indicate de ghid, aici, sunt mari si stralucitoare, pictate pe peretii pesterii… Wow! Sunt vreo trei pesteri ce pot fi vizitate, unele aratand ca niste adevarate Capele Sixtine ale Preistoriei. Pentru un pasionat de istorie, este un deliciu!
Am stat fara sa ne uitam la ceas, am fotografiat, am admirat picturile cat am dorit si, mai ales, m-am bucurat de panorama pustiului unde se afla aceste minuni. Nu am vazut decat trei pesteri, inteleg ca doar prin zona ar fi vreo 20 de locuri similare cu picturi, iar in intregul Somaliland au fost gasite sute de situri cu picturi preistorice. Dar faptul ca Somaliland nu este recunoscut international, nici macar UNESCO nu o poate include pe faimoasa sa lista a Patrimoniului Mondial si sa o protejeze… Desi inspectorii UNESCO au venit la Las Geel, au ramas la fel muti de uimire, Somaliland este in continuare tara care nu exista…
Am revenit in Somaliland si ne-am mai invartit prin centrul Hargeisei. Somaliland este o tara islamica, asa ca toate femeile respecta hijab-ul islamic, dar spectrul de culori purtate este mirobolant. Barbatii erau imbracati, in imensa majoritate, in stil international, dar toti, absolut toti purtau pantaloni lungi – cred ca noi eram singurii in pantaloni scurti, din toata Hargeisa. Dar nici nu am mai vazut alti turisti – stiam ca Somaliland este printre cele mai putin vizitate tari din lume, iar eu am mai fost in tari care detin astfel de recorduri – Coreea de Nord, Turkmenistan, Bhutan. Cred ca doar in Nagorno Karabakh nu am mai vazut vreun turist strain.
Seara, am petrecut-o intr-o pizzerie dintr-un mall aflat in centrul orasului. Se vede ca nu sunt multe locuri „bune” in Hargeisa, asa ca am mancat pizza langa ministrul culturii si ministrul infrastructurii din Republica 😊. A doua zi dis-de-dimineata, plecam spre aeroportul din Hargeisa, cu amintirea unei tari mai bine organizate decat ne asteptam, a unor urme istorice unice si a faptului ca am mai inlaturat un mit – al unei Somalii haotice, anarhice, periculoase. Somalia, da, este, iar Somaliland este mult, mult mai OK.
Nota
Am fost in Somaliland intr-un tur din ciclul „Haideti cu Imperator in …”. Turul a fost organizat impreuna cu Extreme Travel, agentie specializata in turism de aventura. A doua aventura africana organizata impreuna cu ei va fi cea din Namibia – Botswana – Cascada Victoria, despre care puteti citi aici. In caz ca va doriti sa mergeti pe urmele mele in Somaliland, Extreme Travel mai organizeaza doua ture in 2019. Programul il gasiti aici. Atentie, e o extensie la programul mai lung de Etiopia.
Imagini Somaliland
Hmm, cladiri mari si chiar bine facute in Hargeisa, capitala Somalilandeza
Moda feminina de Somaliland
Puscarie ? Fortareata ? Unitate militara ? Nu, un hotel chiar OK – Pride Hotels
Avem inclusiv sicane anti-tanc 🙂
Curtea interioara a hotelului
Pe strazile secundare din Hargeisa. Case frumoase, trainice, drumul – nisip
Unul din restaurantele bune din Hargeisa – Restaurant Sultan
Am gasit chiar inghetata buna 🙂
Baremi oamenii astia sunt cinstiti – recunosc pe fata 🙂
Sunt si mall-uri in Hargeisa
La plimbare prin centru
Piata de bani din Hargeisa. O „caramida” valoreaza 100 dolari americani
Care-ti dau ? Preturi bune am !
Seara am avut un spectacol variete
Ea era principala vedeta a spectacolului
Lumea buna din Hargeisa facea parada modei
Dis-de-dimineata, piata de camile din Hargeisa 🙂
Gata, am aranjat un transport de camile spre Romania
In drum spre Las Geel, am dat de antilope 🙂
Las Geel – visitors office
O luam spre dealul care a fost evitat timp de milenii
Prezervand unele dintre cele vii picturi rupestre pre-istorice
Impreuna cu simpaticul nostru SPU
S-a amenajat chiar si o minima infrastructura de vizitare
Iar panorama este cu adevarat frumoasa
Greu am plecat din Las Geel 🙂
Cam atat costa un pranz pentru 5 oameni 🙂
Cum ziceam, Hargeisa are cladiri destul de zdravene si bine facute – o casa particulara
magazine
Benzinaria este in culorile Romaniei 🙂
Celebrul avion somalez doborat de anti-aeriana din Somaliland
La aeroport toti suntem egali 🙂
Nici interiorul aeroportului nu arata rau deloc
Cum carai banii la tine?Cu rucsacul?
Plateam destul de mult in USD. Cand primeam rest, era un pumn de bancnote, dar scapam de ele la urmatoarea ocazie 🙂
Wow, o adevarata aventura. Stii ca e ceva deosebit cand cauti un hotel in Hargeisa pe booking si apar zero rezultate 🙂
Ha, ha. Era doar hotelul in care am stat noi, dar acum cand am scris articolul, am vazut ca a disparut si el 🙂 Dar sunt mai multe hoteluri in Hargeisa, unele chiar de lux 🙂